1,983 matches
-
ele nu ajungi la nimic bun. Tu n-ai bani și nu ești în stare să păstrezi nici o slujbă mai mult de o lună sau două. Acum nimeni n-o să te mai angajeze. Tu spui că poți trăi în zona tufișurilor cu una sau alta dintre băștinașe și ele sunt bucuroase să te primească fiindcă ești alb, dar pentru un alb nu e un lucru decent. Acum ascultă-mă, Strickland! Tiaré amesteca franceza cu engleza în conversație căci folosea cu egală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de corali. Îi plăcea să piardă vremea prin port stând de vorbă cu băștinașii. Era un om drăguț și liniștit. Și în fiecare seară după cină se ducea în camera Atei. Am văzut însă că tânjește să plece în zona tufișurilor, și la sfârșitul lunii l-am întrebat ce intenții are. Mi-a spus că dacă Ata e dispusă să vină cu el, e gata s-o ia. Așa că le-am dat un ospăț de nuntă. L-am pregătit cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Simțea că i se pun în cale niște forțe invizibile. Erau mâini nevăzute care parcă-l trăgeau înapoi. Nimeni nu se mai apropia acum ca să culeagă nucile de cocos care zăceau și putrezeau pe pământ. Pretutindeni, un aer de dezolare. Tufișurile se întindeau peste tot și ai fi zis că foarte curând pădurea din epoca primitivă o să reintre în stăpânirea acestei fâșii de pământ care-i fusese smulsă cu atâta și atâta trudă. Aveai senzația că aici va fi un sălaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
poet o privire enigmatică. Apoi se uită rapid În jur, ca pentru a se asigura că nu Îi asculta nimeni. Dante Îl imită din instinct, fără să vadă pe nimeni care să Îi urmărească. Între timp, Bernardino rupsese dintr-un tufiș o tulpină mai lungă și părea se deseneze niște semne În praful de pe stradă. - Așadar, dacă această scriere există, Îl zori poetul, și ai putut s-o citești, ce ai aflat de acolo, care să te aducă Încoace? Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
viitoarea poartă, din care se ridicase doar puțin mai mult decât fundamentul, urmară o scurtă porțiune pe strada bătută, pentru a o coti mai apoi spre nord de-a lungul unei poteci de țară ce se Întindea printre desișuri și tufișuri, urcând ușor pe la poalele unor coline mărunte. La ieșirea dintr-o pădurice de stejari, În fundul unei văi, le apăru În sfârșit În fața ochilor locul pe care Îl căutau: o mare arie circulară de vegetație arsă, din care se iveau rămășițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Nimeni nu rosti nici o rugăciune lângă acele nefericite rămășițe pământești. Erau la jumătatea drumului de Întoarcere când Dante auzi un ropot intens de cai la galop. Abia avu timp să le ordone oamenilor săi să se oprească Înainte ca, din tufișuri, să apară un grup de călăreți În ținută de vânătoare, Înarmați cu arcuri și cu tolbe. Când Îi văzură, noii veniți traseră și ei de hățuri, oprindu-se la câțiva pași de ei. Poetul era sigur că nu mai văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de sânge. Nefiind atent decât la pasăre, ajunsesem pe creastă, care nu e deloc o creastă decât după nume, fiindcă o pajiște mare îți lasă impresia că o mână imensă, cu palma îndreptată spre cer, acoperită de ierburi și de tufișuri pitice, încununează costișa. Am simțit, odată cu vântul care mi-a pătruns pe sub guler, un vânt cald, că trecusem linia invizibilă pe care noi, cei din oraș, o trasasem pe pământ și în mințile noastre. Am ridicat ochii și am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
parcă de jocul copitelor prin frunze. După câteva minute o pâclă ca un nor acoperă strălucirea lunii. De la poalele munților din apropiere răzbate un cântec melodios. Bărbatul strunește calul și ascultă câteva secunde. Glasul duios continuă să cânte ademenitor. Printre tufișuri astrul nopții își revarsă din nou razele. La scurt timp călărețul ajunge într-o poieniță, unde, în mijlocul său, plutește într-un vals ademenitor o fecioară (PRINȚESA) cu părul auriu revărsat în valuri peste umerii goi, cu sânii dezveliți și doar
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
Ne luăm după urmele cele proaspete ale vulpii. Ici, colo se vedeau și urme de țopăieli prin zăpadă, ca și cum vulpea se tolănise pe alocuri. Pesemne se jucase o vreme, fericită, cu mănușa Corinei. Mai încolo urmele se pierdeau spre un tufiș. Dar mănușa nu se vedea. Totuși, într-un loc în care zăpada era mai bătătorită, am observat ca o grămăjoară care ascundea ceva. - Nu cumva aici a ascuns vulpea mănușa, așa cum are ea obiceiul să-și ascundă și prada?! întreb
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
