611 matches
-
îi abordează și pe străini, la un moment dat vorbea cu niște tineri nemți, încântați de ideea lui Radu de a expune în acest spațiu neobișnuit, un labirint de galerii la câțiva metri sub pământ, arta trebuie să-și ridice trenele aeriene și să se instaleze în locurile cel mai des frecventate de oameni, la muzee nu mai merge nimeni și aceste vorbe rostite cu pasiune fac înconjurul mesei pline de sticle și pahare, fum de țigară în încăpere, rumoarea vocilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
veștile. Tot ceea ce În anul trecut făcuse doar parte din construcție - mirosul de lemn proaspăt, intarsiile de aur și argint, frumusețea mobilierului și a ustensilelor - acum nu mai păreau decât să stea În drum. Însoțită de o cameristă, ținându-și trena kimonoului, o doamnă de onoare cu un mesaj de la soția lui Katsuyori trecu din Învălmășeala grădinii, În holul Întunecat, privind fără teamă, prin mulțimea de bărbați. În acel moment, sala era plină de generali, tineri și bătrâni, cu toții exprimându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Zgomotele ușilor și ale paravanelor lovite cu piciorul se auzeau de peste tot, iar urletele femeilor Întețeau atmosfera tensionată de sub acoperișul de țigle care se zgâlțâia. Femeile alergau În dezordine, dintr-o cameră În alta, străbătând coridoarele și sărind peste balustrade. Trenele și mânecile lor cu volane fâlfâiau prin penumbră ca niște flăcări albe, roșii și violete. Dar gloanțele și săgețile zburau peste tot - prin obloane, printre coloane, peste balustrade. Nobunaga ieșise deja Într-un colț al verandei și trăgea cu arcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
sau eșuând prin atonie în orizontul meschin și sufocant al „târgurilor unde se moare”. De aceea, ca romancier, P. nu va agrea experimentul (într-o epocă, ce-i drept, de mari tentații), cu câteva excepții: Simfonia fantastică, un fel de trenă și cântec de lebădă al introspecțiilor sale psihanalitice din nuvele, și Baletul mecanic, roman de aventuri exotice, amalgamând supoziții psihanalitice cu elemente de senzațional cosmopolit și fantastic hoffmannesc. Se va fixa în formula romanului de tip tradițional european, cu obârșii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
și nu locul concret în care se plasează (poate fi apropiat elevului sau la mii de kilometri distanță). Poate fi accesat, de asemenea, din laboratorul de biologie, din cabinetul de matematică, din cel de informatică, de acasă, din grădină, din trenă La orice oră din zi sau din noapte. Nu e nevoie să vii la școală cu ceva în ghiozdan: poți prezenta „temele” accesând pe calculatorul aflat în fața profesorului „produsul” depozitat aiurea. Scuza cu uitatul caietului de teme acasă, invocată atât
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Setting-ul pare desprins din Halima, duhul Șeherezadei bântuind (și sădind, iată, semințe fertile ale epicului) întreaga adolescență a autorului. Mai mult, stilul contrapunctic al lui Beckford, precum și permanenta raportare speculară la tradiția narațiunii arabe conferă prospețime paginilor, care, glisând în trena exotismului asiatic, se particularizează în raport cu literatura perioadei din Occident. Precum era de așteptat în cazul unui produs estetic atât de straniu, Vathek, a cărui sursă, crede Guy Chapman, "este Beckford însuși" (1937: 108), nu a avut continuatori direcți nici în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pe măsură ce opera se configurează în reala ei substanță devine tot mai problematică" (1973: 328). Totuși, această interpretare, ce privilegiază dimensiunea soteriologică a scriiturii, este justă doar până la un punct. Fiindcă tocmai luxurianța fenomenologică a realului, care glisează cu abilitate în trena fantasticului, și tribulațiile psihologice ale individului însetat de experiență sunt valorile după care se orientează atât omul Mihăescu, cât și scriitura propusă de acesta. În serenitatea unui Empireu există extazul pacific, dar nu există nici empatie, nici frământare. Or, acestea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cât și asupra celui dintre Christina și Egor94. Astfel, după mine, romanul poate fi citit în cel puțin două chei, una fiind estetică, cealaltă socială. Prima grilă de lectură este și cea mai frapantă ca dovadă, majoritatea criticilor glisează în trena ei. Eu prefer să văd în cuplul Egor-Christina relația vampirică dintre artist și opera de artă, care s-ar înscrie pe traiectoria unui pygmalionism inversat. Altfel spus, produsul estetic mai întâi se autonomizează, se reifică, apoi își devorează creatorul. Să
