837 matches
-
-ntr-o duminică / fără rugăciune”. Iubirea se îndreaptă nu numai spre semenii săi pe care îi îndeamnă să scruteze depărtarea, să înfrunte „liniștea fluviilor” și „vuietul furtunii”, pentru a-și putea continua truda ca o „flacără înaltă”, ca un amurg trufaș, nedându-se bătuți de zeul zilei - de Timp, dar discret și spre divinitate, căreia, smerită, poeta îi recunoaște puterea de a o îndârji în lupta cu acest zeu tăcut. Astfel, poezia ” Nu trageți în altare” e elocventă, poeta recunoscând „bucuria
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
însetat de sânge vine în flagrantă contradicție cu bunătatea și înțelepciunea Absolutului, ci-Și ia mâna ocrotitoare de deasupra lor și, până la apariția primelor semne de îndreptare, îi lasă să se descurce cu mijloacele specifice condiției umane în disoluție după trufașa respingere a inspirației și revelației divine: minciună, hoție, lăcomie, ipocrizie, prostituție, neliniște și încăierări, într-un cuvânt prin inerentele suferințe generate de-o stare de lucruri pe potriva spusei „Fiecare doarme așa cum își așterne”. Păstrând proporțiile, parabola omului înstrăinat de Dumnezeu
VIITORUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369213_a_370542]
-
Legii vechi chiar în epicentrul revelației dumnezeiești: la Ierusalim. Ebr. Shalom, orașul păcii, nu putea fi întâmpinat de către Domnul păcii decât pe cel mai inofensiv animal, înconjurat de copii. Ce pașnică ofensivă, ce blândă cucerire a celui mai împietrit și trufaș oraș al lumii! Împietrit în prejudecata și trufaș peste măsură, deoarece în el a răsunat de atâtea ori glasul dumnezeieștilor descoperiri. Mulțimea revărsată pe povârnișul Muntelui Măslinilor - afirmă exegeții - nu era, în marea-i majoritate, din Ierusalim. După Iisus Hristos
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
Ierusalim. Ebr. Shalom, orașul păcii, nu putea fi întâmpinat de către Domnul păcii decât pe cel mai inofensiv animal, înconjurat de copii. Ce pașnică ofensivă, ce blândă cucerire a celui mai împietrit și trufaș oraș al lumii! Împietrit în prejudecata și trufaș peste măsură, deoarece în el a răsunat de atâtea ori glasul dumnezeieștilor descoperiri. Mulțimea revărsată pe povârnișul Muntelui Măslinilor - afirmă exegeții - nu era, în marea-i majoritate, din Ierusalim. După Iisus Hristos se țineau scai orbii surprinși de strălucirea luminii
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
periodic sub puterea unui rău incontrolabil și atunci femeia tandră și atrăgătoare devine de nerecunoscut”. Suzy, a patra experiență îl dezmăgește și mai rău. După cum Eugen Simion spune: „Feminitatea ei se bazează pe o continuă fugă de indentitate. Nu e trufașă și n-are crize de demnitate, existența ei lunecă la suprafața evenimentelor, fără mari traume. Suzy ascunde însă adevăratul ei statut conjugal și lipsa ei de curaj, explicabilă altfel, provoacă un deznodământ grav”. La capătul a patru experiențe amoroase catastrofale
DRAMA EROTICĂ ÎN CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377743_a_379072]
-
ubi sunt arborat de Vechiul Testament, care interpretează praful după cum acesta exprimă legea divină ("Căci este scris ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost", Ecclesiastul), sau după cum o neagă, ca o consecință a "mâniei" divine îndreptată împotriva cetăților "trufașe" ("Cetatea cea mîndră El a supus-o până la pământ, a culcat-o în pulbere"; Isaia). Pentru apostolul Vechiului Testament legea divină este clară și nu o ascunde: omul este pulbere a țărânii și-n pulbere se va întoarce, căci este
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de pe Munte) care se "strică" fără credință. Lutul, piatra rezistă în timp prin credință: Iisus a scuipat în lut și a "uns cu tină" ochii orbului (Ioan, 9,6) care s-au umplut de lumină; piatra nu cea din zidul trufaș rezistă ci aceea neluată "în seamă de zidari" (Matei, 21,42) și așezată în "capul unghiului". Piatra nu mai e parte a zidului rival, ci o "băutură duhovnicească" (I, Corinteni, 10,4), nu mai e piatra materială, ci piatra vie
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
a predestinat, cu precizie, elementul de-alcătuire: "țărână ești și-n țărână te vei întoarce" (Ecclesiastul, 3, 20). Orice alt element pare a atrage mânia zeilor. A atenta la ordinea lumii și a lua o piatră pentru a înălța cetăți trufașe este o impietate, pentru o ființă predestinată doar nivelului țărânii, lutului, și în consecință vor pieri spulberate. Stânca / piatra par interzise omului rămânând doar în puterea forțelor divine. Astfel că muntele pare un "interval" energetic între cer și pământ unde
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
