1,332 matches
-
ultima conexiune, citeam tot ce ne cădea În mână, enciclopedii, ziare, istorii ilustrate, cataloage editoriale, pe diagonală, În căutarea unor scurtcircuite posibile, ne opream să scotocim pe la toate tarabele, adulmecam pe la chioșcuri, furam zdravăn din dactilogramele diabolicilor noștri, ne repezeam triumfători În birou, trântind pe masă ultima găselniță. În timp ce evoc iarăși săptămânile acelea, toată afacerea mi se pare fulminantă, frenetică, ca Într-un film de Larry Semon, cu izbucniri și salturi, cu uși ce se deschid și se-nchid cu viteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe evrei și, prin evrei - au Învățat asta de la iezuiți -, Își pun În dificultate adversarii din exterior, atât pe neotemplieri, cât și pe baconieni.“ 92 Nu poate exista nici o Îndoială aici. Cu toată puterea și teroarea lui Satana, domnia Regelui triumfător al Israelului se apropie de lumea noastră ce nu s-a primenit; Regele născut din sângele Sionului, Anti-Cristul se apropie de tronul puterii universale. (Serghei Nilus, Epilog la Protocoale) Ideea era acceptabilă. Era de-ajuns să iei În considerare cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
apoi să uite, foarte convenabil, să mai returneze obiectele respective, plimbarea prin magazine era o înjosire. Amanda și-a depășit, în mod magnific, momentul de umilință, a descoperit cea mai înaltă pereche de tocuri concepută vreodată, apoi, cu un geamăt triumfător, s-a îmbrăcat într-o rochie paietată, roșie, care era cambrată pe talie și avea câte un șliț pe fiecare latură. De la fereastra apartamentului aflat la ultimul etaj, Amanda a văzut Aston Martinul lui Hugo oprindu-se în fața intrării. Amanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-se la planul de naștere. „Un fond sonor relaxant cu voci de balenă va crea o atmosferă de cocon și pe tot parcursul nașterii Alice va beneficia de avantajele unei căzi de naștere...“ — Pe care iat-o, a spus Jake triumfător, arătând către cutia lipită de unul din pereții sufrageriei, care conținea dispozitivul închiriat cu câteva săptămâni în urmă de la un centru de lifestyle ecologist. Pe măsură ce vizita continua, evidentele rezerve ale maică-sii față de soțul ei și tatăl copilului ei au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un alt număr înainte ca o nouă contracție s-o ia cu asalt. Câteva minute mai târziu, Jake a revenit în sufragerie învârtind un furtun de grădină prăfuit. — Am găsit și fondul sonor cu voci de balenă, a adăugat el triumfător fluturând o casetă. —Fantastic, i-a zis Alice. Dar, a continuat ea cu blândețe, n-o să avem nevoie de ea. Jake părea oripilat. —De ce nu? Vrei să asculți altceva? — N-o să am nevoie de ea pentru că mă duc la spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a început să se întrebe de ce o făcuse. I-ar fi fost așa de simplu să mintă și să nu-i ofere lui Jake o țintă atât de facilă. —N-ai reușit să ajungi? Vocea lui Jake exprima o uluire triumfătoare. —Dumnezeule, eu n-aș fi ratat momentul ăsta pentru nimic în lume. Am fost acolo în fiecare secundă. Defensiv și, în egală măsură, beat, Hugo a simțit dorința copleșitoare să-l pocnească pe Jake de să-l arunce de pe scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
unul dintre termenii care puteau descrie decorațiunile lor de Crăciun. Pomul de Crăciun reciclabil, nevopsit, făcut în casă, era împodobit cu becuri arse recuperate dintr-o ladă de gunoi în care fuseseră aruncate resturile dintr-un birou. —Globuri! anunțase Jake triumfător când se întorsese acasă cu o sacoșă de plastic burdușită. Alice le luase imediat, închipuindu-și decorațiunile adevărate, fragile și sclipitoare. Îi fusese greu să-și mascheze dezamăgirea când își dăduse seama ce se găsea în sacoșă, dar, de dragul planetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
rostit el rar, „ai o slujbă“? —Anne Dexter a fost dată afară de la Class și m-au rugat pe mine să vin în locul ei. La început, temporar, apoi o să vadă cum merge treaba. Amanda a împuns aerul cu un deget triumfător. —Sunt editor! Dar nu mi-ai spus nimic de chestia asta! a exclamat Hugo. Vreau să spun... Când s-a întâmplat? a sărit Amanda. În Ajunul Crăciunului. Ieri. Nu, nu asta. Cât... —Cu cât o să mă plătească? Cu mult! a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
