1,788 matches
-
iernii tale fiindu-mi alb decembre.6 septembrie 2016, Constanța... XXIV. PLOUĂ CA-N ORICE TOAMNĂ, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2120 din 20 octombrie 2016. Plouă afară cum plouă în mine, Gândul meu negru de-un tunet se ține, Mâna sticlește în fulger, pe-obraz, Crengile-uscate-mi lovesc în pervaz. Liniștea stă la masă cu tine - Plouă afară cum plouă în mine, Luna se-neacă-n al mării talaz, Mâna sticlește în fulger, pe-obraz. M-agăț de
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
mine, Cu buzele goale și mâinile pline, Liniștea pleacă, liniștea vine; Cu umerii goi și ochi de topaz, Vorbește-mi de noapte, de noi, de necaz. Citește mai mult Plouă afară cum plouă în mine,Gândul meu negru de-un tunet se ține,Mâna sticlește în fulger, pe-obraz,Crengile-uscate-mi lovesc în pervaz.Liniștea stă la masă cu tine -Plouă afară cum plouă în mine,Luna se-neacă-n al mării talaz,Mâna sticlește în fulger, pe-obraz.M-agăț de
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
în sine, adică devii una cu Dumnezeu. Și dacă vrei să devii una cu Dumnezeu, trebuie ca viața ta să fie într-o stare de har. Proorocul Ilie a primit descoperirea lui Dumnezeu în liniște, nici în furtună, nici în tunete, ci într-un zefir lin, într-o stare de pace, de liniștire sufletească, astfel încât nimic din ceea ce este pământesc să nu tulbure această liniște. Nevoitorul, atunci când iese din lume, dorește să se unească cu Dumnezeu, dorește într-adevăr viața pustnicească
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
și cu ea originalitatea și frumosul. Într-o vreme care este încărcată de pericole și stări negative, o vreme în care glasul și prezența îngerilor sunt înlocuite de amenințarea rachetelor distrugătoare, o vreme în care tot mai deslușit se aude tunetul mâniei lui Dumnezeu, într-o asemenea vreme, „țara” poate să țină lumea în ființă, poate să întârzie și să înfrângă răul, poate să arate fără tăgadă că „apa trece și pietrele rămân”. Prof. dr. ALEXANDRU NEMOIANU historian Jackson, Michigan, USA
A t i t u d i n i / MOMENT ISTORIC ŞI RESPONSABILITATE [Corola-blog/BlogPost/93386_a_94678]
-
stupefiat. Pe chipurile zbirilor care se Înghesuiau Împrejur Își citea propria incredulitate. Bărbatul părea să fie, În același timp, victima și martorul mut al crimei. Bargello se trase și mai aproape. Parcă Își căuta ocrotirea, asemenea unui câine Îngrozit de tunet. Dante parcurse grăbit ultimii pași. Smulse cu hotărâre torța din mâna unuia dintre zbiri și o apropie. Mortul era rezemat de unul din stâlpii de susținere ai schelei. Era Îmbrăcat În niște veșminte uzate și cenușii, iar mâinile Îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
neajutorată și neputincioasă. Nu plângea, pentru că maică-sa o învățase că o adevărată targui nu plânge. Nu implora, pentru că generații de sânge imohag curgeau prin venele sale. Nu făcea decât să-și blesteme în gând propria-i prostie. Răsună un tunet îndepărtat. Ascultă cu atenție. Urmă un alt tunet. Se repezi spre ieșirea marelui cort din păr de cămilă și se trezi din nou în fața cerului albastru, pe care era cu neputință să zărești o umbră de nor. — Sunt tunete? Fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o învățase că o adevărată targui nu plânge. Nu implora, pentru că generații de sânge imohag curgeau prin venele sale. Nu făcea decât să-și blesteme în gând propria-i prostie. Răsună un tunet îndepărtat. Ascultă cu atenție. Urmă un alt tunet. Se repezi spre ieșirea marelui cort din păr de cămilă și se trezi din nou în fața cerului albastru, pe care era cu neputință să zărești o umbră de nor. — Sunt tunete? Fiul său, Gacel, negă cu o mișcare ușoară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
un tunet îndepărtat. Ascultă cu atenție. Urmă un alt tunet. Se repezi spre ieșirea marelui cort din păr de cămilă și se trezi din nou în fața cerului albastru, pe care era cu neputință să zărești o umbră de nor. — Sunt tunete? Fiul său, Gacel, negă cu o mișcare ușoară a capului, se apropie de ea și-o mângâie ușor pe obraz. Nu sunt tunete, murmură impasibil. Sunt împușcăturile cu care Ajamuk își anunță prezența. În curând își va face apariția din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