piramida, cetatea • Ruina nisipul, mușuroiul cenușa praful • Personaje: regi, "populi" • Galbenul asfințitului • Sarmisegetuza "un vis de piatră...") 1. Piramida (mausuleum, domă) Semn ascensional, piramida condensează pentru Eminescu însăși noțiunea zidului ca rivalitate demiurgică, "gândiri arhitectonici" ale omenirii: Colo se ridic trufașe Și eterne ca și moartea piramidele-uriașe, Racle ce încap în ele fantezia unui Scald" " Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții brună, Piramidele, din creștet, aiurind și jalnic sună; Și sălbatic se plâng regii în giganticul mormânt" (Memento mori
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
îl integrează în marele sân cosmic: La moartea noastră Popoare-ntregi privesc ca la o stea" (Decebal, dramă) Pe rege nu-l interesează mărirea (ca trufie a numelui său) lumii, ci mai mult soarta nesigură a confruntării cu o putere trufașă, a Romei: "imperiu care stăpânea lumea, fără a presimți moartea care îi sapă mormântul și o lume neobișnuită să asculte de imperii". Este mai mult o frământare umană dintre putere și credința, în care eroul trăiește "în momentele sale grele
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
să-și rostească pînă la capăt ambiția de a picta singular, de a nu vedea, filosofic-orgolios, ce-i în jur, în jurul bîntuit de isteriile căutărilor fără sfîrșit, oferind șirurilor neîntrerupte de vizitatori din toate ținuturile spectacolul facinant al trecerii acestui trufaș hidalgo printr-un capăt de mileniu mîrșav și minunat. Să mă întorc la ale mele? După momentul astral al picturii? Doar un pic. După expoziția zglobie de la Cupola, deci după danțul prin saloanele și foaierele ațîțătoarelor mondenități, voi reveni, îngîndurat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o oră, anticameră, pînă ce nobila cochetă își elibera partenerul de ocazie și-l putea, în sfîrșit, primi pe manierat-suferindul Benjamin doar pentru cîteva minute de... conversație. La suedezul Strindberg, suferința se înfășura în vălurile unei psihoze nordice, tiranica și trufașa sa iubită, actrița, acaparîndu-i total insomniile și obligîndu-l pe genialul dramaturg să-și consume gelozia nocturnă în metodice și devastatoare acte autosatisfăcute. Ușa barului e dată de perete și prin ea e catapultat un fel de fante de Frumoasa. N-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în condiția lor de "proști", cum îi și numise, de altfel, într-o zi de cocktail, frescangiul dă București. Acum, liniște. Da, dar la doi pași de imunda zîzanie parietală, în Muzeul de Artă din Palat, se află autoportretul de trufaș hdalgo al picturii românești: Baba. Ce rictus ucigător! De revăzut. Profilactic. 25 iulie În fond, orice "oră de istorie" e bună la ceva. Chiar și una falsă. Depinde: 1. cine o produce; 2. cui se adresează. Dacă e produsă de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
decât ceilalți. În materie de spiritualitate, denivelările și palmaresurile axiologice nu-și au locul. Dacă venim cu presupoziția că suntem deasupra sau mai prejos de nu știu cine, atunci șansele definitivării edificiului spiritual european rămân reduse. Nu printr-un discurs zgomotos și trufaș (sau prin tăcere) vom reuși să ne arătăm chipul lăuntric, ci printr-o prezentare cuminte, chibzuită, inteligentă, dar fermă! 5. Câteva probleme ale Învățământului românesc 5.1. Interogații la Început și... sfârșit de an școlar Orice Început de an școlar
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Îmbogățește pentru că are la bază și adâncește propriul mister. Prima este dramatică și Înrobitoare; a doua este mângâietoare și mântuitoare. Cunoașterea nu se mai satură de propria semeție; iubirea Își face un hotar din cumințenia ei. Cunoașterea este ambițioasă și trufașă, vrând să normeze definitiv cele ce țin de om și lume; iubirea este chibzuită și Îndurătoare față de lucruri sau precarități omenești. Luate separat, cele două acte se situează la antipozi, unul fiind - să zicem - „rău”, iar celălalt fiind „bun”. Cunoașterea
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
taxat mai apoi de critici drept „minor”, „frivol” - e răsunător. Autorul știe prea bine să folosească toate ingredientele pentru un roman de succes: melodramă, suspans, viață fashionable. În fond, despre ce este vorba? Despre ascensiunea unui tânăr dandy, strălucitor și trufaș, În lumea politicii. Un roman despre arivism? Până la un punct, da. Autobiografie camuflată? Simplă proiecție compensatorie a autorului sau o incredibilă premoniție? Probabil, câte ceva din fiecare. Pentru că tot ceea ce i se Întâmplă În realitate autorului Benjamin Disraëli pare desprins dintr-
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