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Mișcarea neprevăzută a pupilei” - cum sună un fragment de vers - continuă să descopere „forma virtuală” a lucrurilor, în construcții mereu surprinzătoare ale imaginației: „Ca prințesele norii se tolănesc pe perini albastre / Lumina e-o licoare în eprubeta fulgerului / Fluviile duc trena oceanelor ca pajii”, „pasărea ca o fundă e-n simetria clară”, “în unde se-aprind peștii, lucesc ca policandre, / și-n sala de bal a verii alunecă rochiile sonore”, „cimitirul șeț ca o carte uitată în câmp”, „oglinzile ascund prăpăstii
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Primăvara a sosit! Clopoțeii de sub covorul argintiu vestesc venirea acesteia. Însă fiica bătrânului an,cea frumoasă și tânără cu o rochie cu trenă și flori de primăvară ne-a adus pe plaiurile noastre norii zâmbitori, ghioceii tineri, razele blânde, vântul îmbietor de primăvară și mireasma vestitelor semne. Sub ploaia razelor de soare iarba a prins încetul cu încetul colț fraged, să arate căci
Sfera by Tonea Cosmina-Florina () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93586]
-
care cadențele înghit conținutul. Vibrație joasă fără ținută lexicală. La melodici, virtuozitatea e scop în sine, precum dansatorii profesioniști a căror ambiție e să se miște fără stîngăcii pe scenă. La canonici, eufonia textului e secundară, ca un efect de trenă. Bilanț: voința de a impune un canon de interpretare, imboldul de a scrie numai sub surescitarea ideii, neglijență în privința alurii estetice, viziunea care precede intenția de a scrie, vibrația înaltă, plăcerea mică în a-și citi propriile texte - iată principalele
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
un fel sau altul, vom rămîne foarte special legați, indiferent dacă sîntem sau nu conștienți de asta. Din cînd în cînd, îmi aduc aminte de starea aceea. De tot. În mod ciudat, purtăm mult mai tare amprenta amărăciunilor, a tristeții, trena asta e mai lungă, o ducem și o arătăm spectaculos, dramatic, și facem prea puțină strigare de luminosul vieții, de întîlnirile minunate, de oameni, de prietenii, de locuri, de bucuria unor clipe, de imagini sau de cuvinte care definesc, discret
Despre stări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11751_a_13076]
-
pilde își scoate întîmplările la mal. Aceleași sate, aceeași oameni, urcați în icoane prădate de culori. Din Pillat acela al cuhniilor, al nuanțelor dospind unele-n altele și-al aromelor de viață lungă nu-i aici mai nimic. E doar trena, agățată-n paraclise, a celui mai frumos distih din literatura noastră despre generațiile care se sfărîmă așteptînd: În drumul lor spre zare, îmbătrîniră plopii./ Aci sosi pe vremuri bunica-mi Caliopi." În timpul care trece pînă cînd Biserica veche ajunge Biserică
Lirica recuperarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10165_a_11490]
-
se oglindesc temele antice în piesele moderne. Ordalițiul la care se supune autoarea stă în lectura a 16 dramaturgi români, cu depistarea minuțioasă a deosebirilor care leagă cutare piesă de cutare motiv din opera lui Eschil, Sofocle sau Euripide. În trena celor trei greci sunt așezați acei autori care au folosit motivele antice ca sursă de inspirație, de la Dan Botta și Nicolae Iorga la Victor Eftimiu și Mircea Eliade, sau de la Dumitru Radu Popescu și Vlad Zografi la Alecsandri și Dumitru
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]
-
în publicația de satiră Cațavencii, Oana Pellea este caracterizată în termeni foarte duri. Fața ei e pe toate gardurile. O caut pe Wikipedia, trei roluri pîrlite. Mă uit pe Facebook, vorbește numai de taică-su. Încă mai e cărată de trena lui de valoare a neamului, deși omul a murit de 30 de ani. În fiecare an mor mii de oameni care s-au distrat la un film cu Amza Pellea și nu se naște nici unul. Și cu toate astea, tipa
”Valoarea ei constă în faptul că Amza Pellea a făcut sex cu mă-sa”. Marius Manole îl pune la punct pe nesimțit by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/65587_a_66912]
-
și personaje pozitive. Păduri și insule La polul opus, al romanelor strictei actualități, găsim Vîrtej de vînt (Giro di vento, Bompiani, Milano, septembrie 2004) de Andrea De Carlo, prozator hiperrealist milanez care s-a impus încă de la debutul din 1981 (Treno di panna). Născut în 1952, A. De Carlo trebuie să fi urmărit "în direct" fenomenul social hippy și zgomotoasele evenimente din 1968 și din anii imediat următori, avîndu-i drept protagoniști - în Occident - pe tineri și adolescenți. În creația literară italiană
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
poate deștepta: sentimentul sublimului. Neavînd talent, filosoful e un erudit care repetă convențiile epocii cu aerul că rostește verdicte grave, cînd de fapt sentințele lui sunt așchii desprinse din trunchiul clarviziunii artistice. Discursul speculativ e ritualul care se petrece în trena artelor, poetul sau muzicianul avînd un fler al misterului pentru a cărui atingere filosoful nu are înzestrarea cerută. De aceea orice concept e o noțiune moartă care aduce, îmbălsămată și abstractă, amintirea unei intuiții vii. În această competiție menită a