din nou în fața cerului albastru, pe care era cu neputință să zărești o umbră de nor. — Sunt tunete? Fiul său, Gacel, negă cu o mișcare ușoară a capului, se apropie de ea și-o mângâie ușor pe obraz. Nu sunt tunete, murmură impasibil. Sunt împușcăturile cu care Ajamuk își anunță prezența. În curând își va face apariția din spatele stâncilor. După câteva minute, doi călăreți și patru dromaderi încărcați cu burdufuri pline de apă se iviră exact în punctul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai bine nu citeam. E ca o premoniție. Cine știe ce mai e În stare să facă, Doamne ferește. Perdeaua a prins să se umfle zgîlțîită de o rafală de vînt. Din depărtare apar și dispar În răstimpuri fulgere scurte, tăioase, urmate de tunete Înfundate. Doamna E. pune cu grijă cartea pe noptieră, se Învelește, cuprinsă deodată de un frison, cu cearșaful pînă la gît și strigă să o audă domnul D. din camera de alături: — Ce faci, nu vii să te culci? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
m-am gândit niciodată că voi călători alături de el. Și nu mă deranjează sunetul trenului. Aduce cu ploaia pe un acoperiș de tinichea, noaptea, când e liniște și nu se mișcă nimic, iar tot ce poți auzi e răpăiala și tunetul. Dar am avut și eu trenul meu. Unul de jucărie pe care l-am primit de Crăciun când aveam trei ani. Asta se întâmpla pe când tata lucra în fabrică și noi locuiam în oraș într-o casă mică și albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
e înclinată și nu-i dreaptă, dar de-abia după prima noastră primăvară acolo și după cea dintâi ploaie adevărată am știut exact de ce. Toată noaptea aceea, casa a huruit din toate încheieturile, dar noi am crezut că-i doar tunetul. De dimineață, bucătăria căzuse într-o parte și am găsit lut ud sub cuptor. Mai aveam destule camere libere jos, așa că am făcut din altă cameră bucătărie și am lăsat-o pe cea dinainte să atârne acolo în spatele casei într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
dintre ierburi. Aici, în curtea din spate, aerul părea încremenit de atâta liniște. Din când în când în Highgate Hill se auzeau sunete specifice, zgomot de roți, de mașină mare sau tren subteran care trece abia simțindu-se, ca un tunet la mare distanță. Liniștea nu era deloc pașnică. Atmosfera era statică, amenințătoare, ca și cum casa s-ar fi izolat într-un mod bolnav de restul lumii, infectând aerul din jur. Lucrurile care nu erau folosite putreziseră și parcă infestau toate împrejurimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de fruntaș în fața mediocrului Takadjiev care, la pregătirea militară, s-a dovedit a fi un flăcău foarte puternic și agil. Am fost de față la conflictul acela îngrozitor, dar, în ignoranța mea, nu știam că vorbele spuse de Burkeviț sunt tunetul care urmează fulgerului ce a pornit din cuibul de nobili de la Iasnaia Poliana cu câteva decenii înainte. 8 În ultima clasă de liceu am avut o oră liberă. Era bolnav profesorul de limba rusă, și cei din clasa noastră, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de un galben strident și cu striații care-ți lasă semne regulate pe îmbrăcăminte; bulevarde unde, seara, când tubele cântă Faust, într-o biserică învecinată încep să bată clopotele mărunt și sonor, anunțând că nu peste mult timp va răsuna tunetul catifelat al aramei în comparație cu care valsul trompetelor ți se pare insuportabil de strident. Mai există bulevarde care par plicticoase, dar nu sunt așa. Aici, nisipul prăfos e plin de atâtea coji de semințe, încât e imposibil să-l mături; tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pisici, ținându-mă de balustrada îngustă de fier, și-mi amintesc de timpurile când lăzile de gunoi nu existau. Îmi vine în minte o zi; e vară, liniște, și deodată, în curte se aude o bufnitură, de parcă s-ar imita tunetul la teatru; din niște folii de tablă aruncate din căruțe se fac lăzi de gunoi. Apoi, spre seară, foile de tablă rămase se rulează cu mare scrâșnet; am impresia că în curtea vecină se face același lucru, așa de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
micile animale ale pădurii amuțeau. Din acest punct de vedere, deocamdată totul părea a fi în regulă. Greierii țârâiau luându-se la întrecere cu câțiva brotăcei într-un concert nocturn destul de sonor. În depărtare, cerul se lumină pentru câteva clipe. Tunetul se rostogoli înfundat peste munți, făcând greierii să tacă. Alte fulgere scăpărau din ce în ce mai des în timp ce tunetele bubuiau tot mai aproape. În străfulgerările de lumină, peisajul din jur apărea fantomatic, dispărând apoi în beznă. Picături mari de ploaie prinseră să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
