15,306 matches
-
exodul tinerilor. La un capăt: un evantai de motivații personale, un spectru larg de ambiții individualiza(n)te; la celălalt: o aceeași, cunoscută, realitate și sentimentul dominant că împlinirea profesională și materială nu mai este posibilă în România. La această tristă concluzie se ajunsese și înainte de Revoluție, în ultimul deceniu al "Epocii de Aur"; numai că atunci situația de fapt era percepută ca un dat istoric, ca un blestem de neînlăturat, cu care ești nevoit să supraviețuiești. Abia în noul context
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]
-
formale și spirituale le aflăm în modernismul secolului XX. Atașat firesc unor imagini care licitează filonul epic, Nicolae A. Alexi își formulează discursul ca pe un monolog cu tentă subtil moralizatoare, unde în spatele "poveștii" transpare, ironică, nostalgică, meditativă sau numai tristă, opțiunea artistului în fața contemporaneității. În viziunea sa, printr-un exercițiu de excesivă democratizare, o societate care își pierde norma, legea și implicit legătura cu trecutul (ceea ce se întâmplă în cultura europeană a ultimului veac), care pune accentul pe negație și
"Niște artiști" by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/11614_a_12939]
-
nivel estetic, social și chiar identitar. Astfel, căutarea formei devine însăși mecanismul ce declanșează creația. Abordarea deliberată a formei figurative, în încercarea de a transmite un mesaj cât mai explicit, impresionează prin acuratețea mijloacelor tehnice stăpânite, dar și prin mesajul trist și orgolios totodată, de a ne face martori la prestigiul redobândit al desenului ca prim mijloc de comunicare. Este de înțeles un atare "exercițiu de admirație", pe care ni-l solicită artistul, prin aceste demonstrații de virtuozitate în calitate de stăpân-magician al
"Niște artiști" by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/11614_a_12939]
-
rating-uri, n-ar fi rău să vedem ce e introdus în grile sub denumirea "cultură". Și vom constata că e vorba de programe născute moarte, lăsate pe mâna unor indivizi fără nici un fel de talent. Explicațiile sunt simple și triste: prin tradiție, emisiunile culturale ale vechii televiziuni de stat erau realizate de indivizi completamente lipsiți de har, al căror rol era eminamente ideologic. După 1990, ei au făcut, așa-zicând, "școală", instituind un model (negativ, dar persistent) al "culturnicului" bun
Terorismul prin "rating" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11643_a_12968]
-
ajungi la tot felul de revelații cu efect secundar. Ajungi, de pildă, să constați că nu de ochi ai nevoie ca să vezi, ci de viziune, cum ar spune băieții ăia de la Faithless. Viziunea, domnilor cu porniri libidinale, viziunea acești George triști, viziunea, măi oameni buni cu suflet bun, vă poate fi de maaaaaaaare ajutor în unele momente ale pateticei dumneavoastră vieți, în care bucățica asta este intelectul dumneavoastră și asta este partea preocupată de sex. Haideți, încordați-vă și încercați o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11642_a_12967]
-
în Franța (Ed. Gallimard). Pentru Adrian Marino, crescut și nutrit, ca orice om de cultură român (mai ales cei activi în epoca interbelică) în cultul Franței, faptul că nu a fost admis - nici înțeles - în Franța a fost o deosebit de tristă deziluzie. Iată de ce atunci cînd, în finalul "autobiografiei spirituale" declară solemn "trebuie să cultivăm spiritul de demnitate, mîndria și respingerea oricărei încercări de umilire, subordonare sau desconsiderare intelectuală din partea oricui ar veni ea" (adaug: "nu toți intelectualii străini au calitatea
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
în organismul social nu a mai avut nevoie de poezie (și de literatură, în general) pentru a fi căutată și exprimată. Lirica a intrat la propriu în underground, regăsindu-se prin pivnițe editoriale, reducându-se nu categorial, dar printr-o tristă împuținare a mijloacelor de propagare. Volume remarcabile apărute în ultimii ani au fost editate în condiții inacceptabile, și totuși acceptate. Tirajele jalnice, achiziția hârtiei sau obținerea subvenției de către autorul însuși, rețelele de inexistentă difuzare: toate acestea pot transforma o carte
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
bocancii cu ținte/ gustul de rodie al primei înfrângeri/ (și în ochii ei scria/ ieși afară dumneata)/ năucit m-am lăsat pe vine în mijlocul foișorului/ o clipă oasele subțiri mi-au trosnit/ lanțurile argintii zornăiau îngrijorate/ găurile din blugi atârnau triste guri de paiață/ capul de mort de pe geacă s-a făcut că se uită în altă parte/ lucian și cristi m-au bătut pe umeri/ (câtă vreme voi vorbi/ prietenii mei vor trăi)/ (...) maică-mea a stat lîngă mine când
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
