8,805 matches
-
destul de neplăcut să fie supravegheată, dar Mărul de Aur era prea departe de ferestrele sălii de bal ca să se poată vedea prea clar ceea ce făcea Cora. Fata prinse tulpina pomului între palme și rosti în șoaptă un descântec. Pentru ea, trunchiul se lumină astfel încât putu vedea în miezul Mărului de Aur un vierme uriaș care îl rodea pe dinăuntru. Cora căută prin grădină un timp până găsi un braț de urzici negre care creșteau la umbra zidului. Smulse doi pumni de
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1486117673.html [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
umbra crengilor uscate și închise ochii, părând chiar că adormise. La miezul nopții, când nici o fereastră nu mai era luminată în palat, un foșnet ciudat o făcu pe Cora să sară în picioare. Viermele uriaș se târa de-a lungul trunchiului, căutând un alt pom în care să intre. - Bună ziua, salută fata politicoasă, nu te supăra, dar nu e frumos să distrugi pomii! - Mi-e-he foa-ha-me-he! To-ho-t ti-hi-mpu-hu-l mi-e-he foa-ha-me-he! - Of, bietul de tine! Dacă te duc într-un loc plin de
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1486117673.html [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
din depărtarea zării, Iubirile care s-au copt în vară. Au alungat nemărginirea mării Și nopțile când luna n-o s-apară, Au refuzat durerii să ne doară, Iar lacrimii nu i-au dat gustul sării. Tăria lor, din frunze până-n trunchi, Le-a dat putere în furtuni, sărmanii. Coboară din bunici, mătuși și unchi Și vin la tine toamna, iar, castanii. Să-ți pună mlădiere în genunchi, Să nu te-ndoaie grijile și anii. (Leonte Petre) Referință Bibliografică: CASTANE / Leonte Petre
CASTANE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 by http://confluente.ro/leonte_petre_1446291315.html [Corola-blog/BlogPost/377784_a_379113]
-
învelesc pe genunchi c-o fâșie de lună și-ți pun gându-n buzunar. ALERGĂM Alergăm ca două cuvinte înlăuntrul odăii năuce, ne cântăm zornăitul și muritul atârnate pe cruce mai înainte de Înainte... AM SUFLETUL Am sufletul un trotuar cu trunchiuri de floare. Chipul tău cu gust amar trece ca un ciob de întâmplare cu inima în buzunar. NU MĂ-MBRĂȚIȘA Nu mă-mbrățișa, că sunt orb, trăiesc la subsol murdar de finit și număr rănile ostașului ce sunt între cer
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ion_c._hiru/canal [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
inima și te așez ca-ntr-un balansoar,te învelesc pe genunchi c-o fâșie de lunăși-ți pun gându-n buzunar.ALERGĂMAlergăm ca două cuvinteînlăuntrul odăii năuce,ne cântăm zornăitulși muritulatârnate pe crucemai înainte de Înainte...AM SUFLETULAm sufletul un trotuarcu trunchiuri de floare.Chipul tău cu gust amartrece ca un ciob de întâmplarecu inima în buzunar.NU MĂ-MBRĂȚIȘANu mă-mbrățișa, că sunt orb,trăiesc la subsol murdar de finitși număr rănile ostașului ce suntîntre cer și pământ,în Dumnezeu proptitde iubire-mbătat
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ion_c._hiru/canal [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
crească amenințători și încâlciți, rupându-ne de restul lumii. Atunci, am hotărât să alegem pe una dintre noi care să meargă la el să-i ceară socoteală. Pădurea Neumblată a fost mereu casa noastră. Fiecare piatră, fiecare izvor și fiecare trunchi poartă semnul nostru. Eu am fost aceea care a fost trimisă la Udor. M-a primit și i-am spus tot ceea ce ne măcina pe noi, zânele pădurii. Marele vrăjitor mi-a promis că va părăsi pădurea dacă îi voi
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1435288265.html [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