regulă. Greierii țârâiau luându-se la întrecere cu câțiva brotăcei într-un concert nocturn destul de sonor. În depărtare, cerul se lumină pentru câteva clipe. Tunetul se rostogoli înfundat peste munți, făcând greierii să tacă. Alte fulgere scăpărau din ce în ce mai des în timp ce tunetele bubuiau tot mai aproape. În străfulgerările de lumină, peisajul din jur apărea fantomatic, dispărând apoi în beznă. Picături mari de ploaie prinseră să cadă mai întâi rar, apoi din ce în ce mai repede. Răpăitul ploii acoperea orice alt sunet. Inima lui Cristian prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
propovăduia că Dumnezeu era un apostol tiran, iar un tiran nu putea avea Înțelegere față de om. Dumnezeul ăsta al lor, Iehova, Elohim, Îl abrutizase pe om, sugrumîndu-l, Înjunghiindu-l, trimițîndu-i boli și fiare sălbatice, șerpi și tarantule, lei și tigri, tunete și fulgere, ciumă, lepră și sifilis, furtuni și uragane, secetă și inundații, coșmaruri și insomnii, patima tinereții și neputința bătrîneții. CÎnd l-a așezat În binecuvîntata grădină a raiului, l-a lipsit de cel mai dulce fruct, și care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Dumnezeu este ăsta, ce fel de preacinstit, așa cum glăsuiesc apostolii, dacă e În stare să se răzbune pe voi pentru cine știe ce păcate săvîrșite de strămoșii voștri? Despre ce fel de iubitor de dreptate poate fi vorba, dacă vă trimite ciumă, tunete și fulgere, boli, griji și nevoi, numai pentru că strămoșii voștri, izgoniți din pricina curiozității, a focului sacru, din care țîșnește cunoașterea, au cutezat să culeagă mărul? Nu, popor samarinean, nu ăsta este Dumnezeu, ăsta Îți este vrăjmaș, e un ticălos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cartografiere, lucrau cînd cu mira, cînd cu teodolitul, pe cap aveau pălării de pai, era-n plină vară, soarele dogorea, se cățărau pe deal, strigau, chiuiau, ploile de toamnă Începeau, porcii grohăiau, dobitoacele erau agitate, trebuia dosit teodolitul, care atrăgea tunetul. Spre seară se duceau la Învățătorul satului, Milenković, unde să bea șliboviță și să Învîrtă frigărui, Gherasimov Înjura cînd pe sîrbește, cînd pe rusește, nu se mai știa, rachiul era tare. Săracul Gherasimov va muri de congestie pulmonară În luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și șes, anotimpurile se schimbau, rîurile se umflau și iar intrau În matca lor, frunzele Înverzeau ca apoi să se Îngălbenească ; tata stă la umbra unui prun În floare, apoi se trage sub o streașină, fulgerele luminează priveliștea serii, bubuitul tunetelor răsună pînă În zănoagă. E vară, soarele dogorește, iar geometrii noștri (acum e cu unul, Dragović) se Întorc pe la amiază, ajunși În fața unei case (strada și numărul) bat la poartă, cer o cană cu apă. Iese o fată, le Întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
caii o mănâncă, cât despre Obuz (pe Obuz), loc de împroprietărire, nu și se poate stabili originea, fiindcă e greu de pus în relație o bombă (obuz) cu pașnicele lucrări agricole. Probabil denumirea îi vine de la fenomenele meteo cu ploi, tunete și trăsnete, care se arată mereu spre sat de acolo. E ca o tragere de artilerie, cu obuze! De la Maria Ignătescu (73 ani) am aflat cum se ajunge, pe jos, din Lunca la Bacău: Din sat se urca până în zarea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să grăbesc pasul, Însă neliniștea mă rodea pe dinăuntru și umblam, urmărit de aversă, cu picioare de plumb. M-am vîrÎt sub copertina unui chioșc de ziare, Încercînd să-mi ordonez gîndurile și să mă hotărăsc cum să procedez. Un tunet a răsunat În apropiere, mugind ca un balaur ce trecea prin strîmtoarea portului, și am simțit cum pămîntul Îmi tremură sub picioare. Pulsul fragil al luminii electrice care contura fațade și ferestre se risipi cîteva secunde mai tîrziu. Pe trotuarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că, printre toți acești oameni care trec, este singurul care simte așa ceva, este un fel de amenințare plutind în aer, acea amenințare pe care temperamentele sensibile o percep când masa de nori care acoperă cerul se crispează în așteptarea deflagrației tunetului, când o ușă scârțâie în întuneric și un curent de aer înghețat vine să ne atingă chipul, când o prevestire malignă ne deschide ușile disperării, când un râs diabolic ne sfâșie vălul delicat al sufletului. Nimic concret, nimic în legătură cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]