622 matches
-
un psalm de Crăciun, îl regăsim și în psalmii din Vinerea Mare: „Lepădați-vă de voi înșivă, păstrați crucea cea sfântă și perseverați până la sfârșit în legea sa”. Pentru Francisc, Crăciunul, adică întruparea lui Isus, este „sărbătoarea sărbătorilor”, când întreaga creație „tresaltă de bucurie”. Pruncul cel fără de patrie, care a suferit pentru noi a și început pătimirea; într-o lume dezbinată omul este chemat să primească prin Cristos Cuvântul cel sfânt și să accepte transformarea mistică, să zămislească precum Fecioara Maria în
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Cum se nasc cântecele de neam”, „Vodă Cuza și sentinela”, „Tețina” etc. * Făt-Frumos Făt-Frumos, revistă de literatură și folclor, apare în 1926, când „departe de vertiginosul colcăit metropolitan”, directorul ei, Leca Morariu, „în idilicul Pavilion II al Spitalului” de la Suceava tresălta la apariția plăpândului nr.1 din primul an al noului Făt bucovinean...” (format 16x23 cm). După ce „redactorul Fătului se descongestiona la 1927 de Junimea literară, Fătul frumos intră în anul III (1928) de existență” devenea revista destinată literaturii, artei, științei
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
însingurată, / Când gânduri hâde-n beznă mă-mpresoară / și-un vis în <ochiul minții> nu se-arată, / și nu-mi naște o floare-a vieții pară, / Speranță! Tu, cu aripi de argint, Eteric varsă peste mine-alint!” (Speranței) Lumini și umbre tresaltă în dureroasă neputință. Tristețea durerii se cere anatemizată. Imboldul de a te izola pare firesc: „6ă am un loc al meu anume unde Vă plâng dacă se poate / Cu capul sprijinit în palme și nimenea să nu măștie... Dorință) rnduiri
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
frunze moi / Când cu ochii plini de patimi / Mă îndrept spre ea, strigoi...” Iată prefigurarea unei fantastice povești de iubire cu impulsuri stranii, pline de suspens. Intuiție crescândă. „Când scrii despre iubire, sentimentul te invadează, toate iubirile tale pierdute tresar (tresaltă), revin în memorie, se infiltrează în spiritul, în inima, chiar în trupul tău...” - rostește Liviu Antonesei. și astfel imaginarul poetic traversează timpi de falnic vis. Poetul Gheorghe Andrei Neagu va reface povestea iubirii jertfelnice, după ritualul folcloric ancestral. Ne amintim
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Călinescu, pe care marea artistă îl numește „reputatul profesor de literatură”. Ei bine, gândul mi-a fugit către Néné (Ioan Petru Culianu, de curând, 20 de ani de la asasinarea sa, la Chicago). O, Doamne! Să se fi cunoscut oare?! îmi tresaltă inima gândind la un posibil răspuns pozitiv. Pentru prezumtivii cititori, această succintă prezentare este, firește, și-o invitație spre lectură, dezlegând în acest mod și misterul acestui muzical titlu: „Canta che ti passa” („Cântă, că-ți trece”) Eugène Ionesco Limbaj
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
De fapt ziarul „Zori noi”, organ al P.C.R. - județul Suceava și al Consiliului Popular Județean. 595 Redau cele 5 catrene de Ionel Geană, pentru redacția ziarului „Zori Noi” - Suceava: 1. FILANTROPIE 2. ZESTREA Unei harnice sătence Simțind că inima-i tresaltă De așa lucruri frumoase De mila care-l copleșea, Uimit, admiri în sinea ta: Pomană începu să dea... Parc-ar țese, parc-ar coase, Din mâna dreaptă, în cealaltă. Cu fir din frumusețea sa. 3. RENUME 4. COSMOGRAMA unui scriitor
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
o altă împrejurare, Levinus Ammonius ne destăinuie o situație întru totul identică cu aceea a cărturarului transilvan, nedorind parcă să dezmintă noua credință, noul ideal de cultură și educație morală ce stăpânea întreaga generație a umaniștilor Europei: „Inima mea a tresăltat de bucurie” - scrie el - „pe de o parte, la vederea scrisorii tale, preastrălucitule bărbat de seamă, pe de alta, la preadoritul vestitor al prietenului nostru Panagathus, căci este întru totul limpede că, dacă nu va interveni nimic (lucru de care
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
