1,384 matches
-
Matei , publicat în Ediția nr. 1793 din 28 noiembrie 2015. Se mai aud încă ecouri, De salvări veninde, Se mai aud încă voci strigânde, După ajutor neprimit. Pete tot e neputință, Și foarte multă delăsare, Iresponsabilitatea este mare încă, Incompetența tronează. Se văd peste tot haine rupte, Peste tot aripi de îngerifrânte, Se mai văd și cum oameni în halate albe, E haos mare-n jur,e multă lume. Se-adună enoriașii omagiu, Lumânările sezăresc arzânde, Lacrimile se scurg printre palme
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
dispăruți într-o seară de noiembrie...colectivă) ... Citește mai mult Se mai aud încă ecouri,De salvări veninde,Se mai aud încă voci strigânde,După ajutor neprimit.Pete tot e neputință,Și foarte multă delăsare,Iresponsabilitatea este mare încă,Incompetența tronează.Se văd peste tot haine rupte,Peste tot aripi de îngerifrânte,Se mai văd și cum oameni în halate albe,E haos mare-n jur,e multă lume.Se-adună enoriașii omagiu,Lumânările sezăresc arzânde,Lacrimile se scurg printre palme
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
de mozaic multicolore, căzute sub schelă. Pe perete se zăreau urme din aceeași tencuială din care fusese făcută masca. — A fost asasinat cu materia operei sale, murmură. Se dădu câțiva pași Îndărăt, pentru a surprinde mai bine ansamblul. Pe perete trona figura maiestuoasă o unui bătrân, cu o musculatură puternică. Era Înalt de vreo șase brațe, cu chipul Întors spre dreapta sa, cu gambele ușor flexionate, ca și când trupul acela ar fi fost gata-gata să o pornească spre un lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
treabă! Ca să nu zic, la arme... Cunoșteam sala de Consiliu, mai fusesem o dată Înăuntru. Singura diferență este că, de data asta, Încăperea nu mai plutește În penumbră, ca atunci. Doctorul Wagner se ridică de la masa impunătoare, de formă elipsoidală, care tronează În mijloc și-mi face semn să mă așez. - O, domnul profesor Adam, ce surpriză... Cărui fapt datorez plăcerea acestei vizite neașteptate? mă Întreabă, parodiind relaxat limbajul stas al romanelor de duzină. Scot din buzunar discheta și pistolul, le pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
deoarece Cosette, cu aceeași grabă urcă la primul etaj, deschise o ușă și apucându-l de-o mână pe Broanteș, îl târî după ea. Ce noroc pe Broanteș! Să descriem puțin camera. în mijlocul ei, la dreapta patului cu baldachin roșu, trona un lavabou. O sobă mică, de tuci, duduind plăcut, ocupa un colț al încăperii. Un discret miros de levănțică și năut se înfiripa dinspre dulapul sculptat din stânga patului în fața căruia o măsuță zveltă, cu picioare subțiri acoperite pudic de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
colibă dacă nu ne-ar fi luat-o înainte povestitori mult mai înzestrați, în nepieritoare pagini peste care nu se poate trece. De aceea, căutătura noastră se va opri o clipă asupra colțului rezervat lui Covaliov și nevestei sale unde trona un munte de saltea care cu aristocraticele-i proporții, dădea un aer maiestuos colibei, umplând-o de zgomotele și foșnetele unei familii fericite. în sfârșit, aproape de intrare, erau paiele pentru oaspeți, peste care dânșii se așezară deîndată în această ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-i reproșezi? — Păi tocmai asta e, că ne-a dus la el acasă, În apartamentul ăla nenorocit de două camere din groapa talciocului, să mă servească Rifca lui cu telemea, cu sardele albaneze și cotlete și el să-mi toarne, tronînd În capul mesei, o poșircă făcută-n casă și să-mi Înșire bancuri Învățate de plozii lui la grădiniță. Ce să-ți spun, petrecere nu glumă, mi se potrivea mătușă; unde mai pui că madam Albu se uita chiorîș la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ușor susurînd În extazul muștelor necrofile care-și continuă ospețele lor, nunțile lor, nașterile și botezurile lor, precum În cer așa și pre pămînt. O petrecere adevărată! Și peste toate cele văzute și cele nevăzute ale acestui colț de lume, tronează impasibilă și suverană silueta aceea spectrală ca un deget scheletic sfîșiind noaptea de vară. Betoniera. În fiecare noapte, pe la ora 12, ucid. După cîteva luni de program această Îndeletnicire Îți intră În reflex, devine un viciu. Mă apropii tiptil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
