378 matches
-
acordat ulterior un interviu în direct pentru televiziune, în care discuta videoclipul piesei. După ce au fost prezentate secvențe din videoclip la "Top of the Pops" (care, în mod normal, conținea numai discuri single aflate în ascensiune în alte clasamente), "The Tube" și emisiunea prezentată de Noel Edmonds, "The Late, Late Breakfast Show", piesa s-a propulsat până pe locul doi în UK Singles Chart. „Say Say Say” a ajuns în vârful clasamentelor din Norvegia și Suedia, și s-a aflat în primele
Say Say Say () [Corola-website/Science/326557_a_327886]
-
plăcea sau nu titlul, cert este că editorul a ales să îl păstreze iar titlul a rămas. Simfonia este scrisă pentru trei flauturi (al treilea dublat de piculină), două oboaie, două clarinete, doi fagoți, patru corni, două trompete, trei tromboni, tubă, timpane, tobă bas, talgere, gong și coarde. Uneori, fagotul de la începutul primei părți este înlocuit cu clarinet bas.
Simfonia nr. 6 (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/326605_a_327934]
-
Swan, poeziile: Raili Mikkanen Orchestra: 1,1,1,1, -2,1,1,0 - 2 perc. și corzi Durată: ca 30' / Distribuitor: Music Finland, Finland "BACCHANALE" op. 9 pentru orchestră mare: 2+1,2+1,2+1,2, - 4,3,3,Tuba, Timpani + 2 perc, Celesta, Harpă și corzi, și "BACCHANALE" op. 9b, versiunea 2 pentru orchestră având: 2+2+2+2- 4,3,3,Tuba, Timpani + 2 perc, Celesta, Harpă și corzi Durată: ca 2' / Distribuitor: Music Finland, Finland "MUSIC FOR
Teodor Nicolau () [Corola-website/Science/325845_a_327174]
-
BACCHANALE" op. 9 pentru orchestră mare: 2+1,2+1,2+1,2, - 4,3,3,Tuba, Timpani + 2 perc, Celesta, Harpă și corzi, și "BACCHANALE" op. 9b, versiunea 2 pentru orchestră având: 2+2+2+2- 4,3,3,Tuba, Timpani + 2 perc, Celesta, Harpă și corzi Durată: ca 2' / Distribuitor: Music Finland, Finland "MUSIC FOR 7 PAINTINGS" op. 11 b "MUSICĂ PENTRU 7 TABLOURI" op. 11b pentru orchestră mare: 2222 - 4220 - Timp. + 2 Perc., Harpă și corzi Durată: ca
Teodor Nicolau () [Corola-website/Science/325845_a_327174]
-
În aprilie 1901 trece în clasa condusă de pictorul norvegian Carl Frithjof Smith, de la care preia metoda desenului cu cărbune pe pânză, peste care suprapune culorile în ulei. La Weimar, în 1902, cunoaște cu ocazia unui bal mascat pe Minna Tube, cu care se va căsători în anul 1906. În anii 1903-1904 întreprinde călătorii de studii la Paris unde urmează cursurile academiilor Julian și Colarossi. În Paris descoperă operele lui Paul Cézanne și Vincent van Gogh. În anul 1905 se mută
Max Beckmann () [Corola-website/Science/322184_a_323513]
-
Sünderin" 1917) și „Coborîrea de pe cuce” (1917). În 1920, Peter Zingler îi organizează în galeria sa o expoziție cu opere de grafică. Participă la a XIII-a Bienală de la Veneția (1923) cu șase tablouri. În anul 1925 divorțează de Minna Tube; se va recăsători în același an cu Mathilde von Kaulbach. Municipalitatea orașului Frankfurt a.M. îi încredințează în octombrie 1925 pentru o durată de cinci ani conducerea atelierului de maeștri la Școala de Arte Decorative. Beckmann va lucra în Frankfurt până în
Max Beckmann () [Corola-website/Science/322184_a_323513]
-
este cel mai scurt din cele cinci concerte pentru pian finalizate ale sale, având o durată de doar 15 minute. Concertul este orchestrat pentru piculină, 2 flauturi, 2 oboaie, 2 clarinete, 2 fagoți, contrafagot, 4 corni, 2 trompete, 3 tromboni, tubă, timpane, percuție și coarde. Concertul pentru fi divizat astfel: Prima și ultima secțiune au o legătură tematică între ele deorece concertul începe și se încheie cu aceeași temă în Re bemol major. Secțiunea mediană (Sol diez minor) este mai întunecată
Concertul pentru pian nr. 1 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329897_a_331226]
-