a nurilor ispititori și provocatori: "Qui sommes-nous? D-où venons-nous? Qù allons-nous?" ("Cine suntem? De unde venim? Încotro mergem?") (Paul Gauguin) "Deci a venit și toamna cu palele-i tristeți Și curg încete frunze și-s pașii mai înceți Pe-arginturile minții tresaltă întrebări, Cum joacă pe icoană lumini de lumânări." (N. Labiș) Și iată-ne în luna decembrie, când toți creștinii de pe mapamond sărbătoresc Nașterea Domnului. Frigul începe să-și arate colții. Odată cu lăsarea întunericului, temperatura a scăzut brusc, iar curenții de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aceasta, să ne străduim cel puțin să facem binele atât cât putem, mai mult decât putem și dacă ni s-ar răsplăti binele cu răul, iubirea cu ura, binefacerea cu persecuția, să ne bucurăm și să ne veselim și să tresăltăm de bucurie în mod evanghelic pentru că numele nostru este scris în Cer“. 83. Ne interesează sufletele sau o funcție anume? Se spune: „Și nu e bun locul acela pentru el?...“. Atunci, a venit la Isus - ne spune Sf. Evanghelie - mama
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
păcat de dragul nostru, pentru ca noi să cunoaștem îndreptățirea lui Dumnezeu în El» (2Cor 5,21). «Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se pentru noi blestem, căci este scris: Blestemat oricine este atârnat pe lemn» (Gal 3,13). Apostolul tresaltă și izbucnește în expresii pătrunzătoare, în care se află întreaga realitate a vieții sale jertfite pentru slava lui Cristos și mântuirea sufletelor: «Însă, în ceea ce mă privește, departe de mine gândul de a mă lăuda cu altceva decât în Crucea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Ta să strălucească asupra noastră și ai milă de noi. Fă-ne să cunoaștem căile Tale pe pământ și mântuirea Ta între toate popoarele. «Să Te laude neamurile, Doamne, toate popoarele să Te laude. Națiunile să se bucure și să tresalte de veselie, pentru că judeci popoarele cu dreptate și conduci neamurile pământului. O, Dumnezeule, Tu, Dumnezeul nostru, binecuvântează-ne! Să ne binecuvânteze Dumnezeu și frica de El să se reverse până la marginile pământului»“. PRIN MARIA LA ISUS! Glosar 1. actualism = cercetarea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de ora nouă. Era o vreme minunată. Începuse pentru prima oară să ningă, iar ei i se păruse că nu fusese niciodată mai frumoasă și mai împlinită ca femeie până atunci. Era capabilă de cele mai mărețe fapte. Inima îi tresăltă de bucurie. Nu o mai stăpânea nici un sentiment negativ din cele avute înainte de culcare. Avea nevoie de cineva ca să-și descarce sufletul plin de o fericire incredibil de mare. Nu vedea acum decât un rezultat bun la toată povestea și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fie cum fusese în anii din urmă, fericită. Își aminti de glasul lui catifelat și cald de altădată, de buchetele de flori pe care le primea din când în când și cât de importanți erau unul pentru altul. Inima îi tresăltă. Ochii căutau prin fereastră cerul senin. Buzele îi erau dornice de un sărut, iar trupul prefera „Mărul păcatului”. Era lumea în care voia să fie. Cât trecuse de atunci? Prin câte trecuse! Nu voia să refuze, să se alinieze bărbătoasă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
natal. Nici unde nu-i mai bine ca la tine acasă. Apoi privirea lui se pironise mirată pe firma unui hotel și zise: - Oh, Doamne îți mulțumesc că ai venit în sprijinul meu. Tu ai toate meritele. Intrase cu inima tresăltând de bucurie, bucurie care avea să-i fie întreită. După ce se cazase la hotel, coborî în restaurantul de la parter pentru a cina. La o masă alăturată Alin observă un chip atât de frumos încât scăpă un oftat de uimire și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vechi. Fascinantă este țesătura cuvintelor dintr-o carte înnegrită de vreme. Răsfoiesc cu emoție "Psaltirea pre versuri tocmită" de mitropolitul luminat al Moldovei Dosoftei și parcă la zicerea poeziei lui aerul devine gros ca mierea, unduirile vocale premerg valurile ce tresaltă spre muzica ritmului perfect: "Cântați Domnului în strune,/ În cobuz de viersuri bune,/ Și din ferecate surle/ Viersurile de psalmi să urle./ Cu bucium de corn de bour, / Să răsune până-n nour". Cine spunea că prin versurile lui Dosoftei din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
a oprit la pagina externă, în care era un articol despre conflictul din Malvine, insulele acelea care se află - preciza autorul - la 2200 km de Capul Horn și la 12 mii de km de țărmurile Marii Britanii. Petru și Petre au tresăltat în scaunele lor: aci se simțeau tari. Știau, de pildă, că unicul portavion al argentinienilor se numește „25 de Mayo”, cît și numărul vaselor din care se compune „armada” britanică. Printr-o curioasă asociație de idei, de la Malvine au trecut
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
