1,114 matches
-
și Elisabeta de la succesiunea la tron; în schimb o desemnează succesoare pe Lady Jane Grey, fiica surorii lui Henric al VIII-lea, Maria Tudor. Lady Grey este proclamată regină de către Consiliul Privy, dar după nouă zile este demisă. Maria intră triumfal în Londra însoțită de Elisabeta. Dar spectacolul de solidarietate între surori nu durează mult. Maria, catolică, vrea să zdrobească credința protestantă a Elisabetei. Maria ordonă ca toată lumea să participe la liturghiile catolice, iar Elisabeta este nevoită să se prefacă. Popularitatea
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
1620 popularitatea lui scade și apare nostalgia pentru domnia Elisabetei I. Începe un cult al reginei, prezentată ca o eroină a cauzei protestante într-o epocă de aur, în comparație cu succesorul său, un simpatizant catolic la cârma unui guvern corupt. Imaginea triumfală, cultivată de Elisabeta la sfârșitul domniei, pentru a acoperi dificultățile economice și militare, ia amploare. Domnia sa a fost idealizată ca o perioadă în care coroana, parlamentul și biserica au colaborat cu succes. Această imagine fabricată de admiratorii săi protestanți, este
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
primit ordin de la Guvernul Român din Iași, condus de generalul "Constantin Coandă", să ocupe fără întârziere Ițcani , Suceava și apoi progresiv întreaga Bucovină; în 11 noiembrie 1918 armata română a intrat în Cernăuți, unde a avut parte de o primire triumfală, fiind întâmpinată în Piața Unirii de mii de români, în frunte cu președintele Consiliului Național Român Iancu Flondor care în cuvântul său a spus: "Domnule General, dați-mi voie să vă binecuvântez, așa cum o fac doi frați care, după o
Iancu Flondor () [Corola-website/Science/304851_a_306180]
-
o ține departe de activitatea artistică. La insistențele lui Zeffirelli, reapare pe scenă în 1964 cu ""Țoșca"" la "Covent Garden" (Londra) și apoi cu ""Normă"" la Paris, dar vocea să se resimte după anii de inactivitate. Înregistrează încă un succes triumfal în 1965 cu ""Țoșca"" la New York, după care urmeaza declinul. La Romă este silită să întrerupă un spectacol cu ""Normă"" după actul al II-lea, o reprezentație la Londra cu ""Țoșca"" va fi ultima să aparițe într-un spectacol de
Maria Callas () [Corola-website/Science/298383_a_299712]
-
și heruvimi, urmați de sus în jos - pe registre succesive - de îngeri, de profeți și, la baza turlei, de 8 reprezentări de apostoli, înscrise în medalioane. Simbolurile apocaliptice ale evangheliștilor, pictate pe pandantivi, profeții, martirii și papii reprezentați pe arcul triumfal și pe arcurile care susțin boltirea, se adaugă, ca de obicei, suitei Pantocratorului. Desfășurarea forțelor simbolizând gruparea puterilor cerești și a personajelor Vechiului și Noului Testament în jurul lui Hristos forma o ierarhie strânsă, având fără nici o indoială un caracter simbolic
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
nervuri de cărămidă în formă de plasă. Nervurile cu concavități laterale au forma unei plase din romburi. Construcția a fost terminată, probabil, în anul 1505, an înscris pe exteriorul corului. Corul și sala sunt sprijinite de contraforturi cu trepte. Arcul triumfal și ferestrele au arcuri frânte, iar portalurile profilatura gotică. Tribuna de V are la parter bolți pe nervuri din cărămidă. Amvonul, baldachinul amvonului, balcoanele, părți ale stranelor și prospectul orgii, datat 1796, sunt tributare barocului. În anul 1792 s-a
Biserica fortificată din Târnava () [Corola-website/Science/329473_a_330802]
-
Este (după Universitatea Charles din Praga). Ultimul gol al domniei lui Cazimir a fost la începutul anului 1194, când a organizat o expediție impotriva Yotvingians Baltice. Expediția s-a încheiat cu un succes deplin, iar Cazimir a avut o revenire triumfală la Cracovia. După un banchet care a avut loc în cinstea întoarcerii sale, Cazimir a murit pe neașteptate, pe 5 mai 1194. Unii istorici cred că a fost otrăvit. A fost succedat ca Mare Duce de către fiul său mai mare
Cazimir al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330625_a_331954]
-
speranța revederii. Pentru Emil Marinescu reîncepe o perioadă de activitate intensă, peregrinând în orașele și teatrele de operă ale Europei. Din nou la Viena și Milano, apoi Roma, Zürich, Atena, Barcelona, Bruxelles, Marsilia, Bologna și altele, peste tot obține succese triumfale, consemnate în cronicile muzicale din presă. Din toamna anului 1957 se află din nou în București. Începe o nouă etapă în viața sa, aceea de profesor de canto, împreună cu Maria Moreanu. Printre elevii lor se numără Magda Ianculescu, Ion Piso
Emil Marinescu () [Corola-website/Science/297651_a_298980]
-
