1,869 matches
-
Iordachescu Ionut Printre cei care se declară nemulțumiți de propunerea ministrului Sănătății, Eugen Nicolaescu, de a sista finanțarea spitalelor private din bani publici, răsar și voci liberale. Diana Tușa e indignată de noua măsură a colegului său de partid, deoarece ”nu este treaba mea să fac curățenie în sistemul medical, ci este dreptul meu să pot alege calitatea serviciilor de care beneficiez”. Într-o postare pe blogul său, Diana
Liberalii se dezic de naționalizarea lui Nicolaescu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/65175_a_66500]
-
beneficia de servicii medicale de o mai bună calitate. Înseamnă doar că voi plăti mai mult. Iar ca statul să-mi spună acum plătește tu de două ori pentru ca eu sunt incapabil să fac ordine este inacceptabil!”, a concluzionat Diana Tușa.
Liberalii se dezic de naționalizarea lui Nicolaescu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/65175_a_66500]
-
un farmec învăluitor, pe care personajul său, „Doamna cu voal", îl lasă să se reverse spre publicul admirativ. Stăpînă pe mijloace, pe hazul personajului și al său personal, Anna Jankovics, invitată de la Budapesta în această distribuție, interpretează un rol cu tușă felliniană, un rol greu, rotund, bine structurat și dirijat de regizor, un rol în care se concentrează povestea neputinței, a agitației din noi, a gesturilor pripite, a pașilor mulți și inutili. Ca în lumea de dincolo de teatru. Doi bărbați și
Apropo de violoncel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6082_a_7407]
-
să ancheteze corupția la nivel înalt. Problemele unui personaj precum Tender sunt dovada că, dacă anchetele dau rezultat, DNA are potențialul să elimine personaje foarte corupte de pe scena politică și economică românească. Totuși, chiț că anchetele DNA au trimis pe tușă unii jucători majori precum Tender, nici un personaj foarte influent nu a fost închis cu adevărat în România. Eforturile anticorupție și urmăririle penale au început în mod limpede să fâsâie după aderarea la UE, pe masura ce vechile influențe corupte au început să
Wikileaks - Top 5 Oligarhi şi Top 3 Baroni Locali, ediţia Ambasada SUA 2007 () [Corola-journal/Journalistic/60920_a_62245]
-
înainte de orice și oricine, protagonistă. Nimic macabru, nimic sordid pe scenă. În sală, deșirarea interioară a spectatorului. Nu era urmă de exagerare, de demonstrație în jocul actorilor, în regie. Cheia mi s-a părut chiar simplitatea expunerii. De aici și tușa puternic emoțională. Felul lui Hanoch Levin de a spune povești cu și despre oameni este, pentru mine, inconfundabil. Există și ceva absurd, și ceva cu tîlc, și un soi de ficțiune, și o realitate acută. Amestecul este, deseori, halucinant. Hanoch
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
și când, neanunțat anume, cu o stranie irumpere cu impact subliminal, de o discreție înfricoșătoare, trece pe deasupra descrierilor demonul. Filele se parcurg cu alertețe frisonantă, sub teroare. În contrapunct, traversează spațiul-timpul trilogiei cei doi bătrâni în alb, concentrând în repezi tușe mitice povestea apartenenței și adevărul celor amenințați de demon. Roman istoric și politic, etnografic și autobiografic, de dragoste și de atmosferă, Aripile demonului stăpânește știința de a suspenda oarecum decizia Istoriei, căci tăietura netă și oarbă a evenimentului istoric este
O amplă frescă transilvană by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4779_a_6104]
-
la Stan și Bran (vezi trasul scaunului de sub șezutul unei doamne la o nuntă, tipicul conflict conjugal cu spartul farfuriilor), iar relațiile și discursurile dintre cei doi soți împrumută limbajul sitcom-urilor gen Familia Bundy. Limbajul umoristic însuși e tras în tușe caricaturale atât de accentuate, încât, mai degrabă decât să amuze, irită și decepționează. Pentru a ne arăta că tatăl eroului central e lipsit de sensibilitate și incult, prozatorul nu apelează la subtilități de psihologie, ci la (de tot) grosiere licențe
Metaromanul unui eșec by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4710_a_6035]
-
punctele de vedere. Imagini din spectacolele lui s-au succedat, ceva vreme, redefinindu-mi, cumva, traseul lui teatral, forța lui, relația extraordinară pe care o poate avea cu un text, mai mereu dificil, nou în peisajul nostru, accentele personale, ironia, umorul, tușele poetice, puternic vizuale, sensibilitatea lui adîncă, pe care rar, foarte rar o lasă complet la vedere. De exemplu, în „Miriam W.” de la Ploiești - un spectacol al lui și al trupei de acolo ce marchează, pentru el și pentru toți actorii
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