prăbușit pe podea. În lumina scăzută a veiozei de noapte, lui Hugo i-a fost imposibil să-și dea seama unde căzuseră. În timp ce el se târa în patru labe pe scândurile dure, Theo, acum așezat în pătuț, continua să urle triumfător. În timp ce ieșea din cameră în vârful picioarelor, Hugo, care, într-un final, își găsise ochelarii, reflecta la faptul că toate aceste atenții nocturne, aceste demonstrații extreme și evidente ale spiritului de sacrificiu și devotament al tatălui aveau să fie exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de creșă, a lui Theo. — Fir-ar să fie! a exclamat Hugo când, cu o smucire plină de forță a trupului lui micuț, Theo a reușit, într-un final, să scape din scutec. În timp ce copilul cu fundulețul gol se rostogolea triumfător pe bancheta murdară a mașinii, taică-său s-a întins după el, izbutind să-i prindă unul din piciorușele grăsuțe. Urlând violent, Theo a fost astfel adus în poziția inițială. —Hei, hei, hei, încet, da? Vocea veselă și familiară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
răsărit la apus, în timp ce copilul doarme. A, și stelele scânteiază. — Dar ce sens au toate astea dacă totul se întâmplă în timp ce Theo doarme? —Theo nu doarme niciodată, a spus Amanda pe un ton autoritar. Acum doarme, i-a replicat Hugo triumfător. —Ei, nu contează, i-a sărit muștarul Amandei. Toții copiii de vedete au un tavan din ăsta. Costă douăzeci de mii de lire. Nu crezi că e minunat? —Douăzeci de mii? De la celălalt capăt al firului s-a auzit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
exclamat Laura furioasă. Știi ce mi-a spus seara trecută? Hugo a observat că paharul ei de șampanie era deja aproape gol. — Eram întinși în pat, iar el făcea ce face el de obicei... —Ei, vezi, a întrerupt-o Hugo triumfător. Făcea ce face el de obicei. Ce altă dovadă mai vrei ca să înțelegi că se simte atras de tine? — Când zic asta - ochii Laurei au scăpărat peste buza paharului - mă refer la faptul că bătea câmpii, ca de obicei, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Le-ai făcut pe toate de oaie, nu-i așa, Fine? Neil începuse să respire în reprize scurte, înfierbântate, ca niște miniexplozii. — Mi-a ajuns! Dacă mai faci o singură greșeală, ai zburat de-aici. Evitând în mod deliberat privirea triumfătoare a Shaunei, Hugo s-a întors la biroul lui. Cu toate că era foarte tentat să-i spună lui Neil unde să-și bage slujba aia de rahat, s-a abținut. Unde altundeva ar fi putut să găsească un post pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
atât de tare, că pumnul i s-a albit. Felul în care Amanda mințea îi tăia respirația. De la început, se exprimase foarte limpede: se reîntorcea la muncă pentru propria ei satisfacție. —Vezi! Ai o reacție tipic masculină! a urlat ea triumfătoare. Porc misogin ce ești! La auzul acestor vorbe, Hugo aproape că s-a sufocat. Până când și-a revenit, Amanda se ambalase din nou. — Eu mă lupt cu clasica dilemă a oricărei mame care muncește, îi declara ea. Sincer vorbind, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se umplu de lacrimi. Dumnezeule, nu! Am trăi împreună. Ai fi o mamă vitregă fantastică pentru Theo. Alice a zâmbit melancolică. — Chiar mă gândeam în parc ce minunat ar fi pentru Rosa să aibă un frate. —Ei, poftim, a sărit triumfător Hugo. —Dar n-o să fie ușor, a spus Alice cu prudență. Nu se știe, Alice. Adică, sigur, așa se întâmplă când majoritatea cuplurilor se despart. Se dau tot felul de bătălii... Când majoritatea cuplurilor se despart. Alice știa că statisticile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
prezinți pentru divorț. Hugo l-a strâns în brațe pe Theo cu atâta putere că pruncul a țipat. Ce vrei să spui exact cu chestia asta? —Tu ce crezi că vreau să spun? Vocea Amandei căpătase o tonalitate ascuțită și triumfătoare. — Ce vor să spună femeile - sau, ar trebui să zic, mamele - aflate în situația mea? Hugo s-a holbat la ea preț de câteva secunde agonizante. —Theo? — Da, Theo. Sinceră să fiu, acum că e așa de prezentabil, ar cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nici un fel de comentarii adverse din partea lui Jake. Alice presupunea că acesta era încă un exemplu al efectului benefic pe care-l aveau ședințele de terapie asupra lui. Rosa, care era înnebunită după muzică, chiar și de acest gen, țopăia triumfătoare pe melodia „Domnișoara Polly avea o păpușică“, când a sunat telefonul. Era mama lui Alice. Ce mai faci, draga mea? a întrebat-o doamna Duffield