atunci în imediata apropiere a Bucureștiului. După ce cu o zi mai înainte dăduse o nouă proclamație prin care cerea tututror cetățenilor țării, indiferent de condiția socială, să se unească pentru „obșteasca fericire”, pe 21 martie/2 aprilie pandurii au intrat triumfal în București. Pe 21 martie/2 aprilie 1821, oastea revoluționară în frunte cu Tudor Vladimirescu a intrat triumfal în București pe Podul Calicilor (Calea Rahovei), primită de o mulțime entuziastă. Tudor va rămâne stăpân pe capitală 15/27 mai, guvernând țara
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
cerea tututror cetățenilor țării, indiferent de condiția socială, să se unească pentru „obșteasca fericire”, pe 21 martie/2 aprilie pandurii au intrat triumfal în București. Pe 21 martie/2 aprilie 1821, oastea revoluționară în frunte cu Tudor Vladimirescu a intrat triumfal în București pe Podul Calicilor (Calea Rahovei), primită de o mulțime entuziastă. Tudor va rămâne stăpân pe capitală 15/27 mai, guvernând țara ca un adevărat domnitor, numit cu drag și respect Domnul Tudor. Stabilindu-și cartierul general în casele brâncovenești
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
îndată o tensiune între plasticitatea bogată, parcă torturată de-o senzualitate grea, și sensul (ori nonsensul) pe care l-ar putea revela. E ca o temniță voluptuoasă a celui din urmă. Ne-am putea gîndi la o sculptură reprezentînd musculaturi triumfale în încordarea lor care se silește a elibera o mișcare și totodată a o zădărnici. Are loc o competiție între trup și spirit al cărei loc de desfășurare e visul încărcat, dificultuos. Impresia de oniric bătînd spre coșmaresc e adesea
O fiică a focului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4900_a_6225]
-
amonte linia de apărare cedă. Armata de la apus cotropi malul și înconjură comandamentul lui Nobunaga, cu strigăte victorioase. Am pierdut! Nobunaga aruncă arcul în lături, râzând deja. Se întoarse, zâmbi printre dinții strânși și privi în față inamicul, care cânta triumfal. Daisuke și maestrul strateg, Hirata Sammi, descălecară și alergară spre Nobunaga. — Stăpânul meu e rănit cumva? Nu mi se putea întâmpla nimic, în apă. Nobunaga era copleșit. Îi spuse lui Daisuke: Mâine voi învinge. Mâine, vei avea de furcă. Sammi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ori cercetași, însă, și pe măsură ce aflau faptele, s-au calmat repede. În acest moment, se pregătesc să se retragă spre Mikawa la căderea nopții și nu par înclinați să lupte. Nobunaga ascultă rapoartele și, în felul său propriu, anunță întoarcerea triumfală: — Bine, atunci, haideți acasă. Soarele încă nu asfiunțise, iar curcubeul, care începuse să se șteargă, se limpezi din nou. Un singur cap fu legat de șaua lui Nobunaga, ca amintire. Era, desigur, capul marelui Imagawa Yoshimoto. Când ajunseră la poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
guvernarea merge înainte în pas cu problemele mele, așa că nu ai de ce să te simți neliniștit, venind aici atât de des. Dar hai, dă-mi voie să te tratez cu un banchet pentru a te felicita oficial la întoarcerea dumitale triumfală. — Trebuie să vă refuz, Excelența Voastră, răspunse Nobunaga, respingând cu un gest propunerea. Încă nu le-am trimis cuvinte de mulțumire ofițerilor și soldaților mei. Nu m-aș simți prea bine să accept de unul singur o invitație la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Când ariergărzii clanului Oda i se vor adăuga întăriri, oamenii noștri vor rămâne prinși pe o fâșie îngustă de teritoriu inamic - situație care nu va putea fi răsturnată cu ușurință. Dacă se întâmplă asta, visul Domniei Voastre de a intra triumfal în Kyoto va fi frustrat și va trebui să deschidem o cale de retragere sângeroasă. Întrucât în momentulde față suntem mobilizați, de ce n-am continua cu principalul dumneavoastră obiectiv, mărșăluind spre capitală în loc să atacăm Castelul Hamamatsu? Shingen stătea pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
se risipi când se apropiară. Ceva nu era așa cum s-ar fi cuvenit. Nimic din înfățișarea lui Mitsuhide nu sugera că se întorcea de la un banchet al victoriei. Stăpânul său ar fi trebuit să călărească spre casă într-o atitudine triumfală, legănându-se elegant în șa, îmbătat împreună cu însoțitorii săi de sake-ul oferit în acea zi. Dar Mitsuhide mergea pe jos, părând abătut. Un servitor îi ducea de căpăstru calul, care mergea fără chef, în timp ce ajutoarele veneau în tăcere pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
