537 matches
-
-i ucidă, Gândind că pe Iisus ei Îl vor găsi.” Preacurata Fecioară, urcând pe măgăruș cu Pruncul în brațe, iar Sfântul Iosif ducând măgărușul de frâu au pornit spre Egipt. Abia sau depărtat de Betleem, când: “Din oraș se aud tropote de cai, Și zgomot de săbii, țipete- n noapte, Și răcnete, plânsete, jale, căci vai!!! Cruntă urgie în Betleem se abate!” Înspăimântați, ei se grăbesc la drum, dar cu greu înaintează prin deșert, căci vântul stârnește nisipul și Sfânta Fecioară
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
deșteptat-o din somn pe Fecioara Maria care s-a pregătit de drum, și strângând la pieptul ei Dumnezeiescul Prunc, au pornit în noapte spre Egipt călare pe măgăruș. Dar abia ieșiseră din Betleem, când dinspre oraș s-au auzit tropote de cai, zgomote de săbii, vocile mânioase ale oștenilor - călăi trimiși de Irod, țipetele sfâșietoare ale copiilor tăiați de aceștia și strigătele bietelor mame, care cereau zadarnic îndurare. Înspăimântați, Sfântul Iosif și Sfânta Fecioară înaintau grăbiți în noapte, spre a
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
trimiși de Irod, țipetele sfâșietoare ale copiilor tăiați de aceștia și strigătele bietelor mame, care cereau zadarnic îndurare. Înspăimântați, Sfântul Iosif și Sfânta Fecioară înaintau grăbiți în noapte, spre a se depărta de acel măcel. Dar deodată, auziră în urma lor tropot de cai și vocile aspre ale urmăritorilor. În fața lor văzură o peșteră și intrară în ea cu măgăruș cu tot. La intrarea peșterei atârna de sus un păianjen mare care dormea. Măicuța Domnului îl rugă: “Ajută-ne și țese iute
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
o pânză groasă, încât părea că de multă vreme nimeni nu mai pusese piciorul în acea peșteră. Oștenii, ajungând aici și văzând pânza păianjenului, convinși că în această peșteră nu intrase nimeni de mult timp, au făcut cale întoarsă. Când tropotul cailor nu se mai auzi, Măicuța Domnului i-a mulțumit păianjenului care i-a salvat pe toți trei și au pornit mai departe în lunga și primejdioasa lor călătorie, spre Egiptul îndepărtat. Și iată, dragi copii, cum și cea mai
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Elenă Marin Alexe din început spre nesfârșit, cu tropot viu, nestăvilit, în goana trec zile prin noi, zadarnic privim înapoi. Trec ani bătrâni, sosesc cei tineri, acum e luni, acum e vineri, curg ierni și primăveri sau toamne, prin sufletele noastre Doamne. Trec vise multe, se nasc dureri, se
Trec anii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83368_a_84693]
-
durerea o mai ascult, adun la piept doar amintirea, roua din ochi scalda privirea. Trec generații, generații, alții că noi, iar noi că alții, trec veri, sau primăveri și toamne, ne-apropiem de Tine Doamne! din început spre nesfârșit, cu tropot viu, nestăvilit, în goana trec zile prin noi, zadarnic privim înapoi.
Trec anii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83368_a_84693]
-
-mi potolesc foamea de amintirile nenăscute ale mileniului III, caut o făclie miraculoasă cu care să-mi luminez calea prin tunelul timpului trecător, dar, trăiesc drama maratonistului silit să abandoneze cursa pe ultima sută de metri. Ipostaze Ascult murmurul visului, tropotele timpului, zborul gândului, glasul inimii. Aud zgomotele liniștii, șoaptele tăcerii, vaietele fericirii, hohotele bucuriei. Privesc încremenirea valurilor, liniștea furtunii, îmbrățișarea astrelor, dansul ielelor. Iscodesc necuprinsul Universului, neînțelesul haosului, filozofia absurdului, infinitul neînceputului. Vreau să descopăr piatra filozofală a existenței, misterul
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Comunicarea cu lumea se face printr-o simplă percepție, care aparține aliatului omului, animalului, ajutorului de nădejde. „Caii mai tineri necheză, cheamă de ici și de acolo, dar Bator urcă din greu, cu capul în pămînt, n-aude nimic, nici tropotul cunoscut al cizmelor stăpînei nu-l aude. Pipăie (s.n.) cu picioarele și cunoaște, știe unde are să vie vreun pripor mai greu de urcat. Acolo se adună, se îniapă, suflînd, nădușit pe nările largi, bătrîne.” Dar e numai atît, o zvîcnire
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
