5,174 matches
-
culorilor cărnii - ce avea să devină amprenta cromatică a lui Bacon - e deja prezentă în acest prim triptic. Această carne, ce nu mai aparține unui trup, ci, ca hrană aparține unei alte realități, nu e totuși moartă, căci pare că tresare, chinuită de convulsiile suferinței. Tabloul nu se vrea o reprezentare sau o ilustrare a crucificării. Bacon nu are decât cuvinte de dispreț pentru reprezentare, ilustrație și narațiune. Între elementele și Figurile tripticului său nu se țese nici un fir epic, nu
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
au indus o optică timorată de școlari încurcați: îi privim pe protagoniștii Piteștiului ca pe niște extemporale nedorite de care nu știm cum să scăpăm mai repede. Calciu Dumitreasa, Costache Oprișan sau Mihai Buracu sunt nume la al căror sunet tresărim iritați. Numele lor ne stînjenește precum un amănunt incomod a cărui undă compromițătoare nu vrem să fie asociată cu numele nostru. Piteștiul sau Canalul sînt excrescențe ce ies din logica istoriei noastre. Dacă ele nu ar fi existat, am fi
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
a discursului ce se supune la probe sieși impuse: "ispitită/ trecând cu tine/ prin golul vibrant/ pradă aceluiași ritm/ grație căruia de-atâtea ori/ te-am părăsit// cu bucuria că nu te pot izgoni/ cum nici tu pe mine/ doar tresărim palizi/ la ce se întâmplă// vechea noastră tandrețe/ prețiosul nostru fals/ dislocă lumina zadarnic/ de blând" (ispitită). Misterul nu e proclamat ostentativ, ci conturat cu delicatețea unei stampe japoneze: "fiecare femeie/ are ceva de ascuns/ lacrima unui logodnic abandonat/ umbra
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
un prieten, auzi tu? Au făcut lampa mică-mică, au plecat amândoi Îngrijorați, au ajuns la cadavru și cum-necum l-au adus pe brațe până-n casă. Se mișcau ca două umbre. În timp ce Maria spăla fața omului, atât cât se putea, a tresărit imediat ce l-a recunoscut pe Ștefan Sterescu, cel cu care „băietul” ei venea adesea la pescuit sau la o rață friptă și un pahar cu vin nou. A curățat rănile foarte urâte, le-a spălat cu atenție, a auzit un
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ei, mai ales că el și cu chiupul cel mare erau prieteni și veniseră de mai multe ori Împreună să pescuiască pe lacul Pușcași. Era greu, foarte greu pentru cei doi soți, mereu trebuia să râmână unul din ei acasă, tresăreau la fiece zgomot și săreau la geam ori de câte ori Vinzanti lătra la om. Atunci, unul dintre ei ridica un colțișor de perdea și spunea celuilalt din spatele său: Stăi cuminti, aista a lu’ Tufî duci ghițălu’ la apî! sau Văru’tu vine
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pe care așeză mămăliguța păstrată caldă Între perne, apoi În cele două străchini de lut turnă două polonice de fasole prăjită, curechi murat și Începură să mânânce liniștiți, atât cât puteau fi ei de liniștiți. La un moment dat, Maria tresări, urechile ei fine prinse un vaiet prelung și parcă niște frânturi de vorbe! A făcut un semn cu mâna ridicată, Victor a ieșit afară, a pus bățul În ușă și s-a Îndreptat către magazin unde a stat ca pe
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Înrăit În rele. După autobuzul cu numărul patru, Victor aprecie că este timpul să iasă doctorii și asistentele din tură și cu ei ...d-ra Sorina. Așa s-a și Întâmplat, au Început să iasă grupuri mici iar Victor Olaru a tresărit, de bucurie dar și de teama de a nu greși, atunci când de pe alee se apropia o fată suplă și frumoasă, Îmbrăcată cu o fustă albă și foarte scurtă și cu un taior negru, strânse pe corp și care Îi puneau
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
În Maroc și la BCD! În legătură cu cantitatea de cincizeci de tone fire răsucite vă comunic faptul că aproximativ 30% prezintă diverse deficiențe din care cele cu corzi predomină. Dorim să primim aceeași cantitate cu parametrii tehnici conform contractului! Ștefan Giroveanu tresări ușor și realiză drama. Spuse: Aș dori să văd la fața locului și să efectuăm câteva probe. Se poate? Vă invit În fabrică. Peste cinci minute, cei trei părăsiră clădirea administrației și peste o jumătate de oră ajunse la o
