969 matches
-
un duios epitalam. Ți-aduc prinos un răsărit de soare Și noapte, cu stele-nvelite-n sineala, Ce-aleargă prin a vietii vâltoare Când pământul cade-n toropeala. Ti -aduc prinos seve blânde și moi Cu-nmugurirea ce vine-n primăvară, Și-un trubadur ce cânta prin zăvoi Până când se-ofilește floarea de vară. Ti- aduc prinos trupul de sub haină, Să -l atingi cu mâna ta fierbinte Dar cum te știu semeața și vicleana Îmi dai speranțe neîmplinite .. Căci numai tu poți, ... Citește mai
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
florilor deschiseAscunse într- un duios epitalam.Ți-aduc prinos un răsărit de soareși noapte, cu stele-nvelite-n sineala,Ce-aleargă prin a vietii vâltoareCând pământul cade-n toropeală.Ți -aduc prinos seve blânde și moiCu-nmugurirea ce vine-n primăvară,Și-un trubadur ce cânta prin zăvoiPână când se-ofilește floarea de vară.Ți- aduc prinos trupul de sub haină,Să -l atingi cu mâna ta fierbinteDar cum te știu semeața și vicleanăîmi dai speranțe neîmplinite .. Căci numai tu poți, ... XIX. DESTĂINUIRE, de Elenă
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
Să-nalțe zmeie de magie și să străbată zeci de leghe, Să-mpartă anotimp la doi c-o dragoste fără pereche. A mai chemat un licurici, maestru-n tainele iubirii, Să-l lumineze la răscruci înspre grădina fericirii. Că-i trubadur prea bine știți, zburdalnic și cu capu-n nori, Ades se pierde prin frunziș, visând la stele în culori. Atras de-aroma primăverii, scăldat în vis de frenezie, Răsfață corzile viorii fiind secondat de-o păpădie. Citește mai mult Auzi
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Să-nalțe zmeie de magie și să străbată zeci de leghe,Să-mpartă anotimp la doi c-o dragoste fără pereche.A mai chemat un licurici, maestru-n tainele iubirii,Să-l lumineze la răscruci înspre grădina fericirii.Că-i trubadur prea bine știți, zburdalnic și cu capu-n nori,Ades se pierde prin frunziș, visând la stele în culori.Atras de-aroma primăverii, scăldat în vis de frenezie,Răsfață corzile viorii fiind secondat de-o păpădie.... XV. SURÂD ÎNGERI VII
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
de vis bucolic. Freamată în pulsul ierbii, verdele, plin de sfială, Urșii plictisiți de iarnă s-au oprit din sforăit, Iar pe-nmugurite ramuri,delicat, dar cu-ndrazneală, Rândunelele duioase se întrec în ciripit. Auzind că prin grădini forfota se întețește, Greierele trubadur, jovial, copilăros, Purtând frac de roz petale, furnicuțelor doinește, Netezindu-și papionul, parfumat de chiparos. Garofițele cochete, în rochițe de cașmir ... Citește mai mult Curcubeul își răsfiră degetele jucăușePrin mustățile de grâu, afânate de luminăși pictează-n rogvaiv pleoapa daliei
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
de vis bucolic.Freamată în pulsul ierbii, verdele, plin de sfială, Urșii plictisiți de iarnă s-au oprit din sforăit,Iar pe-nmugurite ramuri,delicat, dar cu-ndrazneală,Rândunelele duioase se întrec în ciripit.Auzind că prin grădini forfota se întețește,Greierele trubadur, jovial, copilăros,Purtând frac de roz petale, furnicuțelor doinește,Netezindu-și papionul, parfumat de chiparos.Garofițele cochete, în rochițe de cașmir... XXVII. IUBIRI ANONIME, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1510 din 18 februarie 2015. Prin perdea de