in me" (Trebuie să aveți încredere în mine). Se putea spune nu? "Eu am încredere în Sanctitatea Voastră," răspunsesem, "dar nu și în toți cei care Vă stau în jur". O sinceritate rar întâlnită în interiorul curiei, care îl făcuse să tresalte pe Suveranul Pontif. Dacă în spiritul conciliului mi-ar fi solicitat serviciul pentru reformarea serioasă a curiei, fără îndoială nu i-aș fi refuzat încrederea mea. Dar absolutismul sistemului roman, care își are originea în Evul Mediu și căruia Paul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sufletului pe Mielul lui Dumnezeu cum spune Sf. Ioan Botezătorul: „Iată, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii...”. E atat de frumos și odihnitor, o priveliște de vis, de irealitate, parcă e adusă din Rai. Doamne, ce minunat ești! Tresaltă duhul în noi de bucurie lăuntrica. Parcă n-am mai pleca de aici, de la Tine, așa au spus și ucenicii Tăi când erau cu Tine pe Tabor. Este o trăire aparte față de lumea de aici. Atât de bine ne simțim
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
că o primăvară, Cănd mugurii cresc, Și încep să se deschidă, Acolo, Mama, te zăresc Între petalele de floare. Și zâmbetul tău E-o rază de soare. Cand mâna ta caldă Cu-atata duioșie, Atinge creștetul meu, Si inima-mi tresaltă, Chemând numele tău. Mama, Mamă... Cu nimic sub soare Tu n-ai asemănare. Iustina, scumpă Mama mea, Ah ! Ce mult mi-ai lipsit Din viața mea... (Cu toată Dragostea și Durerea Ce-o port în suflet pentru Mama mea Am
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Dar nici de data aceasta autorul nu se înalță cu adevărat la poezie. Într-un alt fel de ars poetica, Scrisoare, alcătuită după modelul epistolelor eminesciene, se afirmă valorile vieții și sunt sancționați ironic pesimiștii declarați. Scriind despre iubire, stihuitorul tresaltă de sentiment și se extaziază în fața frumuseților naturii. Apar, de asemenea, dar mai rar decât în primul volum, poezia revoltei și scenele dramatice versificate. Reînnodând o tradiție ce părea de mult timp pierdută, autorul compune un soi de versuri la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286922_a_288251]
-
din care și-a făcut un model. Dincolo de trufașa profesiune de credință („Pe vecinicia prinsă într-un vers,/ Trufaș am pus sigiliul meu de aur”), palpită în stanțele din volumul Sigilii de aur (1916) un „cald fior”, tremură o „lacrimă”, tresaltă porniri de „voluptate”. Iubirea îi inspiră trubadurului reverii de „cioplitor de stele”, îi dăruiește „fiorul unei clipe” de vrajă în plimbările sub „clar de lună”, dar tot ea îl supune la „tortura” îndoielilor și a geloziei, urmate de jalea „despărțirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
sufletului tău. Am putut să gust clipe mai presus de mine, clipe pe care cred că le meritam și unul și altul cu prisosință după atâta chin și zbucium sufletesc. Aș fi vrut ca acele momente când toată ființa aceasta tresaltă de bucurie ascultând minunatul cântec al iubirii prin cuvinte pe jumătate șoptite și poate pentru aceasta mai frumoase, să nu se mai termine. Adevăratele mari bucurii nu se pot exprima și cred că oricât de măiastră va fi pana unui
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
și acum câteva ore în același loc, dar lipsea centrul în jurul căruia se învârtea totul. Lipsea pivotul principal pe care se clădea întreg edificiul nostru conjugal... Lipseai tu, scumpă și dulce soțioară. Inima, deși în starea de acum, totuși îmi tresălta de bucurie când pronunț cuvântul soție. L-am auzit de atâtea ori de la alții, l-am pronunțat în diferite ocazii, dar niciodată nu am putut să-i simt adevărata semnificație decât acum. Acest cuvânt cu cinci litere s-a încrustat
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
din regimentul 2 roșiori, din Bârlad (probabil coleg și cunoscut cu cumnatul meu Vasile I Matei din Priponești, despre care am scris ). Văzusem hectare de cimitire la Dalnik și Vakarjani, dar acum, tocmai numele acestui sergent” l-a făcut să tresalte. Zece ani mai târziu, la școala din Căuești, comuna Adam , unde avea să fie învățător și directorul școlii, a cunoscut pe orfanii acestui erou, care-i erau elevi, și le-a spus locul unde se află mormântul tatălui lor, exclamând
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Și, unei alte prietene bolnave, îi mărturisea: «Tu vrei să-ți vorbesc sincer de noua mea viață. Se moare!... și peste această moarte, care cucerește lent și își continuă înaintarea, cânt sărmanul meu Magnificat cu amărăciune bucurându-mă, cu amărăciune tresăltând». Le admira pe celelalte surori care «iubesc, suferă, rabdă cu bucurie senină, cu o speranță dulce, cu o credință dulce! Dar eu ce fac aici? Ce fac?». Ea se măcina în ariditate, în îndoieli, în singurătatea inimii; ceilalți, mai ales
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]