2,886 matches
-
de... Nu mai continuă deoarece căpitanul izbucnise în râs din motive numai de el cunoscute! -Băăă! Cine dracu’ poate crede cocosvârca asta! Cum să dai la pește într-o baltă care e secată de trei luni și doar nisipul și trestiile de pe margine mai amintesc de ea!? Voi ori sunteți idioți, ori mă credeți pe mine bou! Care-i varianta, ca să știu cum procedez? Figurile celor trei trăiau o iluminare... - Ahaaa, așa se explică toată chestia, spuse imprudentul Melu și primi
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
nostru de viță de vie, un consătean semănase în acel an porumb și printre rânduri a cultivat spații rotunde cu gaolean[4], o plantă ce se asemăna cu meiul pentru mături, dar avea miezul plin cu un suc dulce ca trestia de zahăr. Mama mare fabrica din el un magiun foarte gustos. Avea o presă specială folosită la storsul sucului care prin fierbere se îngroșa ca magiunul. Acest consătean în spațiile sub formă de cercuri în care se ridica măreț gaoleanul
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
acum, spun lumii despre Isus, Ce-a coborât pe-acest pământ din slavă Ca să ne spele de păcat și vină, Din fân, să ne transforme în otavă. A pus în noi revigorare, viață Și ne-a-mbrăcat cu haină nouă, fină, Din trestia ce sta frântă lângă ape, Făcutu-ne-a o rază de lumină. Și cum să tac, când văd atâta bine Și cum pot eu să nu vestesc iubirea Ce a adus Cristos în al meu suflet, Când a săpat în
ÎI MULȚUMESC IUBITULUI MEU TATĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365510_a_366839]
-
deseori am rupt-o, Din pulberi, vise-amare, s-o înviez am vrut... Dar ploaia, vântul, bruma pe loc au țintuit-o... Precum un fir de pir într-un cartof crescut. Iubirea e magie terestră și stelară, Liană dulce, blândă, o trestie de zahăr. Nu-ncremenesc minunea, ci vreau să o răscumpăr... Aduce-va speranța-mi o nouă primăvară? Iubirea-i arzătoare, e-o cruce de blestem... Un înger ori un demon ermetic în poem! (sursa foto: www.cunoastelumea.ro) Referință Bibliografică
IUBIREA de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365516_a_366845]
-
grădină cu flori în care se plimbau păuni colorați și cântau păsărele mii, era primăvară și eu pe Valea Bucovului, cu ea de mână, adică cu nevastă-mea. Era crudă, avea doar paișpe ani, un mijloc subțire ca firul de trestie, și curgea apa Bucovului la vale, prin niște sălcii pletoase, și eu cu ea stăteam pe iarbă, o mângâiam pe părul ei mătăsos, din când în când îi dădeam câte un sărut și ea se făcea melc la sânul meu
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365205_a_366534]
-
apariție editorială ( „Ora de identitate”, 1993, editura Porto-Franco, Galați; „Emingrantiada”, 2004, editura Harvia, Tulcea; „Undeva la poarta raiului”, editura Ex Ponto, 2010. ( Marian Dopcea) „Intrând pe fereastra luminii”, poetul încearcă o anumită purificare, lăsându-și „trupul afară / gol cum e trestia, / trist cum e vântul”. Dincolo de ochiul vigilent al timpului, acesta se caută pe Sine, se smulge din lanțul ce-l târăște spre mulțime, spre „concurență, egalitate”, străduindu-se a-și afla propria identitate. „ți-arunci privirea departe/ și te întrebi
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
enigmatic, prietenos / cum e floarea de mai, / intrând pe fereastra luminii / lumea devine mai pură,/ atât de pură încât îți curge printre degete / ca apa de izvor, ca orele dimineața,/ intrând pe fereastra luminii / lași trupul afară / gol cum e trestia, / trist cum e vântul.” ( Intrând pe fereastra luminii) „Fereastra luminii” e spațiul spre o „nouă dimensiune”, e dorința și șansa poetului de a lăsa în urmă trăirile profane, „trupul gol” supus agoniei și fărâmițării și ascederea Sinelui spre orizontul „surâzător
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
a activității portuare la nivelul unei străvechi îndeletniciri a locuitorilor, pescuitul. Mai multe debarcadere erau la început înșirate cu bărci de toate culorile care aduceau pe malul peștele prins în năvoade, la ostie și chiar cu undițele din papură sau trestie sau bețe de pin sau alun iar comerțul se desfășura simplu, ușor și rapid. Odată cu creșterea activităților industriale poluarea a început să fie resimțită și în acest sector, comerțul era mai greu de efectuat și ocolea de regulă debarcaderele. Proiectul
ÎNCRÂNCENĂRI HIPPY ŞI CHEIUL PESCARILOR DIN FRISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 188 din 07 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366677_a_368006]
-