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > CELUI CARE NU MAI ESTE Autor: Nicolae Stancu Publicat în: Ediția nr. 1720 din 16 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Celui care nu mai este, celui spirit trecător Printr-o lume de poveste, trubadur rătăcitor, Îi ridic și-nchin paharul cu ambrozie divină Pentru trudă, pentru harul , de a face-n jur lumină. Celui care nu mai este, celui spirit minunat Care-anobilat cuvântul și-n frumos l-a ambalat Îi păstrăm pios în suflet
CELUI CARE NU MAI ESTE de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381069_a_382398]
-
urăști.REPLICĂ LA O POEZIE SCRISĂ DE UN PRIETEN... VII. CELUI CARE NU MAI ESTE, de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1720 din 16 septembrie 2015. Celui care nu mai este, celui spirit trecător Printr-o lume de poveste, trubadur rătăcitor, Îi ridic și-nchin paharul cu ambrozie divină Pentru trudă, pentru harul , de a face-n jur lumină. Celui care nu mai este, celui spirit minunat Care-anobilat cuvântul și-n frumos l-a ambalat Îi păstrăm pios în suflet
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
condeiul și la mulți a fost reper Îi ridic și-nchin paharul cu ambrozie divină Pentru trudă, pentru harul , de a face-n jur lumină. Citește mai mult Celui care nu mai este, celui spirit trecătorPrintr-o lume de poveste, trubadur rătăcitor,Îi ridic și-nchin paharul cu ambrozie divinăPentru trudă, pentru harul , de a face-n jur lumină.Celui care nu mai este, celui spirit minunatCare-anobilat cuvântul și-n frumos l-a ambalatîi păstrăm pios în suflet loc de veșnic-amintireCa
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
poeziile lui Nicolaie Dincă, descoperi „note” diverse. Descoperi profunzime, sensibilitate, trăire lăuntrică, zbucium sufletesc, un întreg univers poetic ce se concretizează, prin frumos, în Speranță. O rezonanță și o relevanță deosebită în lirica de dragoste a lui Toni Dincă, acest trubadur al inimii și al iubirii, găsim în titluri ca: „Parfum albastru” , „Când eu te strâng la piept..”. „Când îmi săruți privirea...” , „Mai bine...”,” „Din nori”, „Magia clipei” , „ Iubire mută”, „Cântec de dragoste” etc. Impresionant de grăitoare este poezia Ia-mă
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
ambrozie... Iar omul visează Prinzându-se-n mreajă, Când versul pictează Balsamul cu vrajă. Capitolul I - Anotimpurile dragostei - vorbește de la sine despre mireasma sentimentelor transmise: poezia iubirii. Un moment, am fost tentat să-l apropii pe Nicolaie Dincă de poeții trubaduri ai Evului Mediu - și de mai târziu. De apropiat l-am putea apropia, chiar și cu ușoare comparații, dar de confundat, nu. Lăsând la o parte muzica ce-i însoțea, truverii își cântau creația la curți regale și sub balcoane
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
Pe-alei șerpuitoare,romantic mărginite La stânga și la dreapta de falnicii copaci Printre perechi diverse,puțin sau mult unite Îmbujorați la față trec doi iubiți distrați... De undeva,de-aproape,pe-o intimă terasă A unui bar,le cântă un trubadur modern “Frumoasa mea”,se-aude și-n suflete le lasă Inconfundabil gustul de dragoste,etern. Se-opresc din drum deodată și clipa-ncremenește Când ochi în ochi iubiții cu patos se privesc Pe un obraz al fetei,o lacrimă grăbește
LA PLIMBARE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374382_a_375711]
-
spațiu mult diluat cromatic și semantic, dar tulburător de liric. Mai cu seamă simbolurile unui medievalism defunct îi sunt puncte de sprijin în bezna sufletească din prezent. Melancolic, se identifică, în cele din urmă, cu un cavaler, respectiv cu un trubadur, a căror speranță este de neînfrânt: “Am îmbrăcat întunecata,/ cernita-mi/ armură,/ de bătrân cavaler,/ loial unei singure/ doamne./ Fiindcă n-o mai găsesc./ Și resimt până-n inimă/ boldul rece, de fier,/ al thanaticei toamne. [...] eu sunt un străvechi trubadur
