599 matches
-
din 08 mai 2016. Cartea de identitate a privighetorii- Cecilia Moldovan Volumul Cartea de identitate a privighetorii, la Editura Junimea, 2013, ar fi un triunghi poematic, trei laturi în noduri lirice cu titlurile: - cartea de identitate a privighetorii - lacrimi cu trenă - nestematele sacrificiului Un traseu existențial cu trimotor de acțiune și vizualizare în care privighetoarea “s-a trezit că are cuibul printre păsări necântătoare”, “a emigrat incognito la oraș” și “speră să fie uitată de cabotini”. Acest personaj calin, privighetoarea, observă
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
o vioară de vară. Nu e nimic la-ntâmplare... Nici clipa-ncercării ce vine... Știu că Tu-mi ești alinare. Biruință avea-voi prin Tine. Vântul adie prin ramuri, Șoptindu-mi iubirea eternă... Dând undă cereștilor gânduri... Țesând a speranțelor trenă. Voia Ta sfântă, Părinte, Să fie în viață-mi aș vrea... De tot ce-i sublim în vecie, Legat să mă ții pururea. Baia Mare, 10 iunie 2016 Referință Bibliografică: Ruga verii / Marina Glodici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1991
RUGA VERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378792_a_380121]
-
zori de zi. În sărut de soare se pierd în neștire, Veșnicind secunda-n care vei veni. Număr azi petale dintr-o margaretă. Și un licăr dulce îmi zâmbește lin... Strălucind gingaș în pas de operetă În clipele-nserării ce trena lui o țin. Stau s-ascult șoptirea plină de fiori. Versu-i așezat pe umărul de floare, Orchestrând suspinul unei dulci viori... Care cântă-n cinstea revenirii Tale. Cluj Napoca, 1 iunie 2016 Stropi de senin Stropi de senin îmi cad pe
MARGARETE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378804_a_380133]
-
audiență..., cine a întors lumea asta frumoasă, nobilă, stabilă pe dos? (cum cine?), o răsturnare care, iată, n-a dus la nimic, unde-i Vîrful cu Dor, edenul pictat de Mirea? unde-s larii legitimi? aici, ha-ha-ha-ha-ha, fantomele își fîlfîie trenele, sîntem aici, iarăși aici, miroase tare a santal... Seara, în holul de la Cumpătu, văd la televizor cum, pe scara avionului, coboară principesa Ileana, sora lui Carol al II-lea. În urma ei, fiicele lui Mihai I. Incredibil. 15 mai Azi e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
complicată decît alta. În clarificarea și finalizarea cărora sînt implicate instituții și persoane. Competente. Dar supunîndu-se, ele, rigorilor legalității, îmi scot, mie, untul (pardon de expresie!) din propria persoană. Care persoană, de altfel, știe că deschizînd o expoziție acolo, în trena recent consumatei Bienale, în lumina acelui de aur Quattrocento venețian, știind deci că nu produce o gaură în cerul lui Botticelli, speră (generos-naiv) să ducă ceva din aerul urbei d-aici, inconfundabil și el. Implicații și... implicațiile: Departamentul de Artă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
voința cutremurelor ce ne-au vizitat în răstimpuri. Cine să-i dea jos? De asta-i arde unui rector acum? Nu vedeți ce..." Iată însă că s-a ivit rectorul care să pună capăt unei istorii sumbre care-și lungește trena mult după căderea, de iure, a comunismului. De iure, pentru că vedem prea bine azi cum acest comunism a dat roade nebănuite la noi, alterînd o fibră de verificată rezistență istorică. Și prelungindu-ne dureroasa convalescență. Acest nou rector este profesorul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
compoziția (studențească) lucrată la una din ferestrele de la mansarda bătrînului hotel Traian. De unde să fi bănuit, atunci, că, dată jos de pe... cupolă (și ștearsă furios de pe varianta pictată anul trecut), steaua nenorocirilor noastre semicentenare avea să-și prelungească morbul în trena lăsată local de oacheșul activist (ilegitim cotrocenizat), care mai întreține încă în acest mare oraș damful nostalgiei comuniste! Din fericire, contracarat, iată, fericit compensatoriu -, de tonul reconfortant modern al galeriei de sub braunsteiniana cupolă. Fie ca efervescenta galerie de artă să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gale și știam cam ce-i de văzut în mai toate.) Producătorii înșiși, prezenți în gală, băieți drăguți, îmbrăcați oț, păreau destinați mai degrabă unor chermeze galante, decît peliculelor răscolind orduri ale unei societăți ce-i drept cam buimace în trena ei comunistă, dar, mă rog, nici chiar atît de programatic damnate. Or mai fi, cerule, și oameni realmente frumoși în țara asta (tristă, plină de umor), or mai fi existînd și încăperi ce să nu semene aidoma celei a domnului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