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Rică mergea În sala fostului club, acum transformată În sală de ședințe. Descoperise o „minune” și sufletul său de artist era atras ca un magnet de o pianină veche, la care Încerca să găsească notele pentru o melodie mai ușoară. Tresărea ori de câte ori cineva ciocănea În ușă și se panica atunci când cineva o deschidea. Îl fascinau sunetele Înalte sau joase și nu realiza că erau ...dogite. Trecuse o lună sau mai bine de când obișnuia să vină zilnic sau chiar de două ori
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
foloseau cărți făcute manual - cu care ceilalți își umpleau cea mai mare parte a zilei. Pentru scurt timp ochii tuturor rămaseră ațintiți asupra jucătorilor și atunci primarul își scoase ceasul și potrivi iute limbile. —Ce oră e? întrebă avocatul. Primarul tresări ca și cum ar fi fost surprins în boxa martorilor de o întrebare neașteptată. Avocatul îl urmărea cu acea privire atentă și posomorâtă care-i era caracteristică, privirea omului care nu-și adusese nimic din trecut care să-l susțină în prezentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cârnați în buzunar, Tripp citește o poezie de Newbolt cu un glas mormăit și monoton, cel mai potrivit pentru lectura poeziei, după părerea sa: Sculați, dansați, în joc intrați... În clase dascăli minunați... O bătaie în ușă îl face să tresară. Când deschide, surpriza este și mai mare văzându-și subalternul imaginar în persoana actriței de cinema. I s-a stricat mașina chiar în fața casei. Nu cumva ar putea să o ajute el? Ghemuiți în mașină se ascund doi asasini, pregătiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
prezenta onorul...Parcă era un arhanghel... Da’ cum ai ajuns tu să vezi poza lui Jănel, că erai doar un copchil? l-a întrebat moș Dumitru. Cei din jur erau prinși cu totul de povestea lui moș Pâcu, încât au tresărit când au auzit întrebarea lui moș Dumitru...Chiar și cei câțiva gospodari aflați pe la mesele din jur ascultau povestea cu sufletul la gură... Cum adică? Dacă eram copchil, nu puteam să văd poza lui nenea Jănel? Iaca am văzut-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la început vei zări luna în pătrar, mai apoi lumina va acoperi întreg ținutul, luminile se vor amesteca și rănile tuturor luminilor se vor cicatriza, grădina suspendată a dragostei tale frumoase va fi din nou iluminată plenar, suflețelul tău va tresări de bucurie și alesul inimii tale trebuie să fi trecut acum deja de adăparea din lacul kanas, fără să fi știut că acesta este lacul tău secret, paleta de pictură a lui dumnezeu. poemul despre care nu știu nimic tu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
roi ușor de fluturi... F2: Și din valul de zăpadă, ca o mută arătare legănându-se pe stradă, un drumeț ciudat răsare. Vine cu popasuri multe, face-n calea lui mătănii... Câteodată stă s-asculte clopoțeii de la sănii. Alteori, uimit, tresare, dă din mâini șoptind grăbit; parcă spune-o taină mare unui soț închipuit... F1: Ca o umbră din poveste se strecoară-ncet, și iar stă deodată, fără veste, răzimat de-un felinar. F4: Fața lui se lămurește; pare-nduioșat acum... F3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
stejarul din fundul grădinii și cumpăna de la fântână, ce străpunge pânza de fum de parcă-i un răzlog învechit uitat în zare.” În jocul de umbre nedeslușite, Costăchel răscolea priveliștea cu privirea înfrigurată. Când și-a descoperit casa, inima i-a tresărit cu zvâcnet nebun și o lacrimă - lacrima pe care o purta în suflet - a pornit să se rostogolească pe obrazul ars de soare... „Doamne Dumnezeule! Am ajuns, în sfârșit!” Era primul lui gând, sprijinit pe imaginea satului din vale. Plumbul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ajuns în fața porții. S-a oprit să-și tragă sufletul. Curtea era pustie. A întins mâna să deschidă poarta, dar și-a oprit-o la jumătatea drumului. Privirea i-a rămas pironită pe găurile dintr-o scândură a porții... A tresărit. A închis ochii, iar gândurile au luat-o razna. Nu le-a putut opri decât în pragul unei nopți. Noaptea atacului... „Câți ani să fi trecut de atunci?” A încercat să-și adune gândurile și să socotească anii, dar n-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
paznic, făcând drum de scurgere pentru apa adunată din zăpada mustindă. Portarul a rămas surprins văzându-l pe Costăchel ieșind și se întreba când a intrat. Năuceala lui a crescut când a văzut figura încrâncenată a lui Costăchel și a tresărit pur și simplu când l-a auzit rostind scrâșnit: Anafura mamei voastre de nemernici! Fără să-și dea seama, Costăchel începuse chiar să se înfurie pe cei de la liceu, care hotărâseră să-i aducă la ascultare pe săteni, lipsindu-i
