3,788 matches
-
și parfumată îi dădea impresia că se odihnește pe o saltea cu ierburi de mare. Zgomotele intrau camuflate în aerul acela gălbui ca fildeșul, în care peștii multicolori, de faianță, suspendați din tavan, păreau că înoată, lent, într-o apă tulbure. Babouches 7 de bumbac, cu fir de mătase, agățați pe pereți, printre ramele argintate ale tipsiilor, printre narghilele și împletituri din frunze de palmier, făceau casa să se reverse și-n același timp o țineau cuprinsă într-o narcoză de
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
distribuție, luni, 22 mai, între orele 9 și 15, furnizarea apei potabile la clădirile situate pe străzile Rigoletto, Aristide Briand și Mureș (între strada Rigoletto și Calea Urseni) va fi întreruptă. La reluarea furnizării apei este posibilă creșterea turbidității (apă tulbure); în aceste condiții, se recomandă populației din zonă să nu folosească apa în gospodărie (pentru băut, spălat, gătit), decât după limpezirea apei la robinet. ( O. N.) B.C.C. la Șag În cadrul proiectului finanțat de Uniunea Europeană prin programul Phare și implementat de
Agenda2006-20-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284966_a_286295]
-
anii 1926-1928, care veghează la întinderile de sub ea și oamenii care sunt acolo. Localnicii spun că pe sub crestele Bucegilor se întretaie nenumărate tunele secrete, pline de taină și mister. Se pare că acolo aduceau voievozii români bogățiile țării în vremuri tulburi, chiar și familiilor lor găsindu-și uneori adăpost în inima munților. Povestea spune că Decebal însuși ar fi străbătut drumurile subpământene pentru a ajunge mai repede pe malurile Dunării, atunci când hoardele străine amenințau poporul. Prin aceleași căi nevăzute dacii apăreau
Agenda2006-06-06-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284735_a_286064]
-
cuminte, o carte pe cât de bună, pe atât de meschin editată), Traian T. Coșovei părea să-și fi anesteziat spiritul critic, altădată din cale-afară de energic. Se adăuga, pentru a confirma această impresie, și larghețea cu care, în aceeași perioadă tulbure, oferea certificate de talent (în publicistica sa) unor scriitori, la urma urmelor, lipsiți de orizont. Dacă prima lui carte de critică, Pornind de la un vers, era încă interesantă, ulterioara La formarea ideilor (2005) oferea panorama nefericită a înnobilării unor necunoscuți
I did it my way by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2852_a_4177]
-
și am republicat-o în România literară (nr. 5, 6, 7 și 8, februarie-martie 2005). Era singura, din întreaga serie a corespondențelor trimise din Paris de Eugen Ionescu, în formă de jurnal, un jurnal ce acoperea aproximativ trei luni din tulburele an 1939, anul în care avea să înceapă al Doilea Război Mondial. îmi permisesem, deși, repet, nu sînt "ionescolog", să cred că este un document literar esențial pentru înțelegerea întregii literaturii a lui Eugen Ionescu, nu doar a "începuturilor" lui
Altă scrisoare de Eugen Ionescu, pierdută și regăsită by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/9167_a_10492]
-
pe cont propriu a cărei ceremonie se schimbă de la un creator la altul. Din acest motiv, filosofia e inferioară artelor, căci pune rațiunea în locul intuiției, adică noțiunea în locul flerului numinos. Mînat de orgoliul de a vedea în intuiție o facultate tulbure care provoacă numai confuzii, filosoful seamănă cu un schilod care își taie singur picioarele (intuițiile) pentru a se mîndri că merge pe cîrje discursive (categorii). El este un spirit greoi, dominat de încetineala asociațiilor și chinuit de încîlceala etimologiilor, un
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
cu crucea pe piept. Dar ce naiba m-a apucat? Cîteodată descopăr în mine porniri fabulatorii imposibil de stăpînit. Stau cu Ondina la măsuța noastră de pe balcon, ne bem cafeaua și deodată pleosc! un bolovan care se scufundă neauzit în apa tulbure a autismului melancolic. „Iar te-ai cufundat în nouri?...”, mă trezește ea la realitate ca o mămică grijulie. Și eu revin buimac la ceea ce mă înconjoară, fac figura unui pisoi zgribulit care abia a deschis ochii. Ondina are întotdeauna dreptate
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
diplomat neutru, venit să încurajeze toate facțiunile și toate demersurile, atâta timp cât ele converg către interesul național. Nu favorizează pe nimeni și, mai ales, cu oroarea sa funciară de aventură, preferă să observe și să studieze. Nelăsându- se antrenat în mișcările tulburi din jurul și din perioada imediat următoare Unirii cu Vechiul Regat - prima din șirul deciziilor politice care aveau să ducă la crearea României Mari -, scriitorul-diplomat s-a putut achita în condiții optime de misiunea sa. Fără consultarea arhivelor Ministerului Afacerilor Externe