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
trubadur, a căror speranță este de neînfrânt: “Am îmbrăcat întunecata,/ cernita-mi/ armură,/ de bătrân cavaler,/ loial unei singure/ doamne./ Fiindcă n-o mai găsesc./ Și resimt până-n inimă/ boldul rece, de fier,/ al thanaticei toamne. [...] eu sunt un străvechi trubadur,/ un uitat cavaler,/ care-și așteaptă,/ împotriva oricărei/ speranțe,/ stăpâna.” (Poemul 7, p.15-16) Pentru garantarea loialității față de “adorata sa Doamnă” și “stăpână”, pentru sublinierea devoțiunii sale față de o singură femeie, poetul își mărturisește ascendența nobilă într-un neam de
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
Te-ascund în flori de cactus, te-alin în ierbi volante, Te strâng la piept în album de poze alb-negru. Sleiesc fântâna uitată, cu visuri sfărmate, Împiedic rutina și rana să fie perpetuu integre. Mă aflu la poarta la care trubadurii nu se opresc. Poet al tăcerii târzii, mi-anin oftatu-n salcâm. Trezesc ciulinii din plete și-ntorc ape ce cresc, Spre alte maluri, maiestatea să-și afle tărâm. CRĂCIUN CITADIN Se deschide ploapa zilei fără zăpadă. Se pregătește orașul pentru
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
căni de lut, să-l faci să te caute, să se înfurie, să-l înnebunești. ***** Trecuse de miezul nopții. Strada sfida întunericul și împărțea bacșiș ploii. Aveai senzația că are un singur sens, nu-l puteai devia, însă puteai fi trubadur ori un semn de trecere pe tabla unui începător de exerciții nautice. David râdea și-mi povestea că de mic a știut să-și fixeze talpa într-o evadare specială. Mă enerva cumva. Subestima dorința mea de a fura puțin
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
Toate Articolele Autorului ROMÂNIA ÎNDOLIATĂ Într-o lungă toamnă, frumoasă, Românii aici, la ei acasă, Își plâng răniții, morții tineri, Răpuși de moarte într-o vineri. Sfârșit de octombrie era, Concertul abia începea, Copii și tineri și maturi Divinizau pe trubaduri. Nume de club predestinat În COLECTIV i-a adunat Și chinuiți mai rău ca-n iad Ca torțe vii, încă mai ard. Păcat de cei ce nu mai sunt, Mai chinuiți sunt pe pământ. Trăiesc coșmaruri, suferinți Răniții și ai
ROMÂNIA ÎNDOLIATĂ de IONEL GRECU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374913_a_376242]
-
Să-ți iert purtările trufașe? Când totul luptă ca un crez Iubirea nu e ucigașe! Nu mai e loc de suferință, Nu mai am anii să îndur, Te rog să crezi, să ai credință Nu mai sunt de mult un trubadur. Mă îndrept spre liniștea cerească, Nu pot să iau mai mult cu mine, Eu voi pleca din farsa asta, Tu vei primi ce-ți face bine! Dar poți să ai ce vrei, acum, Să mergi pe drumul tău, cu spini
MI-E UN DOR NEBUN DE TINE de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373935_a_375264]
-
mușcă, nu sfâșie, nu atacă, nu se apără. Nu e de temut. Se retrage, face o mișcare feminină; în context, asta e soluția cea mai înțeleaptă, deci masculină.[ 1] De asemenea, cavalerul, războinic, supradeterminat de arme, de conflict, e și trubadur. Sigur că și trubadurul e un inițiat, e creator, dar nu de cântece de luptă, ci de cântece de amor... Eugen DORCESCU: E foarte interesant ce spui apropo de simboluri. Eu pot afirma doar că aceste avataruri au fost și
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