plămădit, ca oameni, din țărână Și, astăzi iar ne aperi, cu propria Ta mână! Tu, iubite Stăpâne, ne speli cu al Tău Sânge! Pe noi, toți, ce-n păcate, viața ni se scurge, Iisus, e pentru noi, cel mai puternic trunchi! Și ne ține aproape, strânși, ca într-un mănunchi. Oameni buni, este bine să ascultăm Stăpânul Și, să urmăm doar drumul, ce ne arată Domnul! Creștinii mei, să faceți mereu o faptă bună, Căci, doar Iisus va paște, a omenirii
CINA CEA DE TAINĂ DE GEORGETA NEDELCU de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/Cina_cea_de_taina_de_georgeta_nedelcu.html [Corola-blog/BlogPost/360752_a_362081]
-
sălcii imense. - Am ajuns! Mona clipi prin semiîntuneric, căutând din priviri casa. Nu o zări până în momentul în care intrară în zăvoiul de pe malul mlăștinos pe care tălpile sandalelor îi alunecau mai ceva ca pe schiuri. Se sprijini de un trunchi încrețit și aspru, crescut în dreptul unei cărări pavate cu piatră neuniformă, măsurând fațada galbenă a unei căsuțe care nu corespundea deloc viziunii ei oribile. Decentă. Cam acesta ar fi fost primul cuvânt care îi trecu prin minte la prima vedere
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1421914956.html [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
-nflorit rochița rândunicii,/ din pământ, în ochii viorii semințele păcatului au încolțit/ mi-a crescut pân’ la umeri dragostea, până la zenit’’ -, pentru a se încheia prin răspunsul prompt al celui iubit: ,,ți-am cioplit o luntre, draga mea,/ într-un trunchi de copac de santal/ ochii-ți smaralde cerești clipind într-o stea/ trupu-ți înveșmântat e în dantele diafane,/ cristal curat este oceanul inimii tale’’. Paradoxal sau nu, în poemul următor, Mariana Didu face saltul din timpurile biblice tocmai în secolele
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU by http://uzp.org.ro/poemele-fiintei-de-mariana-didu/ [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
spre infinit. nu știu ce nume să-i dau acestei seri, mă cutremură răcoarea și sălciile pletoase care foșnesc în bătaia brizei, poate am s-o numesc baladă autumnală, sau poate n-am s-o mai numesc deloc. îmbrîțișez iarba pe un trunchi prăvălit, ascult pasărea codrului- steaua zburătoare a zânelor din Carpați, aprinsă de silfii din pânzele de păiajen. bătut de raza vântului, însoțit de cerbi și căprioare, prin această luncă a potecilor rătăcite, eu știu că aripile mele zboară spre infinit
BALADĂ AUTUMNALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Balada_autumnala_ion_ionescu_bucovu_1343887055.html [Corola-blog/BlogPost/359979_a_361308]
-
pentru a învăța arta războiului sau dacă erau pedepsite. De data asta veneau bine dispuse, să discute ultimele detalii cu generalul armatei amazoanelor, înainte de plecarea lor în ținuturile mai calde. În fața lor se ridica, maiestuos, un gard mare, construit din trunchiuri de brazi înalți. O amazoană-soldat le zări din timp și le deschise poarta greoaie chiar înainte ca cele două tinere să ajungă în fața ei. Talestri îi făcu șmecheră cu ochiul prietenei ei și amândouă începură să chicotească la vederea amazoanei-soldat
LAGĂRUL AMAZOANELOR de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 by http://confluente.ro/Aga_lucia_selenity_1401121072.html [Corola-blog/BlogPost/341557_a_342886]
-
găsește piramida în trepte și Giza, locul piramidelor cunoscute în toată lumea. Acolo, ghidul îți arată în treacăt o piramidă strâmbă. Arhitectul a greșit calculele și și-a dat seama abia pe la jumătate, astfel încât arată ca o piramidă așezată peste un trunchi de piramidă, cu înclinții inegale. Ulterior am căutat informații despre piramida strâmbă. N-am găsit, google nu e în stare să-ți spună ceva despre ea. Concluzia? În Egiptul antic erau importante măreția spiritului uman, perfecțiunea, pe când în lumea occidentală
DESPRE CULTUL DEZASTRELOR de DAN NOREA în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1405070575.html [Corola-blog/BlogPost/349209_a_350538]
-