Duiliu Zamfirescu necunoscut și cenzurat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4246_a_5571]
-
la București, a unor pași tactici pe care politicienii din Basarabia - supuși unei triple influențe: românească, bolșevică și albgardistă - îi făceau, ezitant, în direcția realizării destinului nostru național. Galeria, în care intră eroi cunoscuți și necunoscuți, trădători, pescuitori în ape tulburi, nehotărâți ș.a.m.d., amintește de tehnica portretului „în viteză” din romanul În război (1902). E de discutat, desigur, în ce măsură concepțiile lui Duiliu Zamfirescu despre o „Dacia Traiană” - reale, ca și atașamentul față de Italia - se articulează într-un autentic program
Duiliu Zamfirescu necunoscut și cenzurat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4246_a_5571]
-
ciudate, asemenea unor corali, iar pe ele spânzurau lămpi cu ulei de soia în formă de farfurioare; mireasma uleiului arzând în ele era uneori mai intensă, alteori mai slabă, făcându-mă și pe mine să am uneori mintea limpede, alteori tulbure. La lumina lămpilor, am zărit numeroși lilieci uriaș de mari atârnând de bolta tunelului: ochii lor lucitori scânteiau în întuneric, iar deseori căcărezele lor urât mirositoare în formă de biluțe îmi cădeau în cap. Într-un sfârșit, am ieșit din
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
principalelor cărți ale lui Joyce, într-o elegantă „serie de autor”. Oamenii din Dublin, suita celor cincisprezece povestiri dedicate „orașului paralitic” irlandez, beneficiază de o inspirată transpunere datorată lui Radu Paraschivescu. Prefațat de Dana Crăciun, volumul ne trimite în atmosfera tulbure, depresivă, plină de ratați, nefericiți ori învinși ai unei istorii nedrepte. Recitirea cărții evidențiază similitudini - în zona grotescului și a mizerabilismului - cu brava lume în care ne e dat să trăim. Deși numele lui Joyce e legat de experimentalism, de
Joyce și alți clasici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4485_a_5810]
-
în 2012, cititorul poate achiziționa ediția cu coperte negre de la noua-vechea editură Univers. Nu cunosc împrejurările în care a fost posibilă tipărirea unei cărți de asemenea amploare fără necesarele aduceri la zi. Dar e limpede că la mijloc e ceva tulbure. Există, așadar, temeiuri să credem că Editura Univers a pus în circulație o ediție oarecum depășită, fără a opera necesarele aduceri la zi și corecturi. În opinia mea, e imposibil să faci o traducere corectă a lui Ulysses dacă nu
Joyce și alți clasici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4485_a_5810]
-
nu ne-am văzut de... Acum spune-mi care-i problema, m-ai făcut curios. Să-l pun plin? Pune-l! Bine că ai venit, sunt derutat complet. La județ o scaldă. Se pregătește ceva, Gheorghe? La vecini apele-s tulburi, sindicatele din Polonia parcă au înnebunit... Băură fără să ciocnească. Gheorghe se uită la musafir, fără să-i răspundă. Mai turnă un rând. Scoase apoi un pachet de țigări din geantă, tot Kent, dar nu-l desfăcu. Încerc să-l
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mult, vă spun eu. O să mă Întrebați de unde știu, cine mi-a spus. Și eu am să vă răspund: nimeni dintre oameni. Dar vorba noastră cea bătrână și cu adânci Înțelesuri ne aduce aminte: Când plouă, vin apele mari și tulburi și scot toate gunoaiele deasupra. Dar apele mari devin și vijelioase și duc repede la vale toate gunoaiele. Să vedeți ce ape limpezi și curate avem când se Înseninează. Veți vedea toți că am dreptate. Și eu mă voi bucura
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
a dvs. - Cum? Parcă spuneați că nu le vindeți. V-ați răzgândit? Dacă da, aș vrea să știu, vă rog, ce preț are. - Nu, nu m-am răzgândit. Nu le vând. Le dăruiesc. Vă văd mirată! Știți, în vremurile astea tulburi pe care le trăim, lumea pare a fi prinsă într-o cursă a alienării, într-un vacarm creat de internet, cluburi, bolizi ai șoselelor, câștiguri financiare facile, cuvinte goale și alte lucruri care nu au nimic în comun cu sufletul
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
prezenta "în negativ", ca pe o peliculă cinematografică. Cele "albe" sunt îngroșate sfidător cu "negru": Luceferi sunteți? Sau tigri și hiene? (Aedificabo et destruam) Uite, nemângâiatule, un trandafir. Ți-l dau ție! Și privindu-l prea des, cu ochii prea tulburi, l-am întunecat. Și bătrân se făcu trandafirul! (Crispate măști ale morții) Privind lucrurile prin această prismă, Întunecatul April este mai mult decât o sintagmă poetică. Trebuie privit ca metafora-cheie a teatrului în negativ. Un alt sens al formulei propuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