înapoi cu cealaltă. Am omorît pe cineva pentru că nu te-am putut avea pe tine. — Probabil că am ascultat oracole diferite. Sînt sigură că asta e în imaginația ta. Mai avem ceva de mîncare? — Nu. Am terminat tot. Cu un tropot de picioare care se mișcau hotărît într-o anume direcție, în salon fu împinsă o targă printre mai mulți doctori și asistente. Munro mărșăluia în față; era urmat de tehnicieni care trăgeau după ei cilindri și un aparat. Se duseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
deschideau marele geam din camera lui. Rumoarea, zgomotul miilor de oameni care treceau îl auzise de fapt de mult Mircișor, dar credea mereu că visează. Când geamul se deschidea, te izbea, o dată cu aerul rece al dimineții, o explozie de glasuri, tropote, începuturi de lozinci recitate de zeci de oameni, râsete... Încă buimac de somn, copilul fugea la geam și se atârna peste pervaz lângă părinții lui. Pe-acolo, pe Ștefan cel Mare, era traseul pe unde treceau cei cu defilarea, așa că
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nori peste vilele din piațetă, cum simțise, mai puternic ca niciodată, mirosul de salcâm. Se izbise apoi de asfalt, fără să simtă nici o durere, și rămăsese acolo, neputincioasă, incapabilă să respire, să gândească, să miște, chiar să audă țipătul Violei, tropotele către ea ale lui Inge. Murise atunci, Coca n-avea nici o îndoială că murise cu adevărat, că ieșise din lume, că lăsase în urma ei un cadavru de fetiță zăcând pe spate lângă șinele de tramvai. Și atunci se întîmplase ceva
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
făcu un semn către tovarășul său, iar acesta, întorcându-și calul, se răsuci către liziera pădurii, după care, vorbind cu cineva aflat în așteptare pe cărăruie, făcu o mișcare largă cu mâna. Imediat, de după ultimii lăstari ai desișului, răsună un tropot de copite și, câteva clipe mai târziu, un grup de călăreți își făcură apariția în goană, în luminiș. Audbert nu-l cunoscuse niciodată până atunci pe Gualfard cel Violent; totuși, după câte îi povestiseră în mai multe rânduri nevasta sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
da de gol. Ascunsă printre copaci, mângâind botul animalului ca să-l liniștească, privi ceata urmăritorilor cum trecea în galop. Iuți ca vântul, săgetară desișul și dispărură după prima cotitură a drumului, lăsând în urmă un nor de praf și ecourile tropotelor. Burțile cailor lor aproape că atingeau în goană pământul - și aveau să mai alerge așa o bucată: încă nu-și dăduseră seama că fuseseră trași pe sfoară. Nu încă. 13 Când soldații trimiși de Gualfard în urmărirea tânărului Waltan se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cetate cu o suită strălucitoare producea un efect tonic, căci solia aceea părea să arate că Augustul Valentinian nu-i abandonase pe helveți și n-ar fi lăsat soarta lor doar pe mâinile milițiilor burgunde. în sfârșit, prefectul auzi un tropot ritmat de cai și observă, pe calea Pretoria, o mișcare în mulțime; o clipă mai târziu, apăru o jumătate de duzină de călăreți ce îi veneau în întâmpinare, cu toții la pas; aceștia se opriră curând înaintea lui Richelmus. Bărbatul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
său. După ce plecară toți capii și generalii, nu mai rămaseră decât bătrânul secretar al lui Magister, un servitor tânăr și două gărzi de corp uriașe, impasibile. Etius zăbovi câteva clipe, fixând gânditor ieșirea din cort, în vreme ce de afară se auzeau tropotul cailor căpeteniilor aliate și ai escortelor acestora; apoi, bătând cu lama pumnalului în palma celeilalte mâini, se întoarse spre harta încă deschisă pe masă. în cort se lăsa din nou tăcerea, spartă doar, din când în când, de pasul cadențat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ochi dușmanul, care, la rândul său, se așeza, fără grabă, în dispozitiv. Ziua se anunța caldă; peste câmpie aerul era dens, apăsător, ca de vată, iar sunetele se auzeau deformat. Cele mai apropiate ajungeau la ureche aproape asurzitoare: bâzâitul tăunilor, tropotul copitelor, zăngănitul metalic al armelor; cele ce veneau de la o distanță ceva mai mare - chemarea bucinei și a cornului ce transmiteau în permanență ordine - se auzeau în schimb mai greu și cu o stranie întârziere, ca venite dintr-o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Oh, te rog, nu muri! Nu trebuie să mori! Răspunde-mi! El, clipind din pleoape, îi zâmbi: Nu, Go-Bindan, n-o să mor. Dacă tu nu vrei, n-o să mor. Dar nu mă scutura așa. îmi faci rău. Din nou, în tropot de cai în galop, apoi vocile unor războinici hiung-nu. Pași în iarbă, de astă dată, ai prietenilor. Se aplecară asupra lui Balamber. Toraman, cu vocea sugrumată, cuprins de o vie îngrijorare, dădu ordine. îl ridicară și-l puseră pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe câmpii singurateci. Simțeam cum mă întunec, îngheț ca într-o criptă... Cu pieptul gol... săgeata stătea încă [î]nfiptă. Departe vedeam zidul împresuratei Varne, Corbii roteau deasupră-mi și îmi mușcau din carne. {EminescuOpVIII 81} Ca-n vis aud un tropot de cal, o umbră vine, În mâni îmi luă capul, s-așază lângă mine, Apoi murii în pace... Când m-am trezit din moarte, când ochii-mi deschisei, Văzui un om la capu-mi, veghind, Roman Bodei. [SCENA IV] ROMAN
