6,704 matches
-
reality-show cu dumneavoastră, îi explică Gérard. — Ce interes prezint eu pentru publicul dumneavoastră? — Publicul nostru adoră să prindă o moarte în direct. Nici un reality-show n-a reușit asta până acum. Ce vă face să credeți c-o să mor? Sunt sănătos tun. Scoate din cutia de carton analizele medicale și i le întinde. Gérard refuză să le ia. Scoate, în schimb, din buzunar un carnețel din care citește: — Din informațiile noastre, o să muriți pe 13 mai. — Sursa Liliane, comentează trist Lionel. — Într-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cum să trăiască bine, Am zis: "Lăsați să vină femeile la mine!" Am instigat savanții să caute-adevărul Și-am îndemnat pe Eva să savureze mărul... De-atunci există-n lume atâtea lucruri bune Violuri, adultere, bătăi, înșelăciune, Otrava, dinamita, kalașnikovul, tunul, De-atunci există-n lume alcoolul și tutunul; Păcatele-n tot locul și-au înmulțit răsadul, Cei mici mă trag de coadă; cei mari umplură iadul. Din adevăr, savanții au făurit minciuna, Escrocii sunt mai siguri decât întotdeauna, Iar ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cam scurtat drumurile. Mai stai și tu lângă fusta nevestei. Fă te gospodar, că prea ai umblat de frunzafrăsinelului - îl lua peste picior Petrache. Așa-mi trebuie dacă nu am pus hamul pe tine când erai sub comanda mea la tun și nici cât ai fost perceptor - a răspuns Costăchel provocării, cu un zâmbet ghiduș abia ascuns în dosul mustății... Adevărul era că el ședea ca pe ghimpi... Simțea că în țară se petrec lucruri deosebite, iar el nu știe nimic
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Tunar. Servant la obuziere. Da’ de ce îmi spui camarade? Ești mult mai tânăr ca mine. Uite cum se întâlnesc tunarii. Eu am plecat voluntar pe front și am servit la artilerie grea. Înseamnă că la Mărășești, când obuzierele tăceau, vorbeau tunurile grele... Au căzut mulți camarazi acolo... Acum vreau să știu dacă mai ții jurnale, pentru că noi la țară nu știm mare lucru din câte se întâmplă în lume. Am eu ceva jurnale, da’ nu sunt de astăzi. Îs din zilele
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
spune mama - a apreciat Costăchel. Și nimic nu depinde de noi, dragul meu. Suntem legați de destinele Germaniei și ale aliaților ei. La această dată, Europa este împânzită de nemți, care nu stau cu arma la picior, ci au pus tunurile în bătaie. Pe noi ne au adus la ascultare izolându-ne prin împroprietărirea - dacă pot spune așa - a vecinilor cu bucățile cele mai dulci din țara asta... Și noi nu am ridicat un deget în apărarea țării. Am plecat capul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fapte - ceea ce ai în suflet... Așa am simțit, așa am făcut. Nu puteam altfel. Și nu am fost singurul din sat. L-am avut alături pe bunul meu prieten - frate aș putea spune acuma - Petrache Boldur. Am luptat la același tun... Asta n-am știut-o, dar mă bucură ce-mi spui. Așa o fost, domnule inginer. Împreună am trecut greul și primejdiile frontului. Nimic nu leagă sufletește doi oameni ca primejdia și greul... Spune-mi, dragul meu - acum, când legionarii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cleștar ale cerului... a fost răspunsul la întrebarea nerostită... Bătrânii ieșiți la coasă, pe rouă, s-au oprit în loc, cu tresărire de inimă. Fără voie, privirea li s-a ridicat spre cerul senin... „Aista nu-i tunet. Nu, nu. Aiestea-s tunuri” - au gândit ca niște cunoscători ce erau... Doar trecuseră prin prăpădul primului război. Toți își îngropaseră tinerețile în tranșeele lui și acum însemna că urmau feciorii lor... „O început război!... Doamne! Iar? Oare suntem blestemați să nu avem liniște?” s-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Iar? Oare suntem blestemați să nu avem liniște?” s-au întrebat cu mare îngrijorare bătrânii. Au alergat repede acasă, să-și liniștească femeile și nepoții. „Nu-i nimica. O început războiul. Da’ îi acolo departe, în Basarabia. Nu vă temeți... Tunurile bat încolo, spre ruși. Bătu-i ar Dumnezeu să-i bată. Ne-au luat Basarabia cu japca... și acuma... Doamne-ajută!... Cu fâșâit prelung și ritmic, coasele purtate de Costăchel și Petrache culcau la pămânat în brazde cuminți toată aroma verii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