saturniană numai de el știută. Pentru că femeia avea gleznele legate A spus cândva poetul Mircea Ciobanul. Despuiere Nu mai sunt cuprinsă de vedeniile simțurilor; a trecut demult acea sărbătoare de dor, au apus de tot flăcările de după-amiază, au rămas tulburi în memoria mea. Fantasme și gesturi suspendate își așteaptă împlinirea dincolo; și mintea așteaptă o stare adâncă. Caii albi și negri, brocarturi, haine de mătase, poleite cu aur și argint stau la porțile raiului, cu speranța că vor intra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
unei alte galaxii, ce solomonie! Alt soare a cuprins apa curgătoare. fără durerile de aseară, când încă mai căutam izvoară de tămăduiri în plantele înșelătoare. Lumea a rămas neînțeleasă, ștearsă din memorie demult! Prințesa a murit și ea în apele tulburi, în țintirimul de stânci, în leagănul ursitoarelor, în lumina soarelui. Pianul orgolios Era lângă ceas și lângă scaunul care aștepta, încătușat în clapele de os. A trecut un an de când Tamara a murit, prietena mea din copilărie! Odată cu ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
o balta de plictiseală. Oglinda va reflecta mai ales starea sufletească, dar Manuela putea rămâne fără oglindă plecând pe stradă? Desigur că va avea asupra ei o altă oglindă pe care o luase cu ea în plimbarea nedefinită prin “cenușiul tulbure al zilei zadarnice”. Se spune că “un om fără trecut nu are viitor”, probabil de aceea eroina nu reușește să evolueze nici trupește, nici spiritual. "Trecutul mort” o trage înapoi asemeni unui păcat inițial regăsit în romanele sfârșitului de carieră
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
decât trăiește. Ea alternează stările de blazare cu cele de exaltare, o apăsătoare labilitate sufletească o face într-o zi să afirme că a fi calm nu e a fi bolnav, e mai degrabă o vindecare de rostul inegal și tulbure al vieții, ca o convalescență perpetuă sau un tratament radical și inuman. Alternanța stărilor sufletești demonstrează discontinuitatea afectivă a acesteia. În funcție de fenomenul natural Manuela pulsează, dacă plouă se relaxează, dacă e iarnă își exaltă sufletul după focul dragostei. VOLUPTATE Logodna
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
chiar Teodora, precum eroina poveștii sale. Izolarea în care trebuia să trăiască, întâlnirile tot mai rare cu femeia iubită îl vor fi dus la dese momente de insatisfacție, la coșmaruri de genul acelora atribuite eroului său. Noroc că visele sale tulburi (psihanalizabile, dar nu insist) erau urmate și de viziuni onirice de-a dreptul frumoase, precum aceea cu zborul pe deasupra pomilor din grădina părintească de pe malul Nistrului (sau pe malul Bâcului?), sub privirile admirative ale tatălui și fraților (unii deja decedați
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cunoscut în tinerețe, în preajma femeii, merită numit mai curând „cântecul instinctului”. Atracția pentru „sexul frumos” era ca un miraj întreținut de propria combustie hormonală, când inima bate mai iute decât aripa minții. Și bate adesea prea dezordonat, din cauza unor imagini tulburi, induse copilului de odinioară de povestirile false, voit cinice, ale unor adolescenți care își exhibau în fața lui, fără nici o jenă, la modul primitiv și intenționat vulgar, statura închipuită de „masculiferoce”. Numai așa își explică de ce a fost urmărit ani la
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
al timpului, timpul acela „material” ritmat de freamătul cărnii și al sângelui. Când Teodora i-a comunicat că poartă în ea o nouă viață, nu și-a dat seama prea repede că îi aruncă un „colac de salvare” din apele tulburi ale angoasei sale. I-a oferit posibilitatea să-și topească teama de sfârșit în bucuria unui început, în iubire pentru ființa aceea mică și fără păcat. Dacă Teodora l-ar întreba acum ce a spus Învățătorul cu vorbele „Lăsați copiii
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
învață alfabetul unei limbi necunoscute. Doar uneori i se pare că a mai vorbit-o într-o altă viață. Atunci când se privește în ochii larg deschiși ai fetiței, limpezi și fără umbrele de îndoială ale maturității. Tot ce îi era tulbure în amintire se decantează treptat și capătă o surprinzătoare transparență. De ce pe la vârsta de doi-trei ani ținea atât de mult să fie purtat în brațe de mama și de tata? Cu siguranță, nu doar din nevoia instinctivă de a se
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mâna care se ridică spre el, buzele care se deschid arse, încredințându-i numele ei de botez. Isabel... Pe ea o iubește, în trupul grecoaicei, așa cum nu a iubit-o niciodată când era, încă, Omalissan. De la Damasc îi vin vești tulburi. Tariq i-a împuiat capul califului despre cum i a ucis Musa fiii de dragul unei creștine. Ceea ce încă nu ar fi îngrijorător. Mai rău e că Al Walid știe despre odoarele din sipetele lui, care-au înghițit, de-acum, și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]