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Dorește domnia ta să facem o plimbare pe lac? Neprimind nici un răspuns, Toma consideră că pașa era de acord, așa că își înfipse pintenii în burta calului, care o porni în galop pe o potecă ce intra în pădure. După el auzea tropotul copitelor calului însoțitorului său. Câteva minute de galop și pădurea se rări, intrară întrun lăstăriș des, care încetini goana cailor. Poteca era largă și curățită în primăvară. Smicele tinere se întindeau elastice ca să cuprindă spațiu liber de lăstăriș, atingând picioarele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu este mare lucru ce-mi cere măria ta, să ierți, taică, este creștinește, să uiți însă este prostește. Așa că să fie după voia măriei tale, doar să nu-mi ceri să uit. Au călărit un timp tăcuți, ascultând doar tropotul cu care frământau copitele cailor drumul pietros. După un timp, vodă îl strigă. — Ștefane! Întoarse capul și li se întâlniră privirile. Fața tatălui radia o nespusă fericire, care l miră pe prinț. — Ștefane, m-am gândit cum să fac să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în fugă în bătătura unde așteptau cei doi oșteni și caii înșeuați. Porni într-un trap liniștit, precauție exagerată, pentru că locuitorii Bucureștiului dormeau fără grijă. De douăzeci și cinci de ani uitaseră de panica în care intrau părinții lor la auzul oricărui tropot de cal. Brâncoveanul, cu aurul țării și de multe ori al familiei sale, cumpărase pentru ei siguranța și pacea și pentru el domnia; pungi grele cu taleri și aspri de aur luaseră calea Stambulului spre sultan și dregătorii lui sau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sultan și dregătorii lui sau spre Bender, la hanul tătarilor, de i-au scos păgânii numele de Altîn Bei, adică Prințul Aurului. Douăzeci și cinci de ani de pace, fără ca oamenii trudiți de munca zilnică să sară noaptea din somn la auzul tropotului copitelor cailor pe ulițele podite ale Bucureștiului. Dormeau boierii și negustorii, meșteșugarii și monahii, căci pentru ei zvonul făcut de trăpași în întuneric nu însemna decât o călătorie zorită sau întârziată. Când a intrat Ștefan în spătăria luminată abia, abia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bine zici. Și să te întorci cu bine de acolo unde te-or trimite. Să te audă Dumnezeu! Dar ce-or pățit creștinii? Eh, lucruri rele. Ca la război. Să le dea Domnu' multă sănătate! C-așa spun și eu! Tropotul copitelor aduce la gardurile din nuiele împletite ale caselor mici, din lut, pierdute printre pomi fructiferi cu rod parfumat și dulce, chipurile unor copii care-i privesc curioși. Hămăitul câinilor îi însoțește permanent, parcă și-ar transmite ceva unii altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
noastră va fi cu atât mai intensă atunci când ne vom însoți pentru toată viața. Sper. Din tot sufletul! Vorbim la telefon, da? Smaranda aprobă tăcut din cap, ca un copil cuminte în fața sfaturilor unui părinte. Bine. Întoarce capul la auzul tropotului unor tălpi groase de cizmă pe treptele casei. Este Neculai, șoferul. Cu chipiul pe cap, se încheie grăbit la nasturii vestonului. Domnișoară, domnule, bună dimineața, spune acesta cu un zâmbet discret pe fața rotundă și plină. Răspund amândoi salutului respectuos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
scurgeau picuri de apă. Fețele jăruite ale oamenilor se răsuceau de spaimă. - Dacă rupe opustul îneacă toate casele, răcni cu groază același glas. Du-te și scoală oamenii ! Răzbubuind în adâncimi, apa năvalnică suna sub grinzi. Șuruitul ploii sosea cu tropote și plesnituri într-un zvon care se topea în urlet neîncetat. Rămas singur, omul aștepta. începuse să-i sclipească privirea. Apropiindu-se, negura se desluși mai bine : era un vârtej de răchiți înnodate. Morarul pregăti o prăjină. Răsucite de vârtej
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]