palmele răscoala materiei care nu ține cont de nimic, acolo În colț ținta promisă un jgheab alb ciobit murdar Înconjurat de picioare, de papornițe, de ochi și urechi amestecate de-a valma ca Într-o cameră de gazare și deasupra tronînd impasibilă profesoara citind pe closet poeme de Ungaretti; zile zgîlțîiate de un cutremur continuu deșertîndu-și vlaga În canale de scurgere puțind pestilențial ca urmele de sînge rămase pe buza asfaltului și salvările marilor uzine, mașini albe cu perdeluțe și girofaruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lucruri pe care Rudi nu le putea explica. Parcă s-ar fi aflat brusc în acel moment cu Ania și o mângâia, încurajând-o: - Ce bine că suntem împreună, draga mea! Oamenii se uitau împrejur, pisica își schimase locul și trona acum de pe o etajeră ca o statuie. - E aici cu mine, în lumină albastră, spuse Rudi, după care tăcu. Ochii i se scufundaseră în orbite. Pupilele dispărură în spatele pleoapelor. Dar corpul îi era cald, ca și cum ceva mai ținea încă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
-l pentru totdeauna? De-acolo de unde mă oprisem, buimac, din pragul porții uriașe de fier ruginit ce străjuia superba grădină a acestei instituții, am privit la ușa înaltă și neobișnuit de masivă a clădirii. Deasupra ei, la o înălțime nebănuită, trona lespedea ce anunța titulatura fastuoasă a locului printr-o gravură atât de adâncă, încât mai mult ca sigur fusese nevoie de brațele unui bărbat destul de puternic pentru a o ciopli și șlefui atât de minunat. „Uniunea Scriitorilor din Jackson City
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
oameni, femei și bărbați. Ne-am privit așa unii pe alții, fără o vorbă, ceva mai mult de două minute, timp în care l-am putut observa cu multă atenție pe cel ce părea să prezideze această întrunire și care trona în partea centrală a unei mese lungi și dreptunghiulare. Un domn gras și bătrân, cenușiu, înalt, masiv și butucănos, cu o figură de inventator neizbutit. Pieptănătura sa cu nici o formă venea să întărească prima mea impresie, și anume că astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
totuși, deși pot spune că eram atât de supărat, încât nici nu mai știu ce anume m-a împiedicat să nu o părăsesc pe dată. Cu bravul Maro trâgându-mă după el hotărât și mândru, am trecut de masa la care tronau Euripide și Aurora, intrând apoi pe culoarul strâmt format între cele două rânduri de scaune, ce ducea înspre ușă. Deși nu mergeam deloc încet, cutremurătoarele priviri înghețate pe care ni le aruncau cei din public mă făcură deodată să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
am străbătut coridorul sărăcăciosului nostru apartament și, dornic să mă întind cât mai repede pe divan, m-am dus direct în cameră. Aici se făcuse deja curățenie, dar, în lumina vie a verii, totul părea prăfuit și meschin. Pe birou, trona un pachet înfășurat în hârtie albă de mătase, prinsă în bolduri. Erau florile Soniei, însoțite de un bilețel în care mă ruga să ne întâlnim chiar în seara aceea. 4 Spre seară, ploaia a stat. Felinarele aprinse se oglindeau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
strălucitoare, garnisită cu nituri aurite. ZÎmbetul mi se lumină Înainte de a o deschide. Sunetul Încuietoarei la deschidere era excelent, de mecanism de ceasornicărie. Interiorul penarului era acoperit cu catifea de un albastru Întunecat. Fabulosul Montblanc Meinsterstück al lui Victor Hugo trona În centru, orbitor. L-am luat În mînă și l-am contemplat În lumina balconului. Pe clama aurită a capacului era gravată o inscripție: Daniel Sempere, 1953 M-am uitat la tata, cu gura căscată. Cred că nu l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un cuptor electric. — Faceți-vă comod, zise ea Întorcîndu-mi spatele. M-am uitat Împrejur și m-am Întrebat cum. Nuria Monfort Își avea biroul pe o masă de scris ce ocupa colțul de lîngă balcon. O mașină de scris Underwood trona lîngă o lampă cu petrol și un raft ticsit cu dicționare și manuale. Nu existau fotografii de familie, Însă peretele din fața biroului era acoperit cu cărți poștale, toate imagini ale unui pod despre care Îmi aduceam aminte că Îl văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