Dar n-am folosit nici unul. Banalitatea absolută a frazelor sale o întristează pe biata poetă pînă cînd ea uită să mai rimeze versurile, umblînd prin poezie cu un singur picior încălțat: Ninge pe stradă și peste castani,/ ninge viscolind zăpada,/tristă sunt la cumpăna dintre ani,/străină la mine acasă. Ninge, ninge ca-n copilărie./ Dragostea târzie/aduce moartea. De altfel, în chip cu totul original, iubirea se dă de-a dura: În vânt, copacii balansează natura,/ tufe de trandafiri înecate
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
mai periculoasă transformarea lui în mercenar al Puterii, trădarea propriei vocații pentru cîteva avantaje derizorii. Situația, valabilă pentru oricare societate și oricare tip de putere, devine acută în societățile dictatoriale. Puțini scriitori au reușit, în literatura noastră contemporană, să personifice trista paradigmă cu aceeași strălucire întunecată ca Titus Popovici. în cazul de față, ce-i drept, există unele circumstanțe atenuante, pe care istoricul literar le poate lua în considerare. Titus Popovici a apărut în avanscenă purtat de valul iluzoriei "liberalizări" de după
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
sale au respirație scurtă, sunt banale, dar nu în sensul unui banal recuperat și resemnificat, ci pur și simplu neinteresante literar. Dacă prozele din Tunul filozoafei sunt cu adevărat autobiografice așa cum o indică mărcile textuale, atunci lucrurile sunt și mai triste, căci subiectul literaturii lui Dumitru Ungureanu se reduce la aproape o singură temă: adulterul. Majoritatea povestirilor au în centru relația sexuală ascunsă dintre un bărbat (misogin) și o femeie (ușuratică, chiar nimfomană). Uneori chiar îl regreți pe Breban cu discursurile
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
Numeroși sunt cei ce și-au pus această întrebare și au căutat să-i răspundă. Să îndepărtăm ideea Doctorului Pangloss, din Candide al lui Voltaire, că: "Tout est pour le mieux dans le meilleur des mondes possibles", să îndepărtăm ideile triste și blazate ale senatorului Pococurante și, ca și înțeleptul Martin, să examinăm cu obiectivitate această problemă: Încotro mergem? * O revistă străină, făcând o anchetă în sensul problemei ce ne-o propunem, căută să lămurească înțelesul cuvântului "civilizație" și ceru unor
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
ideea și în mesajul spectacolului. Am urmărit jocul să-i spun introvertit, uneori, alteori exploziv al actriței Timea Buza, Medeea. Cu tăieturi ale feței aproape grecești, bine luminate, un fel de Irene Papas aprigă sau o Maria Callas infinit de tristă. Speculîndu-i liniile lungi ale corpului, expresivitatea privirii și forța stărilor pe care le transmite, regizorul îi propune ceva extrem de dificil. Să joace totul fără să se miște din centrul cercului, pînă la capătul reprezentației. Pînă cînd cei doi copii născuți
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
Oameni, locuri, întîmplări), Atelier. Crochiurile de proză saltă pe note, de la picanterii și plaisanteries culturale la politicale și, în cele din urmă, la cherchez la femme (și veți găsi legătura...), cîștigînd din ce în ce în vervă. Pasaje vesele și triste, interogatorii comice, anume cochetării și nădufuri alintate, de franctiror în critică și, din vreme în vreme, (aproape) polemist stau laolaltă în paginile scrise, despre neîntreruptul du-te-vino dintre prezent și trecut, cu judecata cîteodată pripită a zilei de azi. Mai fermecătoare
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
instrumentarea acelorași și acelorași cadre: abuzurile epocii Dej, crimele și ticăloșiile fixate acolo, netrecând niciodată granița temporală către Epoca de Aur ceaușist, consecutivă ideologic, dar purificată de reziduurile anilor '50... Prin asamblarea unor asemenea imagini-stas au fost compuse cu o tristă dexteritate multe, prea multe romane fals-problematizante. Un meniu, chipurile, mai exotic, în fond aceleași sănătoase merinde comuniste ieșite din cuptorul ideologic. In acest câmp de relații mortificante, Lumea în două zile oferă un regal, un triumf al imaginației ficționale ce
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
aceasta pentru că omul redus numai la trup riscă să fie secătuit de forțele sale vitale, care provin din spirit. Într-o lume desacralizată se instalează sexul demistificat, sterilizat, omniprezent. Astfel, sexul ridicat la rangul de obiect al unei noi și triste religii nu mai are nimic în comun nici cu fetișismul religios antic, care cel puțin cunoștea sacrul și misterul, nesemnificativă prin profanările ei, ea își lasă adepții să plece într-o stare de degradare și, mai mult ca oricând, bolnavi
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
o va plăti. Din experiența limitată pe care-o am cu oamenii actualei puteri, constat că, dacă lipsește colaborarea, în schimb prisosește ranchiuna. Oameni fini, majoriotatea dintre ei, nu ajung la scandaluri publice, așa cum se întâmpla pe vremea Convenției de tristă amintire, dar se închid ermetic în carapacea propriei feude, pe care-o administrează mai mult sau mai puțin inspirat. Ușoara creștere de imagine a premierului Tăriceanu trebuie explicată prin faptul că a știut să reacționeze adecvat în situații în care