departe și-au dat seama că Măriuca și Didina ședeau în poartă, cu privirile neliniștite ațintite spre țarină... Ce-i cu tunetul ista, pornit așa, din senin, Costăchele? a întrtebat Măriuca îngrijorată. Aista nu-i tunet de ploaie, Măriucă. Aiestea-s tunuri grele... Doamne! Credeam că n-o să le mai aud niciodată. Dar cum se vede „Nu-i cum gândește omul, ci cum vrea Domnul”. Eu și cu Petrache o să mergem până la liceu, să stăm de vorbă cu agronomul. Se întâmplă ceva
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
lăsat aici straja dreptății și zid de apărare creștină. Fiți vrednici de trecutul românesc!” Când inginerul a sfârșit de citit, Costăchel, cu privirea pierdută într-un colț al încăperii, se revedea în clipa când - în 1917 - a depus jurământul lângă tunul lui. Vibra din străfundul ființei strângând în pumn faldurile drapelului de luptă... Petrache rămăsese cu ochii fixați pe figura aspră a lui Costăchel. Inginerul i-a simțit și el încordarea și profunda răscolire sufletească. L-a lăsat să-și trăiască
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de zis, dar să vezi dumneata câtă cârduială... Am umblat vreo două săptămâni, până când cei de la regiment s-au rățoit la noi: „Măi oameni buni! Voi nu pricepeți că sunteți neîncorporabili? Sunteți prea bătrâni! Și apoi nici nu mai avem tunuri... Unde să vă trimitem?” „Domnule colonel - pentru că acela era colonel - vă rugăm luați-ne și la manutanță dacă i nevoie. Da’ luați-ne!” Colonelul - om înțelept - ne-a privit lung și după un timp a vorbit: „Văd că nu vă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mi s-au tăiat picioarele. Nu-mi venea să cred. Mi se părea că am vedenii... ”Doamne ține-mă!” - mi-am zis ... În fața noastră, falnic ca un stejar, se afla cine nici nu visați!... Se afla dragul nostru comandant de tun - sergentul apoi plutonierul și în sfârșit sublocotenentul - Brad Filip! El era, cum mă vedeți și cum vă văd!... Când a ajuns la grupa noastră, ochii i-au rămas asupra lui Costăchel preț de o minută... Un zâmbet ca o dezlegare
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
îndrăzneam să beau... „Pe mine - a pornit vorba colonelul - m-au lăsat aici în spatele frontului să am grijă de rezerviști. Ei spun că sunt prea bătrân pentru prima linie, dar, dacă va fi nevoie... Mă vor trimite. Nu mai avem tunuri. Așa că ne vom face infanteriști. Iepuri de câmp, cum se spune. De fapt, infanteria este - o recunosc și răutăcioșii - regina armatei... Cu cine ai venit de acolo, de la tine?” „Cu Petrac e Boldur - ochitorul nostru”. „Ce grad are?” „Caporal” am
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de luptă”... „Știu, domnule colonel!” - am răspuns eu. „Acum du-te la program. Eu voi da ordinele necesare pentru schimbările despre care ți-am vorbit”. M-am ridicat și, cu un salut reglementar, am făcut stânga-mprejur, plecând ca din tun la Petrache, să-i duc vestea... Cum ai primit dumneata vestea că vei deveni comandant de pluton, ne-am dat seama din cele povestite. Întrebarea e cum a primit Petrache vestea că a fost numit comandant de grupă? a întrebat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
întrebat vădit îngrijorat Costăchel. Că cei mai înstăriți sunt considerați chiaburi și vor sta cu bocceaua făcută. Au greșit cu ceva... Pușcăria și gata - a răspuns inginerul Cicoare. Asta ar însemna că noi, Petrache și cu mine, suntem în țeava tunului, cum s-ar spune - a gândit cu voce tare Costăchel. Asta cam așa ar fi - a fost de acord inginerul. De când încep aiștia a face colhoz, domnule inginer? - a întrebat Costăchel. Apoi comuniștii nu stau mult pe gânduri. Una-două, te-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ieșea Beatrice din casă, intră tatăl ei. Încotro? La un film, flirtă ea, mi-a dat voie mama... Bine, bine, dacă ți-a dat voie mama... zise el conciliant, nebănuind că după ușă îl aștepta o artilerie întreagă cu toate tunurile încărcate. Sărut-mâna, Doina! Ea nu-i răspunse. Îl privi un timp cu ostentație. În mintea ei își făcu loc un gând demolator: ,, Acesta să fie omul căruia i-am dedicat eu viața?" Ce ai dragă, ți s-a înecat corabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
bine ce anume am răspuns la întrebările, în general nesuferite, ale judecătorului. La final, acesta, suflându-și sonor nasul și dregându-și cu greu vocea, mi-a pronunțat sentința definitivă și irevocabilă solemn, cu un glas cât o salvă de tun, pe care nu pot s-o tălmăcească în urechile învinuitului, decât vorbele acestea: douăzeci și cinci de ani de detențiune. Începând din clipa aceea, am devenit deținut și n-am mai fost scăpat nicio clipă din ochi. Astfel, pus în cătușe, luându