zece coți, sau ceva mai mult. În fund se găsea un pătuț din lemn, abia suficient pentru un bărbat de statură mijlocie. În apropiere, un cufăr pentru haine, unde strălucea lumina unei lumânări. Flacăra era pe sfârșite. În centrul odăii trona un scaun cu spătar Înalt, Îndărătul unei măsuțe de scris. Trupul unui bărbat ședea rigid, imobil. Mort, dar nu abandonat păcii și odihnei veșnice, și nici Înclinat să strige răzbunare, Întrucât nimeni nu ar fi putut scoate acel strigăt. Capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Încă Învolburată, stăpânită de imaginile din vis. Deschise larg poarta chiliei și ieși În portic, respirând cât Îl țineau plămânii. În aerul după-amiezii Începea să se simtă ceva din umezeala nopții, dar nu Îndeajuns pentru a stăvili văpaia soarelui, ce trona sus pe cer. Obișnuita animație a străzilor, dincolo de zidul mânăstirii, ajungea supărătoare până la urechile sale, amplificată de ecoul zidurilor. Văzu că străjerii se adunaseră sub poarta deschisă, uitându-se la ceva de afară. Încercând să Își pună ordine În gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sfărâmă cu o pocnitură Înfundată, În timp ce ușa ceda. În naos părea să nu fie nimeni. Șirul de pilaștri răspândea În jur o pădure de umbre, În lumina lunii, ce pătrundea pe ferestre. O porni tiptil spre absidă, unde tabernacolul miracolului trona pe fundalul pereților de piatră. Îndepărtă broderia care Îl acoperea. Dedesubt, Însă, găsi Încă un cerc dintr-un lanț de fier. Se pregătea să Îl forțeze când, deodată, se opri neliniștit. Priveliștea de necrezut la care asistase Îi era Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vă lipiți boturile de noi“. Dar niciunul dintre cei care sorbeau scena din priviri ca pe un vin rar nu pleca. Tânăra făcea prin clasă pași mici, la stânga și la dreapta, pași care o conduseră la pupitrele pe care încă tronau caiete și penițe. Se aplecă peste unul din caiete, citi pagina scrisă și o văzurăm zâmbind în același timp în care-i văzurăm părul ca o țesătură aurită învolburându-se precum o spumă care-i mângâia gâtul, între gulerul bluzei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o noapte la noi, să fim trei, că n-am mai făcut asta de mult. Îl lăsam în pace, că putea să mă trăsnească urgent, și dacă te lovește el... Cică a chemat-o și pe la Catedră, unde pe birou tronează fotografia mea, eu râzând ca o ghidușie, așa-mi zicea Maestrul meu la început: râzi, ghidușie, ce-ai mai făcut? Nu-ți mai spun că ar fi atât de ușor să facă și el câte ceva și totul s-ar reaprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Încât nici nu l-a surprins straniul fapt - manifastat cu cordialitate la vreo șaptezeci și cinci de kilometri de Manhattan - că un automobil a Încetinit lângă el și o voce l-a strigat. Ridicând privirea, a văzut un magnific Locomobile, În care tronau doi bărbați Între două vârste, unul mic de statură și nervos, părând o excrescență artificială a celuilalt, iar al doilea mare și impozant, cu ochelari de automobilist. - Nu vrei să te luăm cu mașina? a Întrebat excrescența artificială, trăgând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
accent absolut colosal, ghidul nostru. ― La o bere, spun eu. ― A, păi suntem foarte aproape. Uite, acolo este una la trei beci. ― La ce? ― La trei beci, spune amărâtul, arătându-ne că la al treilea stâlp de telegraf pe care trona un bec se află o cârciumă vestită pentru berea pe care o vinde. La trei beci am băut o bere grozavă și am uitat de Fialka, un Pierrot din altă lume, sastisit și afanisit, care spunea lucruri aiurea despre ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
camerei plutea În penumbră. Am zărit niște materiale și instrumente electroacustice - fără Îndoială erau câteva care valorau mai multe milioane de yeni -, iar trei calculatoare Apple Mother III, din care nu se prea găseau În Japonia decât modele foarte rare, tronau În mijlocul camerei. — Am fost anunțat de vizita dumneavoastră și vă așteptam. Porcușor era un omuleț cu pielea albă, atât de palidă, că aș fi putut ghici pe chipul lui Întreaga hartă a sistemului său sangvin. Era rotofei la față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nivelului de-acum, dar fă măcar un pic de efort, oricât de mic... Poți face atâta lucru, nu? Am tras cu putere pe nas Încă o dată cocaină și, cu lacrimi În colțul ochilor, am Început să ling covorul pe care trona o pată albă. Nu mai țin minte cât timp am lins așa. — Cine e la telefon? m-a Întrebat Gan cu un accent caraghios. În jurul lui se auzea o hărmălaie de voci disparate. — Keiko Kataoka mi-a dat acest număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]