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
resemnat. În liniștea ca de templu, doar răsuflarea grea a bătrânului sublinia trecerea clipelor. La un timp, lui Costăchel i s-a părut că în mâna secătuită de vlagă a tatălui a pâlpâit o urmă de viață, în timp ce pleoapele au tresărit însoțite de un oftat abia perceptibil... Apoi... o liniște grea, s-a lăsat peste tot ce se afla în încăpere... Suflarea morții pusese stăpânire pe boțul de humă întins pe laiță... Un plâns abia șoptit a început să curgă în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
unde se află, ce se întâmplase cu el și de când zăcea acolo... „Parcă eram cu Costăchel și mergeam undeva sau... ” a fost primul lui gând. Scene disparate îi umblau prin cap. Când și-a dat seama ce se întâmplase, a tresărit: „Doamne! Unde-i Costăchel? L-au omorât, tâlharii!... ” A ascultat cu atenție, dar nu se auzea nimic... Costăchelee! Costăchelee! Unde ești? Unde ești? a început să scâncească Petrache... Într-un târziu, s-a auzit un geamăt ușor. Aproape târându-se
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
sfâșietor... Măriuca îi sprijinea capul pe brațe... Plângea mocnit... Acasă, a pregătit cele trebuincioase unui pansament, iar Petrache a făcut-o pe sanitarul... După mult timp, un tremur abia perceptibil al pleoapelor lui Costăchel au făcut-o pe Măriuca să tresară. Uite, încearcă să deschidă ochii. Peste câteva clipe, ochii lui Costăchel s-au deschis. Privirea tulbure se plimba de la unul la altul, fără să dea semne că pricepe unde și cu cine se află. Costăchele! Suntem aici lângă tine. Spune
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Da! Eu sunt! Atunci, intrați. Costăchel a intrat. Până a apărut doctorul, a cercetat încăperea în care se afla. Totul purta semnele trecerii bandei de haidamaci. Pereți, mobilă, geamuri, toate purtau urme de lovituri... Când doctorul a intrat, Costăchel a tresărit... Bună ziua, domnule doctor. Ai venit, primare? Cum a mers rana? Te mai doare? Ai avut amețeli, leșinuri?... Sunt bine, domnule doctor. Dumneata ești bine, dar eu abia mă țin pe picioare. Responsabili, sau mai bine zis iresponsabili, de fapte sunt
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
la el cât îi de slab! O mână de om. Și zdrențele iestea abia se mai țin pe dânsul. Câte o fi tras până o ajuns acasă!” Huruitul unei căruțe mânată nebunește se apropia din ce în ce... Costăchel a tresărit și a privi speriat în jur. În clipa următoare, era în picioare. Ce ai sărit așa, Costăchele? Îi Măriuca, se întoarce de la câmp - a încercat să-l liniștească Didina. Cuvintele Didinei au trecut pe lângă urechile lui fără să le fi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
unde-s băiatul și mama? Mama... Dumnezeu s-o hodinească. O trecut anul de când ne-o părăsit. Băiatul îi la școală. Îi în clasa a șaptea. Ai să vezi ce flăcău s-o făcut! La auzul acestui amănunt, Costăchel a tresărit „Cum? O ajuns în clasa a șaptea? Da’ cât am stat eu în iadul cela? Și mama, săraca. O murit și n-o mai apucat să mă mai vadă. Dumnezeu s-o hodinească!” Ce fac nașii? Sunt sănătoși? Apoi... nașii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
curtea lor, în poartă s-a oprit Tăchel. Privea nedumerit spre Costăchel și Măriuca, rămași în cerdac. Ședea ca o strajă. Drept. Cu privirea țintă... După un timp, a făcut un pas în ogradă și a închis poarta. Costăchel a tresărit. A întors fulgerător capul, gata să dispară în casă. Băgând de seamă, Măriuca a intervenit. Îi băiatul, s-o întors de la școală. Costăchel și-a revenit din derută și, cu privirea îmblânzită, a grăit: Hai, voinicule! Vino să te văd
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
iar eu plutonier. Toată ziua aceea am stat ca popândăii... Dinspre Poiana se auzeau - din când în când - rafale de arme automate. Pentru noi cei trecuți prin celălalt război asta însemna liniște. Pentru novici era o groază... Îi vedeam cum tresăreau ca mușcați de șarpe, la fiecare pocnitură... Nu știu cum dar voiam ca ziua aceea să nu se mai termine. Ca un făcut, însă, pe nesimțite a venit înserarea... Și odată cu ea și despărțirea de Costache. - a oftat Petrache, ca și cum faptul s-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]