Când este auzit postludiul există o modulație în Mi major și rămâne de obicei în această gamă, încheind simfonia departe de gama Sol major. Simfonia este compusă pentru o orchestră destul de mică pentru standardele lui Mahler, nefiind folosiți trombonii și tuba. Este compus pentru următoarea orchestră:
Simfonia nr. 4 (Mahler) () [Corola-website/Science/329955_a_331284]
-
lui Serghei Koussevitzki, cu Marcel Darrieux în calitate de solist. Igor Stravinski a avut debutul său ca dirijor în cadrul aceluiași concert, dirijând Octetul pentru Suflători. Concertul este orchestrat pentru 2 flauturi, piculină, 2 oboaie, 2 clarinete, 2 fagoți, 4 corni, 2 trompete, tubă, timpane, tobă mică, tamburină, harpă, coarde și vioară solo. Concertul este structurat în trei părți: În ciuda evenimentelor care au dus la abdicarea Țarului Nicolae al II-lea și în cele din urmă la Revoluția din Octombrie, 1917 se va dovedi
Concertul pentru vioară nr. 1 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329946_a_331275]
-
orchestrată de Ferde Grofé. Lucrarea este compusă pentru două flauturi, piculină, două oboaie, corn englez, două clarinete în Si bemol, un clarinet bas în Si bemol, doi fagoți, patru corni francezi în Fa, trei trompete în Si bemol, trei tromboni, tubă, trei timpane, percuție (tobă mică, tobă mare, glockenspiel, xilofon, talgere, trianglu și gong), coarde și pian solo. Concertul este structurat în formă clasică de trei părți: Prima parte debutează cu lovituri de timpan și este introdusă materialul tematic principal. După
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
cunoscute compoziții ale lui Dvořák precum și una dintre cele mai importante lucrări din repertoriul pentru violoncel și orchestră. Concertul este orchestrat pentru două flauturi (al doilea dublează piculina), două oboaie, două clarinete, doi fagoți, trei corni, două trompete, trei tromboni, tubă, timpane, trianglu (doar în ultima parte), coarde și violoncel solo. Concertul este structurat în trei părți: O interpretare tipică durează aproximativ 40 de minute. În 1865, la începutul carierei sale, Dvořák a lucrat la un concert pentru violoncel în La
Concertul pentru violoncel (Dvořák) () [Corola-website/Science/330022_a_331351]
-
înainte de moartea lui Vaughan Williams. Această lucrare întunecată și enigmatică este acum considerată de mulți ca fiind un final potrivit pentru ciclul său de lucrări simfonice. Pe lângă cele trei simfonii, Vaughan Williams a mai finalizat alte lucrări, inclusiv Concertul pentru tubă, "Elegia Oxford" pe textul lui Matthew Arnold și cantata de Crăciun "Hodie". A compus și o adaptare a Psalmului 100 pentru încoronarea reginei Elisabeta a II-a. La moartea sa a lăsat neterminate un concert pentru violoncel, opera "Thomas the
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
după cele trei părți ale schiței orchestrale, dintre care forțele posibile includ: patru flauturi, piculină, patru oboaie, patru clarinete în Si bemol și La, unul dublând clarinetul în Mi bemol, trei fagoturi, două contrafagoturi, patru corni, patru trompete, patru tromboni, tubă, două seturi de timpane, gong, tobă mică, harpă și coarde: vioara I și II, viole, violoncele și contrabasuri. Orchestrația păstrată nu specifică un corn englez sau clarinet bas, tobă mare, talgere sau trianglu, deși Mahler folosea adesea aceste instrumente în
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
atmosfera. Până aici exista o ridicare treptată, de aici urmează declinul. Orchestrația lucrării conține pe lângă cvartetul de coarde, patru flaute (două piccolo), două oboaie, corn englez, trei clarinete, patru fagoturi (printre care două contrafagoturi), patru corni, patru trompete, patru tromboane, tubă, timpan, tobă mare, tam-tam, cinele, xilofon, trianglu, două harfe, celestă și orgă.