oamenii, putea fi atât de important? Omul care sosi la Azuchi în cea de-a cincisprezecea zi din Luna a Cincea nu era altul decât Seniorul Tokugawa Ieyasu din Mikawa. Cu nici o oră în urmă, Nobunaga Nobunaga își făcuse întoarcerea triumfală din Kai, prin provincia Mikawa a lui Ieyasu, așa că s-ar fi putut spune că Seniorul Ieyasu nu făcea altceva decât să-i întoarcă vizita. Aceasta, însă, era în interesul vădit al lui Ieyasu; treceau printr-o epocă de schimbări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
sară dintr-un iaz. Ostașii de deasupra călcau în picioare spinările, umerii și capetele propriilor lortovarăși. Unul după altul, aceștia erau sacrificați jalnic pentru oribila goană prin mocirlă. Dar, datorită distinsului lor serviciu nevăzut, în curând începură să răsune răcnete triumfale de pe culmea zidurilor Templului Honno: — Eu sunt primul! Ceilalți ajungeau atât de rapid la zid, încât era greu să se distingă cine era primul și cine al doilea. În interiorul zidurilor, samuraii clanului Oda care alergau deja de la corpul de gardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
rog, iartă-mă, fură singurele lui cuvinte. Bătrâna se retrase câțiva pași, în genunchi, apoi își repetă salutul, prosternându-se la rându-i în fața fiului ei. Eticheta ocaziei cerea ca salutul să fie adresat către seniorul clanului, la întoarcerea sa triumfală; era tradiția clasei războinice, nu o simplă chestiune cotidiană între părinte și copil. Dar, de îndată ce Hideyoshi își văzu mama sănătoasă și în putere, nu mai putu simți nimic altceva decât afecțiune pentru ființa aceea din carnea și sângele lui. Tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Azuchi. Imediat după aceea, Samboshi, care fusese ținut la Gifu, îi fu predat lui Hideyoshi și transferat și el la Azuchi. În continuare, Nobuo fu însărcinat cu îngrijirea tânărului senior. După ce-l învrednici cu această încredere, Hideyoshi își făcu întoarcerea triumfală la Castelul Takaradera. Ajunul Anului Nou fu sărbătorit la două zile după înapoierea lui. Apoi, sosi prima zi din al unsprezecelea an al lui Tensho. Începând de dimineață, razele soarelui scânteiară pe zăpada ninsă recent peste copacii abia sădiți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
era decât un joc de copil imatur și nu putea decât să-i pară rău pentru el. Într-o vreme trecută, Ieyasu îl ospătase și-l distrase pe Nobunaga timp de șapte zile, când acesta din urmă își făcuse întoarcerea triumfală din Kai, sub pretextul de a admira peisajele Muntelui Fuji. Când își amintea proporțiile acelui eveniment, Ieyasu nu putea simți decât milă față de sărăcia petrecerii de-acum. Nici o ființă omenească n-ar fi putut privi situația altfel decât cu milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ofer acest plan Seniorului Hideyoshi. Dacă merge, nici Ieyasu și nici Nobuo nu vor putea face nimic în timp ce noi îi vom lua prizonieri. Shonyu voia să înfăptuiască o izbândă de merit, pentru a compensa înfrângerea ginerelui său. Dorea să privească triumfal în urmă spre oamenii care bârfeau cu răutate pe socoteala lui. Deși înțelegeau că acestea-i erau intențiile, nimeni dintre cei de față nu era dispus să i le critice. Nimeni nu era gata să spună: „Ba nu, planurile deștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Nagahama, Hideyoshi avusese doar două țiitoare, dar după ce se mutaseră în Castelul Osaka, până să se dezmeticească ea, Hideyoshi avca o concubină în citadela a doua și alta în a treia. Era greu de crezut, dar Hideyoshi, la înapoierea sa triumfală din asediul de la miazănoapte, le adusese pe cele trei fiice orfane ale lui Asai Nagamasa și le creștea cu drag în citadela a doua. Pe doamnele care o serveau pe Nene - adevărata soție a lui Hideyoshi, la urma urmei - le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
căutat zile întregi formula ca să scape de acel pământ, căutând a masca cu fraze patriotice lipsa lor de statornicie și de bărbăție, lipsa lor de adevărat și energic patriotism. Iar poporul? Poporul tace, petrece cu jucării, cu părăzi, cu intrări triumfale; poporul, care și-a vărsat sângele și aurul pentru a ține pe umere o politică nesocotită și criminală, va găsi în fraze jurnalistice, în laudele lingușitorilor săi, în panglicăriile demagogiei fățișe și a celei mascate o despăgubire meritata pentru pierderi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
l-ar fi făcut răspunzător pentru ofense comise de alții și el ca persoană, nu ca șef al jandarmilor a suferit pedeapsa decretată. [8 octombrie 1878] {EminescuOpX 136} ["MÎNE, DUMINICĂ, E ZIUA HOTĂRÎTĂ... Mâne, duminică, e ziua hotărâtă pentru intrarea triumfală a trupelor noastre în București. Într-adevăr, daca este vreun organ al națiunii care-n aceste vremi triste, când totul e amenințat, să prezinte o priveliște mai mândră și mai întăritoare de suflet, e organul puterii fizice a poporului românesc
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]