izgonită pentru totdeauna, susține perfect fiecare situație, tatonările și disperările tuturor protagoniștilor. Lasă să se nască tot registrul poetic tulburător al lui Afrim, aburii viselor, ai amintirilor, halucinații fel de fel, un soi de oniric delicat, de suprarealism ca o tușă ce nu face altceva decît să sublinieze un tablou aparent cleen. Dar straturile construcției narative și scenice ies la iveală într-un fel de complicitate cu spectatorul care le îngăduie aparițiile. Am crezut că peretele din fundalul scenei, semiopac, va
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
internațional”, care se amuză pe seama literaturii și fantasmelor înțepenite ale culturii media contemporane. Pe scurt: romanul reia tema la modă a Apocalipsei, într-un registru între buf și absurd, dar în orice caz fără urmă de tragism, ba chiar cu tușe de cinism ușor kitschy și dintr-o perspectivă extrem de literară (fără a eluda implicațiile teologice). Apocalipsa nu este singura temă a romanului. Personajul principal, naratorul-scriitor (clișeu vechi, asumat conștient), este un mare fustangiu și cuceritor (sexualitatea, altă temă de interes
Neo-Avangarda se apropie by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4997_a_6322]
-
cu cheie și, încă, dintr-o perspectivă ideologică strictă. Lui Sorin Antohi nu pare a-i fi cunoscut faptul că Bietul Ioanide, romanul lui G.Călinescu, a fost interzis, nu mult după apariția lui în 1953, pentru că nu prezenta în tușe destul de apăsate critic Mișcarea (legionară, firește). S-ar fi gândit de două ori înainte de a-i reproșa lui Bellow că apasă prea tare asupra trecutului gardist al lui Mircea Eliade. Totul nu este însă doar o problemă de atitudine ideologică
Ravelstein și bietul Ioanide by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4396_a_5721]
-
din plastic sau iconițe cu scriitori canonici). Problema constă într-o imperfecțiune de modulație. Fără să aibă numaidecât adâncime, personajele de aici se detașează excelent prin contur, ajutate și de amintitul fragmentarism al romanului. Un Cristian le trasează din câteva tușe, mai multe nefiindu- i necesare. Dacă revine la ele ulterior, o face tot cu minimă risipă de energie. Realismul rezultă prin efecte, în fond, caricaturale. Când are, în schimb, de prelucrat situații, scene, conjuncturi, adică teritorii prin forța lucrurilor mai
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]
-
Ceea ce însoțește nu numai seria Batman, dar și celelalte serii începând cu Spiderman ține de necesitatea ca eroul să poarte o mască, și nu doar cel pozitiv. Chiar și cu chipul mutilat, eroul negativ simte nevoia să mai adauge o tușă, să mai tragă o linie care să amplifice până la grotesc și terifiant chipul său. Bane (Tom Hardy), negativul din cel de-al treilea film al francizei Batman, poartă și el o mască. Bruce Wayne (Christian Bale), excentricul miliardar care intră
Gothamdämmerung by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4424_a_5749]
-
aproape complet, undeva la mijlocul cărții există un climax evident. Rugendas, ignorând avertismentele prietenului și însoțitorului său Krause, se aventurează în mijlocul unei furtuni violente din care abia scapă cu viață, complet mutilat. Înfruntarea dintre om și natură este redată perfect, în tușe fine, autorul apelând la subtile figuri de stil pentru a scoate în evidență imposibilitatea depășirii anumitor limite și condiționări. „Calul rămăsese în genunchi. Călărețul dădea nebunește cu călcâiele în el, ridicând picioarele aproape vertical și strângându-le, clănțănind, ca pe
Neputința de a zugrăvi orizontul by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4593_a_5918]
-
a populariza (adică de a face accesibil) în sens înalt. Le-am reluat pe toate pentru episodul precedent al cronicii mele ca să fiu sigur că nu greșesc. Dacă vreunul dintre ele îl portretiza pe Mircea Ivănescu, în cele mai fine tușe ale scrisului său, mai pe-nțeles decât (sau tot atât de pe-nțeles ca) acesta, care însoțește volumul de la Humanitas? Am văzut deja că nu se-ntâmplă asta. Pentru cititorii de bună calitate intelectuală, dar care, întâmplător, n-au prea multe cunoștințe
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
Radu Mihăileanu nu se încurcă în subtilități, nuanțe și relativizare etică pe care comicul de bună calitate le posedă. Cu râsul trebuie să vină și lec- ția, așa că lucrurile sunt grosier prezentate având permanent alibiul comediei. Regizorul adaugă și căteva tușe naturaliste acestui conflict, încercând cu dificultate să medieze între melodrama etno cu tot cu recuzită, realismul tezist de tipul „adevăr grăiesc vouă” și comedia de moravuri arabe, mai ales acolo unde bărbații devin spărgători de grevă prin viol sau prin câteva scatoalce
Revoluția arabă în fustă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4612_a_5937]
-
dar și cu sulf sau clorat de potasiu din laboratoarele de chime), fac deliciul povestirii lui Antonesei. Ar fi putut lipsi, în schimb, din volum, piese în care e mai mult decât evidentă intruziunea jurnalistului și a omului politic. În tușe groase - și cu prea evidente trimiteri la realitate - e tras atât portretul criticului-monden bun la toate și incapabil să refuze vreun „client” literar, cât și portretul, fals gogolian, al unui președinte trezit brusc „cu o stranie și neplăcută senzație, aceea