mai veselă decât se simțea. În calitate de principală confidentă a lui Alice, era la curent cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Împăcarea a fost o treabă foarte delicată și dificilă. Iar încercarea de a face cuplul să funcționeze din nou a fost și mai grea. Creierul iute de avocat al lui Alice îi sărise deja în ajutor. Vezi, a exclamat ea triumfătoare. Te-ai împăcat cu tata. Deci ar trebui să știi exact prin ce trec eu cu Jake. Ar trebui să mă susții, nu să-mi spui să divorțez și să nu-mi atragi atenția ce minunat e Hugo. — Aici greșești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Trebuie să fug. Am o lansare de ruj la Grosvenor House. La revedere, dragul meu, a zis ea absentă, fluturând o mână în direcția lui Theo, înainte să dispară pe ușă cățărată pe tocurile ei înalte. —Aiiiiiiiiiii, a spus copilul triumfător, înfigând ultimul inel de lemn în țeapă. Capitolul 29tc " Capitolul 29" Lui Hugo aproape că nu-i venea să creadă ce noroc îl lovise. Norii se risipiseră. El și Theo aveau să rămână împreună. În timp ce Amanda avea să înceapă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de soare, și așa mai departe până a ajuns la unsprezece, moment În care a trebuit s-o ia de la capăt. Într-un final, i-au ieșit doisprezece. I-a făcut semn șoferului că sunt gata și cu o exclamație triumfătoare, „Zou ba!“, au pornit la drum. Transmisia și amortizoarele autocarului au fost puse la grea Încercare În timp ce domnul Fred Își croia drum prin traficul din sens invers și depășea În stil „ruleta rusească“ vehiculele ceva mai lente, pe drumul accidentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să fie mult mai delicată și complicată. La întrebarea cu privire la cașrut 4, șeful protocolului mi-a răspuns, încântat și sigur de sine, să nu am nicio grijă, fiindcă dispune de consilierea unei persoane extrem de competente în materie. "Știm", a continuat triumfător omul meu, "că nu putem servi langustine, dar în schimb putem folosi în meniu pești și carne de pasăre, nu însă carne de porc". "Persoana competentă în materie", mi s-a destăinuit interlocutorul meu, "este nimeni altcineva decât soția primului-ministru
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
scara ierarhică a studenților studioși. Dar, mai presus de orice, altă preocupare, în sinea noastră, era bucuria că am depășit durerosul capitol al epurărilor și aveam acum dreptul la o perioadă de relaxare după ce am scăpat nevătămați din ghearele răului triumfător. Oare, într-adevăr, scăpaserăm cu toții?! De la Buzău am plecat să petrec o vacanță de o lună la frații mei, Moshe și Yosef, în Beiuș și Oradea. Între timp, fratele meu Itzhak s-a eliberat din armată și era angajat ca
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
nici o fată. Păcăleam în permanență sistemul. Odată cu el, mă păcăleam și pe mine, cu o îndemânare și-un succes demne de invidiat. Protestam prin cultură. Îmi croisem din paginile romanelor interbelice o armură de cavaler medieval, pe care o purtam triumfător la demonstrațiile de „1 Mai“ și „23 August“, unde eram scoși cu facultatea. Îmbrăcam rochiile cubiste ale doamnei T. sau împrumutam vesta de sportsman a lui Fred Vasilescu și parcă greutatea carului alegoric cu „RSR-Scumpa noastră patrie!“ nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
apoi că-i nervoasă, că tocmai am sculat-o din somn (ochii ei mari și negri spuneau altceva; oricum nu putea să adoarmă fără mine). Trecea de la supărare la gelozie, mușcându-mă de gât sau de ureche, înainte să plece triumfătoare: „Culcă-te cu invențiile tale!“ Auzeam ușa dormitorului trântindu-se ușor, și mica noastră scenetă se încheia cu victoria ei. Alteori, rămânea cocoțată în brațe și mă lua la întrebări: „Ce faci? La ce te gândești la ora asta?“ „La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zgomot hârtia cerată, eliberând talpa interioară de orice obstacol ce s-ar fi putut interpune între picior și întinderea ei pufoasă. La sfârșit, perechea era suspendată cu două degete, elegant, ca la o licitație. Maria își ridica premiul, senină și triumfătoare. Mie îmi venea să ies suprarealist din magazin, cu un singur pantof. Într-un târziu, am ajuns și „La Mama“, lângă Ateneu. Ospătarii accelerau pe lângă noi cu tăvile încărcate și prosopelul ăla minuscul atârnat pe braț; niciodată nu pricepusem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]