atacă, nu se apără. Nu e de temut. Se retrage, face o mișcare feminină; în context, asta e soluția cea mai înțeleaptă, deci masculină.[ 1] De asemenea, cavalerul, războinic, supradeterminat de arme, de conflict, e și trubadur. Sigur că și trubadurul e un inițiat, e creator, dar nu de cântece de luptă, ci de cântece de amor... Eugen DORCESCU: E foarte interesant ce spui apropo de simboluri. Eu pot afirma doar că aceste avataruri au fost și sunt foarte prezente, se
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
sunt teme poetice. De ce n-ar fi? Ca orice altă temă... Eugen DORCESCU: Teme sunt pentru cine citește, nu pentru mine. Eu am scris, nu am tratat o temă, sau mai multe. Tot ce știu eu este că lupul, cavalerul, trubadurul sunt alter-egouri vii, concomitente, în timp și spațiu, cu mine, deși anterioare eului meu empiric. Eul artistic, cel mai adevărat și mai profund, n-a avut liniște până nu le-a identificat. Simt, ca să zic așa, și ca să nu ne
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
mine, ar fi sinteza eu-avatar? O s-o descoperi tu, dacă există cumva. La Macedonski, vedeam simbolul ca sinteza dintre eu și faun. La Eminescu, eu-luceafăr. La Arghezi, eu-copac. La Nichita Stănescu, eu-apă etc. Mirela-Ioana BORCHIN: Arhiființă-arheu, ființă-avatar, eu liric-lup/ cavaler/ trubadur formează un șir de incluziuni, de abstractizări, care sunt expresii lingvistice ale unei experiențe/ existențe antropocosmice. Eugen DORCESCU: Avatarurile sunt prezente pe tot traseul poeziei mele, încă de la debut. Nicio clipă, nici măcar una, fie zi, fie noapte, nu m-am
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
altminteri, spiritualitatea monastică era centrată, tot pe exaltarea îndepărtării de lume (fugit mundi), aceasta devenind cea mai înaltă aspirație creștină. Autorul prezintă succint câteva trăsături principale ale fizionomiei istorico-spirituale a Sfântului Francisc. Temperamentul cavaleresc era mai adecvat ambientului feudal specific trubadurilor care lăudau virtuți cum ar fi : libertatea, loialitatea, compasiunea față de cei neajutorați, politețea, ș.a. Francisc purifică și transformă aceste valori naturale în spiritul credinței, în căi evanghelice pe care le propune tuturor celor care se simt îndemnați să-l urmeze
RECENZIE LA CARTEA PR.PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI SFÂNTUL FRANCISC ŞI SFÂNTA CLARA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375291_a_376620]
-
mugea câte o vacă, Nu-i modru de-a intra povara să-și treacă. Stelele stăteau agățate frunze-n copaci, Întinși în iarbă, căutam în ochi licurici, Sub poalele nopții ascundeam roșeața Primelor întâlniri ce ne bujorau față. Al vieții trubadur a adormit în pietre, Cu visul încrustat pe strunele albastre, își șuiera vântul cuvântul în viers de dor, Drag cu drag împleteau sărutul în pridvor. Un cer de marmură neagră dorul așterne Peste nisip de clepsidre sparte în mine, Se
CRESC AMINTIRILE PE-O LIMBĂ DE GÂNDURI de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375499_a_376828]
-
această viață singură care ne aparține fiecăruia. Prin speculații inteligente ne propune profunzimea inconștientului său, ca subiect favorit: iubirea împlinită ori nu. Dorințele care constitue o lume a impulsurilor; natura și cele patru anotimpuri care maschează o altă biografie. ,, Sunt trubadur al cronicilor scrise Și cânt pe tonul scufundat în povestiri, Pe ritmurile celor mai frumoase vise Mărșăluind pe drumul către amintiri. Aș vrea să-ntorc azi timpul înapoi, Să-mi văd din nou copilăria-n derulare, S-ascult poveștile de-
DRUMUL CĂTRE AMINTIRI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375546_a_376875]