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
după care se împacă, de nevoie, cu "toarșa nevastă". O nouă lună de miere, îi redescoperă acesteia virtuțile, încât biata femeie nu mai înțelege nimic. Aceasta este hrana spirituală a institutului, fiecare trece prin această moară, fiecare e carne de tun pentru o perioadă. Unii se poartă omenește, își rabdă aventurile și bârfele aferente cu înțelepciune, alții însă se lasă târâți de sentimente până intră în cocina de porci ori la balamuc. Cei care sfârșesc la balamuc au și alte bube
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ca să optez pentru el, căci promovase echipa de fotbal A.S.A. Roman în divizia „C” și avea nevoie de jucători militari. N-am avut de lucru și m-am întors în fața comisiei medicale ca să mă reexamineze, declarând că sunt sănătos tun și doresc să fac armata în orașul Roman. Medicii militari m-au luat peste picior, întârziind eliberarea avizului, timp în care delegatul grăbit plecase la Roman cu un recrut mai puțin. Dezamăgirea mea a fost imensă, nu vorbesc de surpriza
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
în fața unei ființe omnipotente și sublime, în fața unui stăpân absolut cu care trebuie să te întreții în arabă, nimic din toate astea nu avusese vreo influență cât de mică asupra mea. Cu mult timp în urmă, când eram încă sănătos tun, mi s-a întâmplat să merg de câteva ori la moschee, fiindcă nu aveam încotro. Mă străduiam atunci din răsputeri să-mi pun inima în acord cu a celorlalți, dar nu reușeam nicicum să mă smulg din contemplarea plăcilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
făcut o groază de puncte, încă din start, jucând cu ageamiii ăștia. M-am așezat la masa doi cu o stare de spirit excelentă, aruncând din mine glumițe vesele cu caracter hazliu și cuvinte de duh, mai ceva ca un tun de mingi de tenis. Încă de la început, le-am explicat cu blândețe că nu are rost să se demoralizeze în fața bătăii pe care o vor mânca, fiindcă era evident că se află în fața unora care au puncte de expert și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ce face. Nu numai de când pune piciorul în facultate și până pleacă, ci și de prin locurile pe unde se preumbla cu afaceri domnia sa. Așa că nu mi-a fost greu să aflu că tocmai se pregătea să tragă un nou tun, cu niște calculatoare uzate luate de la o firmă care le casa. În acte erau achiziționate ca fiind noi-nouțe, firește. Dom' director trimisese actele de achiziție și ordinul de plată bancară către firma respectivă, iar omul cu care aranjase ingineria financiară
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ai luat acu' doi ani pă doo'șcinci dă mii lotu'. Cum ar veni, tot ieși în câștig, nu?" Relu pufnește ironic: "Bă, fată, nu așa se manageriază un biznis. Nu te gândești la tunu' dă moment, ci la perspectivă. Tunurile le dai cu statu', cân' îți apare o oportunitate la moment, da' afacerea, dacă tot bagi banu-n ea, tre' să o gândești să să învârtă și să producă cât mai mult timp și cu profitu' pă maxim'. O faci cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
clipă, se gândi să se Întoarcă În pat, dar imaginea marțială din tabloul de deasupra patului, unde comanda un asalt al cavaleriei, Îl făcu să abandoneze ideea retragerii. Își trase pantalonii albi strânși pe coapse, Împinse picioarele prin găvanele de tun ale cizmelor, apoi Își Îmbrăcă tunica. Mai aruncă o privire spre cel de sub cearșaf, apoi, luându-și bicornul și periuța de dinți, ieși pe coridor. Afară, Îngrijitoarea Îl pocni absentă cu mopul peste botul lucios al cizmelor. Împăratul o ghilotină
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
altfel. Un an mai târziu, francezii au atacat ducatul milanez, iar tonele de bronz care urmau să se transforme În crupe, coamă, greabăn și copite au luat forma mai puțin grațioasă, dar mai eficace din punct de vedere militar, a tunurilor. Cinci ani după aceea, când, conduși de un alt rege, francezii s-au Întors și au cucerit ducatul, Leonardo a asistat la o scenă teribilă: arcașii gasconi luau ca țintă armăsarul său Înalt de șapte metri, lucru care ne permite
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]