un butuc de Afuz Ali, ciorchinii erau cât ugerul de vacă, boabele cât nucile dar se coceau peste o lună, acum erau acri de mureai. - Dacă nu mâncați tot știți ce vă așteaptă! A arătat cu bâta spre salcâmul cu trunchiul gros cât o căpiță de paie, pe care era înfășurată o sfoară. Știam! Costel al lui Fotache a stat o zi legat de salcâm! Treceau oameni de la câmp și îl rugau pe nea Gică să dezlege băiatul, a venit mama
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/vasile_dumitru_1412014559.html [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
și a pornit în explorarea locului, însoțită de ființele insulei. La prima cotitură a găsit un izvor cu apă limpede, făcându-și căuș din pălmi și-a potolit și setea. Era un peisaj exotic, cu iarbă fină, copaci scunzi, cu trunchiuri întortocheate, tufe pline de fructe de pădure, flori necunoscute dar atrăgătoare, animale cu licăriri prietenoase în priviri. Și lumea aceasta era înconjurată de apa strălucitoare a unei mări fără sfârșit. -În acest loc mi-ar plăcea să trăiesc! - a izbucnit
CASTELUL DE STICLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Castelul_de_sticla.html [Corola-blog/BlogPost/357206_a_358535]
-
2013 Toate Articolele Autorului deasupra cocorilor sfârșitul de an galopul calului întunericul umbra lumina toate aprind lumânări de grație gândul acesta gârbovit și umbra lui pe zidul plin de cocoloașe de nori trupuri părăsite visuri mărginirea aleilor plopi fără aer trunchiuri rătăcind prin cadrane solare soarele flautul forța lui răzbind falsul omenirii rostiri năuciri și vocea clară a clopotelor care adună adună adună odată cu flautul toaca răsună răzbit mâinile darnice harnice bat cântă gloria gândului curată nebunie deasupra cocorilor iarna deschide
CONSTAT CĂ SUNT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Constat_ca_sunt_anne_marie_bejliu_1386110116.html [Corola-blog/BlogPost/363057_a_364386]
-
și că întregul palat căzuse în mâna unui vrăjitor malefic, împărăteasa își pierdu mințile. Alergă afară din palat și se aruncă în lacul de la marginea grădinii cu trandafiri. Imediat, pe mal, răsări o salcie plângătoare, cu o scorbură uriașă în trunchi. Rămasă fără părinți, Prințesa Trandafira fu crescută la palat de bucătăreasa împărătesei. Cu toate acestea, învăță să scrie, să citească și să socotească, căci Pomorac îi urmărea pașii, așa cum ar fi urmărit un servitor cu care avea un plan anume
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1462949798.html [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
fata să înțeleagă adevărul. Părăsi bucătăria și se îndreptă spre lacul în care își găsise mama ei sfârșitul. Începuse să bată vântul, iar salcia își flutura crengile parcă vorbind cu ele. Ca atrasă de magie, Prințesa Trandafira se apropie de trunchiul scorburos. - Fata mea, șopteau frunzele sălciei, găsește-ți tatăl! - Dacă aș știi unde să îl caut... - Rodomela știe! Prințesa Trandafira începu să plângă. Îi părea atât de rău că nu își cunoscuse părinții și că nu știa cum să facă
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1462949798.html [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
Se furișară pe coridoarele întunecate până la odaia în care locuia Rodomela și o înșfăcară din patul ei înainte ca aceasta să poată să dea de veste că este scoasă din palat. Vrăjitoarea se dezmetici abia când era legată fedeleș de trunchiul sălciei de la marginea lacului. Nu trebui îndemnată prea mult să spună întreaga poveste. Câinii așteptau arătându-și colții, chiar la picioarele ei. - Nu pot să vă spun unde este împăratul, Pomorac m-ar ucide pe dată! - Câinii mei te pot
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1462949798.html [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