contradictorii, un aliaj ciudat care unește frumusețea și oroarea din ființa lor. Trupurile lor murdare au o perfecție suavă, parfumată și de o natură fabuloasă. Fătălăul, Adonysul Văcăreștilor,(G. Călinescu) e un personaj mitic, ieșit din împreunarea unei femei „vioară, trestie sau căprioară” cu un „Strigoi de voievod”, ca împerecherea unei muritoare cu un zeu. El a fost zămislit dintr-un amestec de materii primordiale, frământate de o nălucă: Cu vreo câteva tuleie Mă, tu semeni a femeie ... O fi fost
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
un „Strigoi de voievod”, ca împerecherea unei muritoare cu un zeu. El a fost zămislit dintr-un amestec de materii primordiale, frământate de o nălucă: Cu vreo câteva tuleie Mă, tu semeni a femeie ... O fi fost mă-ta vioară Trestie sau căprioară Și-o fi prins în pântec plod De strigoi și de voievod Că din oamenii de rând Nu te-ai zămislit nicicând. Finalul: Din atâta-mperechere și împreunare Tu ai ieșit tâlhar de drumul mare. Na! ține o
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
creației sale. În poeziile cu o largă diversitate tematică și impresionante prin profunzimea abordării, excelează acele poezii în care Absolutul este căutat cu înfrigurare. Spiritul său complex și dinamic, însoțit de o minte de cugetător, autodefinit ca un “Fir de trestie firavă, gânditoare-n ochi de apă,/ Mai visez un cer albastru și o lume să mă-ncapă...”( Trestie gânditoare), simte mai acut această chemare căreia încearcă să-i răspundă. Natură poetică prin excelență, receptivă la romantismul care i se potrivește
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
care Absolutul este căutat cu înfrigurare. Spiritul său complex și dinamic, însoțit de o minte de cugetător, autodefinit ca un “Fir de trestie firavă, gânditoare-n ochi de apă,/ Mai visez un cer albastru și o lume să mă-ncapă...”( Trestie gânditoare), simte mai acut această chemare căreia încearcă să-i răspundă. Natură poetică prin excelență, receptivă la romantismul care i se potrivește universului său interior, poeta se simte bine și sub influențele expresionismului, prin teme și motive predilecte precum: tristețea
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
sferturi, E obosită de-atâtea certuri Și-n pas cu vântul tot mai vibrează, Când se rotește și când dansează. Se-aruncă luna în lacuri calde, De praful lumii să se mai scalde, Degeaba-ncearcă și se păzește, Căci dintre trestii o urmărește. Nu e nici sfântă, nu e nici clară, E fericită. A câta oară ? Și merge-acuma să se mai culce, În adierea din noaptea dulce. Se oglindește-ntr-un bob de rouă, Se face iarăși o lună nouă
JOC DE LUNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366208_a_367537]
-
omul ar trebui să se piardă (în sensul de a acorda atenție) în mici minuni ale lumii, omul fiind un mijloc între nimic și tot”. Folosind altă temă, aceea a condiției modeste a omului, exprimă: „Omul nu este decât o trestie, cea mai slabă din natură, dar o trestie care gândește”. Măreția și demnitatea omului constă în gândire, în rațiune: „Demnitatea nu trebuie să mi-o caut nicidecum prin întindere, ci prin buna rânduială a gândirii mele. În întindere universul mă
BLAISE PASCAL SI CREDINTA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366232_a_367561]
-
de a acorda atenție) în mici minuni ale lumii, omul fiind un mijloc între nimic și tot”. Folosind altă temă, aceea a condiției modeste a omului, exprimă: „Omul nu este decât o trestie, cea mai slabă din natură, dar o trestie care gândește”. Măreția și demnitatea omului constă în gândire, în rațiune: „Demnitatea nu trebuie să mi-o caut nicidecum prin întindere, ci prin buna rânduială a gândirii mele. În întindere universul mă cuprinde și mă înghite ca pe o nimica
BLAISE PASCAL SI CREDINTA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366232_a_367561]
-
brodându-i chipul ca într-o Icoană sfântă. Maria, continuă același trăitor de folclor, s-a născut neînfricată și și-a cântat viața după un cântec propriu-însuși cântecul românesc... Lumina solară din ochii ei, părul cu reflexe albastre, legănările de trestie în furtună, fără să cedeze, cei o mie de dinți, precumpănitori, pietricele din Prundul Bârgăului, în claritatea apelor vijelioase de munte... Vocea întregindu-i intemperiile lăuntrice, sufletești, ieșite din fire, ca la toți cei mari. (ibid. p. 23) „În soarele
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
înghesuite / și murind de frig, sus / în zoosferă, / ciuruite de raze și străbătute / de meteoriți, / nu mă lasă, ah, / din pricina istoriei, să mă uit / la stele ! // Am să plec în Antile / și-am să vă cumpăr de-acolo / ananași, libertate, / trestie de zahăr / și șoareci, - le-am promis // Du-te domnule !, - mi-au zis, / și caută să te întorci cu viață, / mi-au zis, / și caută să nu te rătăcești / în mădularele / cifrei 1 // Nu mă grăbesc să mă supăr. Eu