care ridică dandysmul la rang de doctrină, numind-o ca atare, În timp ce se Întreabă patetic: „Ce este așadar pasiunea asta, care, devenită doctrină, și-a făcut adepți atotstăpânitori, instituția asta nestatornică În scripte, ce și-a făcut o atât de trufașă castă?”1. Luând-o pe firul etimologiei, afăm că doctrina era, la origini, Învățătură, artă, știință, teorie. Nici azi Înțelesul cuvântului nu s-a schimbat prea mult: „totalitate a principiilor unui sistem”. Propune dandysmul câteva principii directoare ordonate Într-un
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pomenească pe La Bruyère și pe La Rochefoucauld, citându-l Însă ca pe un zeu pe Baudelaire: „Ce este așadar pasiunea asta, care, devenită doctrină, și-a făcut adepți atotstăpânitori, instituția asta nestatornică În scripte, ce și-a făcut o atât de trufașă castă? E mai presus de orice o nevoie aprigă de a-și plămădi o originalitate, cuprinsă În limitele exterioare ale uzanțelor zilnice. E un fel de cult de sine Însuși ce poate supraviețui căutării fericirii ce-o poți afla În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ce nu le e propriu, doar pentru a fi acceptați În high life, spunându-și zi și noapte: „Împreună cu ceilalți, aproape de ei, la fel ca ei”. Spre deosebire de aceștia, dandy-i Își folosesc Întreaga forță de seducție pentru a se distanța trufaș de toți: „altfel decât ceilalți, departe de ei”. Dacă arivistul și snobul vor să fie integrați, acceptați, incluși Într-o anumită societate, abolind distanțe și diferențe, dandy-ul are o cu totul altă dorință: „Problema dandy-ului e de a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
la limita galanteriei, când, de fapt, ele doreau ca această limită să fie Încălcată. Astfel reușea Brummell să acționeze, fără vreun calcul și fără cel mai mic efort. Pentru cine cunoaște femeile, acest stil Îi dubla forța: printre acele ladies trufașe, el rănea orgolii, făcându-le să viseze la seduceri. Rege al lumii, lui nu i-a trebuit niciodată vreo metresă en titre. Dandy mai abil decât prințul de Wales, Brummell n-a avut o doamnă Fitz-Herbert. A fost un sultan
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
aceeași sorginte; purced cu toții din același caracter de opoziție și revoltă; sînt cu toții reprezentanți a ceea ce e mai bun În orgoliul omenesc, a acelei nevoi, prea rară astăzi, de a combate și nimici trivialitatea. De aici se trage, la dandy, trufașa atitudine provocatoare pînă și În răceala ei. Dandysmul apare mai cu seamă În epocile de tranziție În care democrația nu este Încă atotputernică, În care aristocrația nu este decît În parte zdruncinată și Înjosită. În apele tulburi ale acestor vremuri
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
căror haz nu cade niciodată în pură bufonerie, fără miez. Hogea își îndeamnă „blana” să guste din bunătăți, la nuntă, „coptorul” și-l face „pe rotile” („la toți să placă”), judecătorului corupt îi arată pietroiul „de dar”, ascuns în sân, trufașului pașă nu-i lasă batjocura fără replică etc. Ironie, umor, moralism tradițional, simț al măsurii, care nu iartă nici prostia umilă (săracul prea „cuminte”, neștiutor de nici o bucurie și de nici un păcat, bun să-i pui „căpăstru”). Adoptat, grație lui
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
castani s-a transformat într-o paietă fină de aur care îi strălucea în privire fără ca cineva să-și dea seama. Charlotte îi deslușea scânteierea până și-n luciul frumoasei broșe de pe rochia unei tinere domnișoare cu zâmbet capricios și trufaș, așezată într-un fotoliu frumos, în mijlocul unei încăperi mari, cu mobile elegante, cu perdele de mătase la ferestre. - La raison du plus fort est toujours meilleure 1, declama tânăra cu o voce înțepată. -... est toujours LA meilleure 2, corecta discret
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
2268 Niciodată luna N-a strălucit ca aureola dulce Ce înconjoară naltă fruntea lui. 14 2268 Suflat e-acum în caos de popoare Poporul tău - asemenea cum frunza Îngălbenită noapte[a]-o duce vântul. 15 2268 Vor fi umbra falnică, trufașă, Dară deșartă a mărirei voastre. 16 2268 Și mândrii zei sunt astăzi marmuri moarte. 17 2291 [UN GLAS] Sunt numai mândru - mândru că pot fi Așa cum alții nu-s. Ei slabi, eu tare. Ei mint - eu adevărul îl spun, căci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a-și arăta în mod simțitor ura și supărarea sa contra latinilor, de-a căror sabie tăioasă se temea însă ca și de sabia de foc a heruvimului. La început dispus a se împăca, se zădări mai târziu, prin nesocotința trufașă a latinilor, și întoarse foaia, devenind dușman în faptă, după ce stătuse mocnit atâta vreme într-ascuns, căutând un moment favorabil pentru a izbucni în fățise fapte de silnicie. Cauza dezbinării a fost următoarea întîmplare. Cauza cea mai apropiată a mâniei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]