i-am rugat să pună lesă curiozității, deoarece nu este totul. Am fugit în camera asistenței care terminând tură plecase acasă Scoțând plasa cu sticlele de băutură din dulap m-am întors la foișor. Pe drum am ascuns într-un tufiș cele două sticle de bere pe care vroiam să le beau cu Iuliana după ce terminăm cu baietii.Acest lucru mi-a amintit de privirea tristă și plină de dojana pe care o văzusem de dimineață în ochii Iulianei, fapt care
DESTIN DE FEMEIE.OANA-SURPRIZA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361168_a_362497]
-
Am luat cele două sticle cu bere și m-am îndreptat spre pavilionul central, sperând să o prind pe Iuliana când va ieși să-și facă plimbarea de seară,pe faleză. M-am așezat spre așteptare pe iarbă în spatele unui tufiș, în apropierea ieșirii din pavilion O briză sărată cu iz de alge marine îmi dă o stare de visare , dar și de neliniște.. Iubeam mult marea,pentru imensitatea necunoscutului ei și spectrul de culori pe care il afisa.Gandeam că
DESTIN DE FEMEIE.OANA-SURPRIZA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361168_a_362497]
-
luptătorul ne lăsaserăm buletinele de identitate la recepție. Așa că, nu puteam să ne luam valea că ne dibuiau după acte. Ce să facem? Ce ne faaaceeem? Trebuia să fim bărbați! Ne luăm inima-n dinți, lăsăm fetele ascunse intr-un tufiș și ne întoarcem la satul de vacanță! Batem curajoși la ușa recepției! Cu ochii umflați de somn, ne deschide același recepționer șperțozaur care ne cazase cu câteva ore înainte, mai să ne ia la bătaie că îl deranjăm la ore
UNU MAI MUNCITORESC PE LITORALUL ROMÂNESC...! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361189_a_362518]
-
Că vorba aceea a lu’ moșu: „Asta-i moda în Balcani, moștenire de la turci, peșchesul să trăiască!”. Noi abia ne mai puteam abține de râs, cu toate ca ne clănțăneu dinții de frig și mai eram și cu gâdul la fetele din tufiș, de frică să nu ni le fure cineva, sau să nu le găsim înghețate statuie acolo unde le lăsaserăm! Îl întrebăm pe recepționer dacă nu știe un alt hotel unde să tragem la aceea oră răcoroasă de dimineață. Încrezător că
UNU MAI MUNCITORESC PE LITORALUL ROMÂNESC...! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361189_a_362518]
-
După întristare, vine bucurie, vorba moralei de la una din mini-fabulele lui Topârceanu! După ce ne luăm în primire noului loc de cazare, îl urmărim pe recepționer și când vedem că a stins lumina și a tras-o pe dreapta, țuști la tufișul cu fete înghețate, luăm odoarele în brațe și le ducem la „palat”. Cămin plăcut, bucurie mare, fetele îmbunate și dezghețate, ce mai, totul ca într-un film american cu sfârșit frumos. Dimineața, pe la zece, le spunem domnișoarelor să meargă la
UNU MAI MUNCITORESC PE LITORALUL ROMÂNESC...! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361189_a_362518]
-
la „palat”. Cămin plăcut, bucurie mare, fetele îmbunate și dezghețate, ce mai, totul ca într-un film american cu sfârșit frumos. Dimineața, pe la zece, le spunem domnișoarelor să meargă la plaja pentru a-și mai încălzi puțin oasele înghețate prin tufișurile mamaieze, iar noi flăcăii o luam către recepție să vedem ce surprize ne mai așteaptă. Găsim la datorie, un alt recepționer. Câd îi spunem cine suntem, ne tratează cu respect și scuze pentru ceea ce s-a întamplat în noaptea precedentă
UNU MAI MUNCITORESC PE LITORALUL ROMÂNESC...! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361189_a_362518]
-
împreună cu gașca ei de năzdrăvani și năzdrăvane, alergau pe dealuri sau pe munte, la Lacuri sau pe Vârful Secăriei. Doamne ce frumos era și cum umblau fără griji toată ziua, flămânde, trăind doar cu fructele ce le culegeau de prin tufișuri. Acum iată cum au trecut anii, se apropia de douăzeci și opt de ani și dacă privea în urmă nu găsea nimic în afara carierei profesionale pentru care a sacrificat totul. Irina nu se mai ferea de ceilalți doi și se tot îmbrățișa
EXCURSIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360837_a_362166]
-
de despărțire pe care le putea visa. Un singur lucru i-a reproșat Preda totdeauna: că nu l-a lăsat pe el să plângă pe stradă în voie, că l-a luat de mână și l-a ascuns în spatele unui tufiș, să nu-l mai vadă nimeni, că i-a fost, adică, rușine de lacrimile lui. "Lui - glonțul dragostei i-a ars inima, prăbușindu-l peste lungi scrisori de iubire în care se dăruia, fără să-i pese că se pierde
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