Ciupitura, avantajul, tunul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11782_a_13107]
-
Helena Bonham-Carter. Un lungmetraj - de data asta "noutate video" - pe nedrept, zic eu, ignorat de critici, în pofida unei prestații actoricești de excepție, este Să omori un rege, realizat de Mike Barker. Încă înainte de terminarea montajului, filmul a deținut un record trist: e una dintre puținele pelicule care au "dat faliment" de două ori în cursul producției. Nu au existat bani pentru scenele de luptă, așa că bătălia se dă verbal, între politicieni, nu între soldați, ceea ce a condus la reproșuri, cum că
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
văd "mările îndepărtate, umflate de furtuni". Și se mai văd, prin acoperișurile celorlalte case, scene de familie care dau în vileag bine păzite secrete. E, Scrisoarea lui Lavoisier, un mic roman de mistere distorsionate de înțelegerea unui copil, înțelept și trist, în felul Catiei din Interior. Prima parte, numită Abel și Abel, e despre teama de un real "mare", dătător de vertije. Neînțelegerile dintre părinți, recunoscute, ca în oglindă, în familia lui Miriam, aparent perfectă, însă atinsă, de fapt, de nenumărate
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
puțin două-trei generații reluarea unei întreprinderi atât de riscante, de complicate, de îndrăznețe. Și totuși aceeași generație, a mea, are acum, după patru decenii, privilegiul neașteptat, poate nemeritat, de a se bucura de o nouă versiune românească a isprăvilor Cavalerului Tristei Figuri, datorită cheltuirii de sine și iscusinței neîntrecutului alpinist care este Sorin Mărculescu, cel niciodată îndeajuns de prețuit pentru toată contribuția sa la cunoașterea Barocului literar spaniol. De la apariția relativ recentă a strădaniei sale (Cervantes, Don Quijote de la Mancha, în două
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]
-
său nu este pasiv, ci se concretizează în fapte: acest șoc peren constituie adevărata substanță a cărții, conferă eroului caracterul de simbol al condiției omenești. De aceea, atât Dostoievski, cât și Unamuno au dreptate considerând romanul spaniol drept cea mai tristă carte ce s-a scris vreodată. Dar, spunem noi, și cea mai îndrăzneață, de o modernitate năucitoare, de n-ar fi să amintim decât de secvența tiparniței din Barcelona, vizitată de Don Quijote, unde tocmai se tipărea... A doua parte a
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]
-
căzut ca un meteorit peste România și fiecare a supraviețuit așa cum a putut în noile realități politice, economice și sociale. Îngerul de la benzinărie este o carte despre fața nevăzută a unor realități pe lîngă care trecem zilnic, indiferenți. O carte tristă și gravă a întrebărilor pe care ni le punem sau ar trebui să ni le punem fiecare dintre noi. Cristian Teodorescu este unul dintre cei mai atenți observatori ai tranziției românești, cu bolile ei de creștere, cu dramele ei știute
Buimaci în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12901_a_14226]
-
a ajuta spitalele din București, printre care și spitalul de urgență Floreasca, unde am instalat un analizor de gaze în sânge, esențial pentru un spital cu acest profil. Păstrez încă ceva filmări și poze de la acest spital, din acea perioadă tristă. Ce groaznic ! Mizeria în care se zbăteau săracii pacienți de atunci este greu de imaginat. Acum spitalul a căpătat un aspect modern, este curat și echipat acceptabil. În saloane este chiar mai cald decât ar trebui. Lipsesc încă anumite materiale
Un canadian în România. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_309]
-
singur, ca ofițer în cavaleria franceză, Europa de la Triest și Veneția către Dunăre, la Wagram și Leipzig, crescînd în bivuacele francezilor și făcînd un război tot la zece ani. Doamna Paraskeva Opujiș, mama lui, îi trimetea zadarnic "prăjituri cu nuci triste". Tînărul Sofronije fusese un diavol, nu un copil. La un ochi aducea cu bunică-sa după mamă, care întîi de toate era grecoaică, iar la celălalt ochi cu taică-său, care mai întîi era sîrb, așa că tînărul Opujiș din Triest
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
îi răscolesc amintiri de demult, gîndul zboară spre cei de acasă - părinți, rude, prieteni - spre căldura umană, abandonată definitiv în momentul plecării. Depresia și însingurarea iau locul revoltei inițiale. în final, adaptarea devine sinonimă cu resemnarea, așa cum reiese din confesiunea tristă făcută protagonistului de Luiza, colega sa de la ziar: "- Eu, Dane, te cred și te înțeleg! Și eu am simțit la început o cădere, un vertij. Așa eram și eu cînd am venit: mă revoltam din orișice, îmi venea să-i
Supraviețuirea ca profesie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12888_a_14213]