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
piatra / Mai mult eu, - / decât singurătatea... // în ființă, a frigului / și a căldurii, / a de os a digului / și a murmurărei / a murmurelui / a sufletului, - / a esteiului / lui. În Pana de soare, eroul liric se lamentează de pierderea trupului de trestie din adolescență, amintindu-și totodată că o vreme, înainte de a descoperi ce se spune în Biblie / Geneză (9, 16), desigur, «a mai crezut tâmp» despre curcubeu că este «sufletul ploii»: S-a dus pe apa sâmbetei / trupul meu de trestie
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
trestie din adolescență, amintindu-și totodată că o vreme, înainte de a descoperi ce se spune în Biblie / Geneză (9, 16), desigur, «a mai crezut tâmp» despre curcubeu că este «sufletul ploii»: S-a dus pe apa sâmbetei / trupul meu de trestie, de adolescent / S-a dus și plăcutul miros de sudoare / de tânără piele jegoasă, / și gângăveala în fața oamenilor / și puritatea nespălată / a ochilor albaștri, / și timiditatea / de a avea imaginație / iar nu viziuni... // Un timp încă / îmi târam imaginea / pe
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
zbenguie în sângele arid nu o simți nu freamăți când un fir de păpădie își dăruie lumii fulgii fecunzi ai învierii înviere spui înviere da așa spun învierea este să trăiești bine dar poemul sublima simfonie a aerului sărutat de trestii cand luna coboară pe marginea timpanului în taina adâncă a unei inimii nu iți spun nimic simpla adiere cântecul furtunii ori briza pe care marea o așază între catrene nu te înmoaie păianjen de pământ doar sângele doar sângele Referință
ODĂ SÂNGELUI de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351864_a_353193]
-
apărut în foarte multe volume colective și a publicat până acum 8 volume de poeme și un volum de eseuri. Cu o poezie plină de sentimente sufletești dăruite din imaginea întregului univers și din arealul în care trăim, poeta - precum trestia fragilă a luli Pascal, se roagă și plânge ; ,, Dumnezeu va avea El, grijă de noi ! / Ne va ține de mână / Aici, / Acolo / O eternitate ...,, Teofil Mândruță; Poetul va scrie poezie, până când bunul Dumnezeu , va lăsa peste dânsul, harul și darul
HAI HUI, PRINTRE CUVINTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351867_a_353196]
-
cei care descind dintr-un anumit neam și obligați să ilustreze acel neam (glorificații). Glorificații sunt, fatalmente, trecători. Pot intra în Istorie, pot intra în Enciclopedii. Întrebarea este: pentru cât timp? • Să nu uităm că omul nu este decât o „trestie gânditoare”, cum spunea Blaise Pascal. • Istoria culturii și civilizației oferă multe, foarte multe exemple de capodopere. Pretinse sau adevărate. • Câți războinici nu și-au ridicat statui?! Câți faraoni nu și-au imaginat că vor rămâne nemuritori închiși acolo în piramide
GLORII, MODELE ŞI CAPODOPERE de DOINA DRĂGUŢ în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352287_a_353616]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > BRÂURI DE GER Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Strivit de gheață, lacul dormitează Și în adâncu-i umbre picotesc, Spre maluri trestii, ajutor cerșesc, Căldurii risipite de amiază. Le frânge vântul stând încătușate Cu taliile-n pojghiți prizoniere, Sau ciorile eterne vivandiere, Când aripi bat pe ele așezate. Dorindu-și libertatea parcă plâng, Imploră astrul cu o plecăciune, El le zâmbește, dar
BRÂURI DE GER de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352332_a_353661]
-
moare/ inima iubire visând.” (Nesupus), ori „Ne dor atâtea întâmplări fără noimă/ din care nici nu facem parte.” ( În ochii ei curg râuri de verde). Nesemnificativă ca întindere, dar puternică și valoroasă, e și lirica de dragoste. Femeia „ca o trestie crescută sub umăr,” (Aștept ploaia și drumul) nefiind un obiect de adorație sau muză indispensabilă, e totuși dorită, admirată și așteptată, însă fără „spontaneitate și inocență” (Sunt un lup bătrân): „Femeia din grâu cu pulpele arse/ își răcorește sufletul cu
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
larg și din adâncuri. Corăbieri mureau purtați De vânturi. Și cântul tău țipuitor Cuprinsul îl destramă, De dau atâția amăgiți Năvală. Stele strălucesc pe boltă, Dar mai luci sunt ochii tăi Și ard inima în mine Cu văpăi. Răcăneii dintre trestii Ne invită la concert. Până-n zori din prea iubire Te aștept. Lasă frâu iubirii noastre, Nu ecoului din văi! Eu doresc să fim ferice, Dacă vrei. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: DACĂ VREI / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DACĂ VREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350645_a_351974]