Cu noua specializare „De râmat”. Oaia care a fost cea mai isteață, Inaugură specializarea “Mintea creață”, Și înscrisese ca studentă capra din verdeață, Pe motiv că-i totdeauna mare săltăreață. Pisicile ce miaună noapte-n frunzișuri, Făcură specializarea de “Veneția tufișuri”, Iar cele elegante ce își pun fundiță, Organizară “Facultatea de Codiță”. Iar măgarul mereu încăpățânat, Înființă o Universitate: “Multe răgete prin sat”, Și tot zbierând aiurea “Iha! Iha!” , stivă, Făcu a doua specializare de “Salivă”. Catârul dorind s-arate că
“FERMA ANIMALELOR CU CARTE” SAU ”OGRADA LICENŢIATĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368340_a_369669]
-
veni direct la mine, atingându-mă cu boticul lui umed și privindu-mă de foarte aproape cu ochii lui de om blând, ascunși într-un căpușor deștept de câine... Nu mă mișc. Fie ce-o fi ! Mă ascunde vederii un tufiș bogat din fața mea, care-mi oferă, cel puțin iluzia, că sunt bine camuflată. Întorc doar ușor capul spre dreapta și văd două mogâldețe cu blană închisă la culoare și cu niște dungi albe pornind de la cap spre corp. Sunt doi
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
pădurea! Atât de multe lucruri necunoscute și minunate tăinuiește! O viață misterioasă pentru mulți dintre noi. Departe de lumea ascunsă, tainică a pădurii nici nu bănuim câte lucruri neștiute se ascund sub frunze, sub rădăcini, pe ramuri, în văzduh, în tufișuri... În apropierea mea, sub pământ, la doi pași, stăteau două suflețele minunate ale Firii, speriate de ciufulitul de Negrici ! Îmi place să mi-i închipui, la iarnă, stând în adâncul vizuinii, în căldura pământului, ronțăind cu măsură din bobițele de
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
încântătoare, era și destul de mare. De o parte a aleii, se întrezărea în semiobscuritatea acelui moment, când noaptea începuse să se îngâne cu ziua, o grădină cu tufe de trandafiri și azalee pe margine iar pe gardul grădinii se întrezăreau tufișuri de glicine, ce îmbrăcau zidul. În spatele casei, umbrele nopții lăsau să se ghicească cum desișul parcului se prelungea dincolo de raza privirilor. Întunecimea adâncă a vegetației compusă din tufișuri și siluetele arborilor seculari se conturau, forme tainice ce se pierdeau în
PETRECERE NEFASTĂ(4) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368498_a_369827]
-
de trandafiri și azalee pe margine iar pe gardul grădinii se întrezăreau tufișuri de glicine, ce îmbrăcau zidul. În spatele casei, umbrele nopții lăsau să se ghicească cum desișul parcului se prelungea dincolo de raza privirilor. Întunecimea adâncă a vegetației compusă din tufișuri și siluetele arborilor seculari se conturau, forme tainice ce se pierdeau în valuri de umbră. În imediata apropiere a aleii, florile glicinelor în formă de ciorchini, de culoare violet și roz se întrezăreau la lumina lămpilor, asemeni altor arbuști, care
PETRECERE NEFASTĂ(4) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368498_a_369827]
-
ei și nu-i dăduse atenție nici o clipă . De mai multe ori el îi căutase intenționat privirea, căci lui îi plăcea fata aceea. -Nici eu nu am văzut-o prin preajmă atunci. Locul a fost ales bine, era mascat de tufișurile acelea. Zice Nicola, încercând să îl îmbuneze pe Marco, ca nu cumva să înrăutățească mai rău lucrurile. - Marco, să știi că eu când spun o vorbă, așa rămâne și iau foc când cineva pune cuvântul meu la îndoială, mai ales
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
aproape de Sonora, de-a lungul drumului 120, trecem printr-un loc ciudat, un câmp presărat cu bolovani de o parte și de alta pe câteva mile bune, preț de zece minute de mers, bolovani mari, rotunzi și negri care străjuiau tufișurile maronii și iarba îngălbenită și alb-argintie în bătaia crepusculară a soarelui care încerca să alunece încetișor în oceanul doar bănuit de noi și care se afla în acea parte, ca niște stânci mai mici și gheboșate în șiruri presărate în
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
singura țară din UE care are în fruntea guvernului un plagiator și jumătate cu miniștri penali! Ultima mutare. Nașul/Martorul Dragnea pleacă din guvern și este înlocuit cu fina ! Vărul de la Justiție joacă bătuta pe loc! Socrul se pitește prin tufișuri, doar-doar nu l-or vedea organele! Ali Baba - mic copil! Parlamentul ilegitim căută să-și pună la adăpost penalii. Din ce în ce mai mulți! Tupeul parlamentarilor depășește orice limită. În timp ce au refuzat, în prima fază, dublarea alocațiilor de 40 de lei pentru copii
TABLETA DE WEEKEND (116): ELIBERAŢI POSTUL, VINE FINA ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367591_a_368920]