avea la picioare ca și stăpînul ei lumea cu bune și rele, înavuțiții și sărăntocii veacurilor. Acestora din urmă, impasibilul boier le-a acordat harul milei sale. Fără urmări. Poate, doar cu cinism alăturîndu-se indivizilor care au acaparat țara în trena tancurilor rusești și crezînd cine știe! în sosirea izbăvirii pentru obidiții lui. (Să fie oare cu totul întîmplător apetitul neobosit cinic al corpolentului cineget?) Comunismul și l-a revendicat, oricum, cu benefic profit, pe conu Mihai. Descendenții de azi întru
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
estice, la fel de condamnate, prin proba purgatoriului moscovit, încercînd acum, dramatic, să se redreseze, să-și regăsească fibra profundă. Alterată, de data asta, nu de la distanța miilor de kilometri transoceanici, dimpotrivă, de blestemata vecinătate a stepei kalmuce, prin invazia tancurilor. În trena cărora, lepădăturile autohtone, disponibile, au decimat, înainte de toate, în cel mai pur stil stalinist, elitele, cele atît de incomode la impunerea odiosului proiect leninist. României, iată, îi trebuie mult mai mult timp decît ne imaginam în urmă cu șaisprezece ani
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o certitudine de fairplay. Imaginea ce rezultă în asociere cu firma și produsele ei este a unei „afaceri cinstite”, datorită respectării unor echilibre rezonabile de tipul preț-calitate, brand-publicitate sau tradițional-nou. „Corelarea” prețului și a imaginii generale fixează produsele Covalact în trena marilor jucători, într-o poziție valoroasă și confortabilă. La aceasta se adaugă un „plus instituțional” de imagine, prin poziția combativă a managerului Ioan Bălan în asociația APRIL și în lobby-ul laptelui românesc. II.6. Managementultc "II.6. Managementul" Operând
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
parcă globulele aceleiași grupe de sânge, pompat deopotrivă de un moment dramatic al istoriei și de unul de context istorico-literar: pe de o parte - spectrul traumatizant al totalitarismelor și războiului, pe de alta - tendința tinerilor de a scoate poezia din trena epigonică, sterilizantă a marilor scriitori interbelici și de sub incidența primului val al avangardei. Poezia lui T. exprimă o reacție la acest context de istorie politică și literară, mergând de la pastișă până la toată gama opoziției ironice și autoironice. Dar nu se
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
expresii frumoase a sosit în caleașcă aurită, toamna, cea mai darnică fiică a bătrânului an; toamna veselă deschide porțile școlilor; toamna harnică și de bunuri darnică; pomii și-au dezbrăcat straiul verde; toamna mohorâtă își trimite vestitorii; așterne pământul cu trenă lungă de culoarea vântului; aduce toamna în frunzare rotunde, înroșite mere; toamna, cu mantia ei ruginie ; toamna rumenă cu flori roșcate în păr; se plimbă toamna prin grădini cu năframa-i galbenă; vesela verde câmpie acu-i tristă, părăsită; se
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
reconstituie o atmosferă bacoviană - decoruri dezolante, stări de vagă tristețe. Litaniile marelui deprimat sunt înlocuite însă de cadențe mai iuți, tonul devine mai ironic: „De-acum se lasă iarăși pâclă deasă/ Și ca o babă-n haine de mireasă,/ Cu trena lungă încâlcită-n spini,/ Se plimbă toamna prin grădini/ [...] Pe stradă trece-un mort calic,/ Vântul merge după dric” (Preludiu de toamnă). Deseori imaginile rezultă din asociații mai cutezătoare: „Și-atârnă noaptea zdrențele pe ramuri,/ Își bagă luna nasul bleg
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
cum de nu curg luminile din policandre. Și iarăși se înnegurează horinceanul dinaintea statuii lui „conu Lascăr”, Lascăr Catargiu, boier din alte vremuri, căruia tare i s-ar plânge de „mișelia” din țară. Bucșit de resentimente, bombănitorul unchiaș, cu toată trena lui de pitoresc, nu e neapărat un erou simpatic. Nuvela Rătăcirea din Stoborăni prevestește romanul Răscoala al lui Liviu Rebreanu. G. Călinescu o consideră chiar „un strălucit izvor”. E o narațiune vie, cu un ritm bine susținut, respirând un adevăr
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
angajat la Biblioteca Academiei Române, ca șef al Cabinetului de muzică, unde va lucra până la pensionare, în 1981. Încă elev, debutează cu versuri în 1934, la ziarul „Zorile Romanațului”. Literatura lui va ilustra un oportunism imperturbabil, angajat publicistic și editorial în trena tuturor regimurilor politice: legionarism, dejism, ceaușism. Prima carte a lui P., Cartea rănilor, apărută în 1946, este prezentată de Editura Casa Școalelor ca o expresie a unui „lirism realist și progresist”, iar autorul drept un reprezentant al generației tinere care
POTOPIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288989_a_290318]
-