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]
-
din forma de patru părți. Materialul inițial și recurent este melodia populară "Bruder Marin", cunoscută în special sub numele de "Frère Jacques"; totuși Mahler transpune această melodie într-o gamă minoră. Subiectul este prezentat inițial de contrabas, urmat de fagot, tubă și în cele din urmă de întreaga orchestră. O contramelodie este interpretată peste canon de oboi. Starea se schimbă și urmează una dintre cele mai distinctive părți ale simfoniei. Mahler utilizează talgerele, toba mare, oboiurile, clarinetele și o trompetă solo
Simfonia nr. 1 (Mahler) () [Corola-website/Science/328471_a_329800]
-
legătură". Deschiderea oficială de pe 22 iunie 1907 a fost făcută de David Lloyd George, Ministrul Comerțului, după care publicul a putut călători gratuit pe tot parcursul zilei. De la deschidere, CCE&HR a fost cunoscută mai mult sub numele prescurtate "Hampstead Tube" sau "Hampstead Railway", iar numele au apărut chiar și pe clădirile stațiilor și pe hărțile de metrou ale perioadei. Calea ferată avea stații la: Ramura Golders Green Ramura Highgate Serviciul era asigurat de vagoane construite special pentru UERL de "American
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
pasageri mai reduse erau datorate parțial competiției între căile ferate subterane, dar și introducerii tramvaielor electrice și autobuzelor ce înlocuiau transportul rutier tras de cai. Problema nu era limitată la UERL; toate cele 7 linii de cale ferată de tip tube, dar și MDR și Metropolitan Railway erau afectate într-o anumită măsură, iar veniturile reduse făceau dificilă plata împrumuturilor contractate și plata dividendelor. Într-un efort de a-și îmbunătăți situația financiară, UERL, împreună cu C&SLR, CLR și GN&CR
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
în continuare entități separate, fiecare cu conducerea și acționariatul său. Exista o duplicare a administrației celor 3 companii și de aceea, pentru a reduce costurile, UERL a anunțat în noiembrie 1909 o propunere de lege care ar fi unit Hampstead Tube, Piccadilly Tube și Bakerloo Tube într-o singură companie, Calea Ferată London Electric Railway (LER), deși liniile își păstrau brandingul individual. Legea a fost aprobată în 26 iulie 1910 ca "London Electric Railway Amalgamation Act, 1910". În noiembrie 1910, LER
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
entități separate, fiecare cu conducerea și acționariatul său. Exista o duplicare a administrației celor 3 companii și de aceea, pentru a reduce costurile, UERL a anunțat în noiembrie 1909 o propunere de lege care ar fi unit Hampstead Tube, Piccadilly Tube și Bakerloo Tube într-o singură companie, Calea Ferată London Electric Railway (LER), deși liniile își păstrau brandingul individual. Legea a fost aprobată în 26 iulie 1910 ca "London Electric Railway Amalgamation Act, 1910". În noiembrie 1910, LER a publicat
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
cu conducerea și acționariatul său. Exista o duplicare a administrației celor 3 companii și de aceea, pentru a reduce costurile, UERL a anunțat în noiembrie 1909 o propunere de lege care ar fi unit Hampstead Tube, Piccadilly Tube și Bakerloo Tube într-o singură companie, Calea Ferată London Electric Railway (LER), deși liniile își păstrau brandingul individual. Legea a fost aprobată în 26 iulie 1910 ca "London Electric Railway Amalgamation Act, 1910". În noiembrie 1910, LER a publicat un anunț privitor