fine din alpaca sau din argint, nu puteai să știi la prima vedere ce metal putea fi, pentru un pahar cu vin, sau ibrice și ceșcuțe din alamă lustruită pentru pregătirea și servirea unei cafele. Mai exista un cuier cu trunchiul torsionat ca un șarpe încolăcit în jurul unui copac tânăr și multe tablouri expuse pe pereți cu cele mai diverse tematici. Toate păreau a fi din alte vremuri, când viața era mult mai simplă și mai rustică. De fapt Adriana nici
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1424587010.html [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
pe care îl căuta. Trupul se afla întins pe spate și Istrate începu să-și plimbe amândouă mâinile - deși îl dureau groaznic din pricina arsurilor - pe corpul lui Ghiorghiță, ortacul lui. Pe mâini, pe picioare, apoi pe partea de jos a trunchiului, după care mâinile lui urcară către pieptul acestuia și atunci simți lichidul cald care îi acoperi palmele. „Sânge!” - realiză îngrozit Istrate. Vru să prindă în mâini capul lui Ghiorghiță, dar rămase încremenit. Ortacul lui nu-l mai avea. Îi fusese
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1436604497.html [Corola-blog/BlogPost/377387_a_378716]
-
aromă și de prospețimea tinereții sale. Avea carnea tare, acoperită cu o nuanță de maro uniform așezată pe tot corpul, culoare căpătată de la zilele de plajă. Doar sânii și petecuțul din zona bikinilor făcea contrast cu restul. O ridică de trunchi și-i scoase tricoul. Dalia nu avea nicio reacție de împotrivire. Dispăru și sutienul și acum cele două movilițe jucăușe se mișcau într-un dans fără de reguli la fiecare mișcare a fetei. Dispăru în același mod și pantalonii, apoi bikinii
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1496339780.html [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
ghideze în drumul lor . Însă timpul nu iartă pe nimeni iar el , copacul , îmbătrânise , Crengile au început să i se usuce , frunzele să-i cadă rămânând doar câteva duzini în ceea ce mai rămăsese din falnica lui coroană . La umbră acelui trunchi găunos m-am oprit și eu , l-am privit și l-am numit " Omenie " Citește mai mult Povestea unui copacIn anii cei dintâi copacul nu era decât o tulpină firava cu câteva crenguțe și o duzină de frunze . Fiind un
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/remus_strugar/canal [Corola-blog/BlogPost/342704_a_344033]
-
ghideze în drumul lor . Însă timpul nu iartă pe nimeni iar el , copacul , îmbătrânise , Crengile au început să i se usuce , frunzele să-i cadă rămânând doar câteva duzini în ceea ce mai rămăsese din falnica lui coroană . La umbră acelui trunchi găunos m-am oprit și eu , l-am privit și l-am numit " Omenie "... XIV. POVESTEA UNUI COPAC, de Remus Strugar, publicat în Ediția nr. 1868 din 11 februarie 2016. Povestea unui copac În anii cei dintâi copacul nu era
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/remus_strugar/canal [Corola-blog/BlogPost/342704_a_344033]
-
ghideze în drumul lor . Însă timpul nu iartă pe nimeni iar el , copacul , îmbătrânise , Crengile au început să i se usuce , frunzele să-i cadă rămânând doar câteva duzini în ceea ce mai rămăsese din falnica lui coroană . La umbră acelui trunchi găunos m-am oprit și eu , l-am privit și l-am numit " Omenie " Citește mai mult Povestea unui copacIn anii cei dintâi copacul nu era decât o tulpină firava cu câteva crenguțe și o duzină de frunze . Fiind un
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/remus_strugar/canal [Corola-blog/BlogPost/342704_a_344033]
-
ghideze în drumul lor . Însă timpul nu iartă pe nimeni iar el , copacul , îmbătrânise , Crengile au început să i se usuce , frunzele să-i cadă rămânând doar câteva duzini în ceea ce mai rămăsese din falnica lui coroană . La umbră acelui trunchi găunos m-am oprit și eu , l-am privit și l-am numit " Omenie "... XV. DÂNSUL MUZEI, de Remus Strugar, publicat în Ediția nr. 1867 din 10 februarie 2016. Dânsul muzei Unde ești tu, muză nebună? De ce fugi și te
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/remus_strugar/canal [Corola-blog/BlogPost/342704_a_344033]