sau eșuând prin atonie în orizontul meschin și sufocant al „târgurilor unde se moare”. De aceea, ca romancier, P. nu va agrea experimentul (într-o epocă, ce-i drept, de mari tentații), cu câteva excepții: Simfonia fantastică, un fel de trenă și cântec de lebădă al introspecțiilor sale psihanalitice din nuvele, și Baletul mecanic, roman de aventuri exotice, amalgamând supoziții psihanalitice cu elemente de senzațional cosmopolit și fantastic hoffmannesc. Se va fixa în formula romanului de tip tradițional european, cu obârșii
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
l’École Roumaine en France”, rezultatele cercetărilor sale: studii despre Nicolae Milescu și Petru Movilă. Întors în țară, cum înființarea unei catedre de istoria Europei Orientale - la care Gh. I. Brătianu se gândea pentru tânărul istoric - la Universitatea din Iași trena, va primi un post de profesor suplinitor la Liceul „Mihai Eminescu” din București, din ianuarie 1927 fiind și docent la Catedra de istoria românilor și conferențiar suplinitor al cursului de istoria slavilor de răsărit la Universitatea din București. Conferențiar titular
PANAITESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288650_a_289979]
-
și nu locul concret în care se plasează (poate fi apropiat elevului sau la mii de kilometri distanță). Poate fi accesat, de asemenea, din laboratorul de biologie, din cabinetul de matematică, din cel de informatică, de acasă, din grădină, din trenă La orice oră din zi sau din noapte. Nu e nevoie să vii la școală cu ceva în ghiozdan: poți prezenta „temele” accesând pe calculatorul aflat în fața profesorului „produsul” depozitat aiurea. Scuza cu uitatul caietului de teme acasă, invocată atât
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Oltul” (1923), compune proză, în care obscurizarea înțelesurilor, într-o manieră aproape stocastică, este mai mult o chestiune de strategie a unui discurs narcisiac. Tema „drumului”, spre și dinspre necunoscut, halucinația suprarealistă a „visului”, silueta mitică a lui Acteon, cu trena ei alegorică, sunt, în aceste texte prea dificile pentru cât au de spus, componente obsesive, care se găsesc și în cărțile lui B. Alegorie a căutării de sine, romanul Acteon (1934) e, cu accentele lui de negativism și teribilism, spovedania
BALANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
nemulțumiți de ceea ce fac oamenii Pământului. După ce se luptă între ei: războaie, molime, acum vor să invadeze Cosmosul. Și desigur Împărăția ta. Soarele: Sfatul la care v-am chemat este să facem ordine. (intră Halley îmbrăcată în alb cu o trenă mare. Voci admirative) Uitați că a sosit și Mătușa Halley. Halley: Bine te-am găsit, Soare! Soarele: Mătușă, dar nu te schimbi deloc! Halley: Ne schimbăm cu toții odată cu Cosmosul, care este nemuritor. Venus: Crezi mătușă Halley că suntem nemuritori? Halley
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
intrarea mea, am auzit cele patru uși ale camerei închizîndu-se în grabă. Am început conversația, jenat. Irina mă încuraja. "Nu te speria, așa e la noi!" Apoi, pe rând, au intrat, membrii familiei. Madame Lisa, cu o rochie beige cu trenă, cu evantail și coafată "Pompadour", cu obrazul de 60 de ani vopsit gros, mereu cu vorba "Noi, femeile"... Apoi madame Cleo, încorsetată și cu sânii pepeni, examinîndu-mă cu pince-nez-ul; apoi madame Aspasie, subțire și nesfârșită, întoarsă ca un cinci. Se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
toate că a vrut să o facă pretențioasă; parcă și-a luat modelul nu de la o mare croitoreasă unde se îmbracă de obicei, ci din vitrina prăvăliei principale din Cavarna. Câteva zorzoane inutile, și la spate chiar un început de trenă. Totul nepotrivit pentru atmosfera rustică de acolo, și, de altfel, praful a bătut stofa și a făcut garniturile și mai caraghioase. Dar această haină dădea un farmec nou Ioanei, o arăta sinceră, îi bănuiam toate gândurile ei pentru mine, căci
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
stăpânei casei. 7 în marea sală a tricliniului, banchetul se apropia de sfârșit. Curând, invitații aveau să-și ia rămas bun, unul după altul, de la gazda lor și să se întoarcă, în lecticile comode, fiecare la casa lui, escortați de trena lungă și tăcută a servitorilor atenți să le lumineze drumul cu felinarele. Ziua se pierdea într-o înserare caldă, abia răcorită de o briză ce cobora dinspre dealurile învecinate să mângâie frunzișul pomilor din grădină. Lumina artificială a felinarelor, aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
când veneam, pe la ceasurile trei; o găseam totdeauna în balcon sau chiar afară din ogradă, pe drum, așteptîndu-mă. Uneori venea ea la mine (însoțită de domnul M...), călare pe calul ei negru, cu bustul înalt în rochia lungă, a cărei trenă - după ce se cobora de pe cal - o ținea ridicată cu un gest de grande-dame2 plin de grație și comic pentru cei cincisprezece ani ai ei. Omul aproape cărunt și fetița cu păr de aur formau grupul cel mai original din lume
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]