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
B în ultima secțiune "Grandioso". "Un american la Paris" este orchestrat pentru trei flauturi (al treilea dublând piculina), două oboaie, corn englez, două clarinete în Si bemol, doi fagoți, patru corni în Fa, trei trompete în Si bemol, trei tromboni, tubă, timpane, tobă mică, tobă mare, trianglu, talgere, două gonguri, xilofon, glockenspiel, celestă, patru claxoane de mașină trecute La, Si, Do, Re, saxofon alto, saxofon tenor, saxofon bariton și instrumente cu coarde. În 1929 William Daly a publicat o versiune pentru
Un american la Paris () [Corola-website/Science/331569_a_332898]
-
aparent l-a iritat pe Ceaikovski care cel mai probabil se aștepta la un răspuns mai favorabil. Baletul este orchestrat pentru piculină, două flauturi, două oboaie, corn englez, două clarinete, doi fagoți, patru corni, două cornete, două trompete, trei tromboni, tubă, timpane, trianglu, tobă mică, talgere, tobă mare, gong, glockenspiel, două harpe, pian și coarde. Regele Florestan al XXIV-lea și Regina au primul lor copil, Prințesa Aurora, și declară o ceremonie de botez fastuoasă pentru a o onora. Sunt invitate
Frumoasa din pădurea adormită (balet) () [Corola-website/Science/332894_a_334223]
-
loc în 80% din cazuri. Leziunile vasculare constau în hialinoză și se întâlnesc în 80% din cazuri. În zona juxtamedulară, unde leziunile interstițiale sunt mai mici, apar îngroșări ale membranei bazale tubulare și glomerulare, epiteliu tubular turtit sau hiperplazia unor tubi. Unii glomeruli conțin un material PAS-pozitiv. În faze tardive, cu atrofie renală importantă, materialul hialin care înlocuiește structurile renale dă o reacție pozitivă pentru amiloid (cu tioflavină ST) și fluorescență a membranei bazale, a glomerulilor și a interstițiului (în lumina
Nefropatie endemică balcanică () [Corola-website/Science/332503_a_333832]
-
și prin citarea celebrei teme din Simfonia a 5 de Beethoven, reflectă interesul lui Philip Glass față de o nouă percepție a limbajului muzical. Partitura ei, scrisă pentru piculină, două flaute, două oboaie, trei trompete, trei tromboane, un corn englezesc, o tubă, patru percuționiști, pian, harpă și coarde, a fost interpretată, în premieră, în octombrie 1994, de Brooklyn Philarmonic Orchestra, dirijată de Dennis Russell Davies. Philip Glass și Allen Ginsberg și opera Hydrogene Junkebox Țesătura ritmică, pulsatilă, specifică
Philip Glass la 80 de ani și premiera mondială a Simfoniei a 11-a, la Carnegie Hall by DOINA URICARIU din New York () [Corola-website/Journalistic/105802_a_107094]
-
A primit comanda acestei lucrări din partea celor de la Orchestre Francais des Jeunes și a scris o muzică exuberantă, marțială pe alocuri, cu o cromatică acaparatoare, ținând seama de partitura scrisă pentru piculină, două flaute, două oboaie, trei carinete, două tromboane, tuba, timpani, tobe, celesta, harpă viori, viole, violoncele...Cu arpegii repetate, cu expresia flamboyantă a instrumentelor de percuție și coarde. Cu toate cele zece simfonii compuse de Philip Glass, reascultate împreună cu câteva opere, concertul pentru vioară, cel pentru violoncel, am așteptat
Philip Glass la 80 de ani și premiera mondială a Simfoniei a 11-a, la Carnegie Hall by DOINA URICARIU din New York () [Corola-website/Journalistic/105802_a_107094]