Turism literar by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4671_a_5996]
-
artistic, afară de egocentrismele sexuale. Cu toate acestea, Dan Coman construiește un personaj cu totul în afara inocenței. Exclusivismul tendențios este o capcană pentru cititorul neantrenat, o pânză de păianjen sigură pentru căutătorii de circumstanțe atenuante. Este interesant cum Dan Coman introduce tușe livrești la granițe suprarealiste: Ninia pare a fi transpunerea Laurei, infirma din Menajeria de sticlă, căci ce altceva sunt animalele ei misterioase, dacă nu o menajerie din realismul magic? După cum o femeie cu părul roșu apare căutând un iepure... Trimiterile
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
harului teologic, și dacă harul îl primești prin botez sau hirotonire, flerul, în calitate de simț numinos, îl capeți numai prin predestinare de gene. Rasa unui pictor se recunoaște după ușurința cu care percepe semne spirituale acolo unde alții nu văd decît tușe de culoare, și chiar acesta e flerul. Ceea ce înseamnă că, pe lîngă talent, ca formă uzuală de dexteritate a pensulei, și pe lîngă gust, ca putere de discriminare a grației din forme, pictorul mai are nevoie de ceva: de pori
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
Cluj și apoi la Timișoara. Asta ar putea spune câte ceva și despre cele două școli din cele două orașe, ce se înrudesc întrucâtva prin transferul permanent de artiști pe care l-au făcut de-a lungul timpului. Dar și despre tușa care îi face recognoscibili în acest traseu. Să revenim, însă, la subiect. Așadar, cele câteva lucrări de grafică pe care le-am văzut, grație curatorului expoziției, Andrei Jecza, par exerciții îndelungi în trecerea spre pictură. Nu spun că acest lucru
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
taxe (cum pun eu hulpav mâna pe popou) și-ți trece goliciunea-n embargou și țâțele în fișa de cadastru de-mi face pula drepți ca fidel castru.” (p. 21) Transferul de care vorbesc are, aici, prospețime. Prin urmare, cu tușele sale groase cu tot, place. Măcar ca picanterie. Poate și pentru că, în registrul argotic, metafora (la care Dinescu nu poate renunța cu nici un chip), ca figură de stil, funcționează încă de minune. În poezie, vremea ei pare să fi apus
Amintiri din poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5792_a_7117]
-
căzut, astfel încât am putea-o numi, fără să ne înșelăm, Ispitirea Evei. Poziția acesteia, așezată pe diagonala opusă celei în care este prezentat Adam de către Michelangelo, are o structură componistică aproape identică, dacă n-ar fi să luăm în calcul tușele moderne, simplificate, în care este construit trupul omenesc. Înlocuirea lui Dumnezeu cu Diavolul este însă radicală, carnația malefică a celui din urmă nelăsând nicio portiță de ambiguitate în a-l identifica pe Necuratul. Recunoaștem aici tonul polemic, ironia postmodernului, care
Intrările și ieșirile din criză ale artistului by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5845_a_7170]
-
lașitățile, ezitările, egoismul, neputința - tot ce ar intra într-un dicționar pentru definirea conceptului „slab de înger” - nu țîșnesc din tine însuți. La vedere. Din acumulările conștiinței. Totul e foarte, foarte pe muchie de cuțit. Și din text, și din tușa lui Afrim. Ca să se elibereze, cumva, tensiunea, a ales să introducă o muzică de bar lascivă, o mișcare scenică dinamică, chestiuni recognoscibile stilului său. Mi s-a părut că este aici un fel de supapă eliberatoare. Ca atingerea îngerului păzitor
Ghid de folosire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5656_a_6981]
-
de la început până la sfârșit, că se poate și așa. Altfel decât toți ceilalți. Popa Duhu, la rându-i, pune carne pe aceeași idee: omul poate trăi și muri și în afara normei, adeseori ipocrite. Episodul final, al aventurii lui spiritiste, o tușă poate prea groasă, prea forțată, dinamitează orice mai rămăsese din locul comun. Cu felul lor de-a călca pe lângă drum, nu din întâmplare, ci din croială, cu angoasele și cu dramele lor de conștiință, abia creionate de niște prozatori încă
A trata cu refuz by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5682_a_7007]
-
și fidelitatea față de cei cu care lucrează, față de cei cu care este pe scenă. Și forța de a nu se ascunde în pliurile spaimelor care îl bîntuie pe orice actor mare. Sau Claudiu Stănescu, un actor de calibru scos pe tușă de hazard, probabil. Un actor pe care îl însoțești în acest spectacol pentru că nu îți dă pace felul în care, de fapt, personajul său iubește. Necondiționat și pînă la capăt, într-un hățiș de stări și sentimente, în spatele unei masivități
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]