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
este inclasabil; mai apoi, fiindcă e incorigibil. Nu cunosc autor care să nască mai multă nedumerire și să provoace mai multă contrariere. Începînd cu 1997, anul publicării volumului Istorie și mit în conștiința românească, Lucian Boia a tras după el trena unei nedumeriri mergînd pînă la consternare: pur și simplu nu-l puteai categorisi. Să ne amintim că atunci, în 1997, cartea stîrnise senzație nu atît prin noutatea informației - în fond era vorba de istoria știută a românilor - cît prin insolitul
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
se spunea în interbelic Cernăuțiului, grație spiritului de rivalitate culturală și totodată spre a-l distinge de acel „mic Paris“ care, sub imperiul hybrisului regățean, amenința să sufoce cultura regiunilor alipite în Marea Unire, pentru niște intelectuali ambițioși complacerea în trena Bucureștiului aducea cu o pasivitate lașă și cu o delăsare de rău-augur. Din acest motiv, spiritul german al Cernăuțiului, altoit pe stofa tinerimii autohtone, trebuia să dea o replică menită a întrece în ținută efervescența capitalei. Un Sturm und Drang
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
celebrei case de modă Dior. În stilul sirenă, de culoare albă, ținuta a fost accesorizată cu un colier foarte lung care îi atârna pe spate. Și Charlize Theron, ambasadoare a brandului Dior, a purtat o rochie fără bretele, albă, cu trenă, foarte decoltată, de la casa de modă franceză. În schimb, Anne Hathaway, premiată și ea cu Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar duminică seară, pentru rolul din "Les Miserables", a ales o rochie Prada, a cărei parte din
Ținute de gală pe covorul roșu la Oscar 2013 – GALERIE FOTO by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64883_a_66208]
-
imaginat, s-a terminat defilarea micilor prințese în rochițe de brocart de la Versace, a păstorițelor în ii de mătase, în fote brodate cu fir de aur și în opincuțe de marochin cu tocuri înalte, a miniconteselor ambalate în crepdeșin cu trene de la madam Ricci... Iată, mi-am zis, fețele crispate ale mamelor, zâmbetele superioare ale taților - la amintirea sumelor scrise pe cecuri, lacrimile de înduioșare ale bunicilor și clientelei... În așteptarea deciziei juriului. Și iat-o, în sfârșit, fericita câștigătoare ia
Limba care trebuie reînvățată by Aurelia Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7536_a_8861]
-
Nicoleta-Ginevra Baciu Legenda Marelui Inchizitor, parte integrantă a romanului Frații Karamazov de Dostoievski, este probabil una dintre cele mai ermetice pagini care s-au scris vreodată, nu numai în literatura rusă, ci în întreaga literatură universală. Deși poartă în trena ei un șir imens de demersuri hermeneutice, care acoperă toată gama de interpretări posibile, de la cea a lui Nikolai Berdiaev, care vede în acest text o adevărată revelație a libertății creștine 1, și până la Vasili Rozanov 2, care califică textul
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
această ecranizare, dar imediat s-a lăsat cucerit de originala viziune, care specula avantajele camerei de luat vederi ce-i putea urmări pe eroii caragialeni în toate acțiunile enunțate de marele comediograf, ritmîndu-le existența muzical, printr-un subtil montaj. În trena acestei reușite absolute, Visul unei nopți de iarnă, piesa lui Tudor Mușatescu, îi oferă lui Jean Georgescu în 1944 încă o șansă de a-și demonstra virtuozitatea de scenarist, dar și regizor al unor distribuții perfecte și - nu în ultimul
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
acum cîțiva ani, de la Teatrul Național din Cluj. Dacă ar fi să formulez rapid, aș zice că țintește sus, la texte cu istoric cinematografic tare, cu palmarese, cu cîrlig pentru public. Se pare că, într-un fel, situarea aceasta în trena unui succes mondial, certificat, poate crea iluzia prelungirii certe a vîlvei și asupra actului artistic teatral. Limbajele și tehnicile sînt atît de diferite, încît... Dintr-o mare curiozitate asupra citirii piesei lui John Pielmeier, am văzut, după spectacol, și filmul
Accente by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12115_a_13440]
-
care zicea că-i atît de frumoasă (sanchi! n.n.) Împăratul acceptă. Escrocii se fac că-i iau măsura; se fac că-i croiesc hainele; se fac că i le pun pe el; se fac că-i mai croiesc și o trenă pentru ceremonii, totul, dar absolut totul, nimic, fals, zero: o minciună și-o prefăcătorie, ca toate programele politice. La urmă de tot, escrocii, îmbrăcîndu-l, cică, pe împărat, îl iau cu alai cu toți curtenii, la plimbare. Cum mergea împăratul așa
Drum bun, Frederik! (intermezzo) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17234_a_18559]