1,282 matches
-
în picioare lângă o măsuță de marmură, aple cat asupra unei statuete. Când îl aude, întoarce capul spre el: — Uită-te și tu ce bestial poate să arate zeul ăsta care asigură fecunditatea câmpurilor și a cirezilor! Arată spre poala tunicii pline de flori și fructe, suflecată în față pentru a lăsa să se vadă falusul în erecție. Asinius Gallus surâde. Deh, semnul distinctiv al lui Priap. Sim bolul germinării. Și, în același timp, amuletă împotriva deochiului care secătuise pământul și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e a lui Cha ron, da’ cealaltă n o văd prea bine. — Hermes, probabil, face flegmatic instructorul. Și ar trebui să fie trei, nu două. Pusio încearcă fără succes să se ridice pe coate. — Stai liniștit! îl trage Rufus de tunică în jos. Vrei să te calce vreunul în picioare? Nu-s aici. Stau grupați cu toții în dreptul lojei imperiale. În fața lor e Vittelius... ăă... cred... ăă... nu sunt sigur. Dă-mi și mie voie! cere Rufus. Celălalt nu se clintește. — Las
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a promovat principalis, anunță sfidător Pusio. Rufus încearcă să-și ascundă tulburarea. Puștiul ăsta pare să aibă relații serioase. Hotărăște să fie mai prudent de-acum înainte. Nici germanul nu dorește să continue. Schimbă subiectul: — Uite aici! Îl trage de tunică și-i arată niște tărgi așezate pe jos. — Vezi că și ele sunt ornamentate cu chihlimbar? Instructorul se bate cu palma peste frunte. — Bine că mi-ai adus aminte, face precipitat. Își întoarce gâtul în toate părțile, răcnind cât îl
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ceilalți trei dau din cap, dar nimeni nu pare prea convins. Reflectează însă. După un răstimp, Rufus îl cheamă pe băiat la el. — Eu nu prea cred în poveștile astea cu transformări și reîn carnări... Îl apucă brusc de piepții tunicii și-l zgâlțâie cu putere. — Da’ îți spun un lucru și cu asta basta, că nu-mi văd capul de treburi și, oricum, nu e datoria mea să-ți oblojesc spaimele. Adaugă cu o voce cavernoasă: — Ia aminte că nici
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aici sunt așezate pe axa din mijloc, unde nu se duc lupte. Pusio îngână: — Un bivol e târât afară... Instructorul se luminează la chip. — Aha! Deci nu e prea târziu. Abia s-au terminat duelurile între animale. Îl apucă de tunică. — Numai un bivol mort vezi? Celălalt animal nu e? — Nu..., mormăie cu obidă călărețul. Rufus se scarpină, intrigat, în creștet. — Ciudat. De obicei se bat un urs cu un bivol, sau un bivol cu un elefant... ori un elefant cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Întâlnește privirea triumfătoare a germanului. — Uite, că e cu putință să mai învețe și oul pe găină, suspină amuzat. Își scutură hainele de țărână și se ridică în picioare. — Nu ești niciodată prea bătrân ca să afli ceva nou. Își netezește tunica, apoi îi cere sec tânărului: — Închide trapa! Se răsucește pe călcâie și îl îndeamnă: Hai să mergem! Mai aruncă totuși o privire grijulie peste umăr: — Fii atent cum prinzi chepengul, îl avertizează. Să nu se întâmple vreo nenorocire. Pornesc. Rufus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
noapte de anticamera unde veghează cubicularul se agită ușor. Încă buimac, tânărul sare jos din patul înalt cu un salt elastic, igno rând scărița. Răceala mozaicului sub tălpile goale îl înviorează. Se simte întru câtva mai liniștit. Pune-ți o tunică pe tine, răsună în urmă glasul sever al Agrippinei. E indecent să umbli așa. Germanicus pleacă ochii și constată că, într adevăr, nu are pe el decât bucata de pânză din jurul coapselor. Ridică nepăsător din umeri și se strecoară afară
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că, într adevăr, nu are pe el decât bucata de pânză din jurul coapselor. Ridică nepăsător din umeri și se strecoară afară. Valetul îl așteaptă cu o cămașă subțire de in gata pregătită. Și-o trage iute pe cap. Refuză însă tunica pe care i-o prezintă: — Nu asta, Tigellin, e prea fină. Se vede pe sub togă și ar putea fi motiv de defăimare din par tea rivalilor și adversarilor. De aici până la a pronunța împotriva lui cuvinte urâte și nedemne nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e decât un pas. Sunt și așa destui netrebnici gata să șușotească pe la colțuri că nu se comportă ca un bărbat adevărat și-și croiește drumul către putere ascunzându-se după fustele nepoatei lui Augustus. Sclavul îi aduce o nouă tunică din două bucăți de lână cusute pe margini și ornate cu câte o bandă lată de purpură, simbolul ordinului sena torial. Cu un suspin, Germanicus își vâră capul prin deschizătură, iar valetul îl încinge iute peste talie cu o curea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Cu un suspin, Germanicus își vâră capul prin deschizătură, iar valetul îl încinge iute peste talie cu o curea. — Ai grijă ca benzile să cadă drept, mormăie stăpânul. Neglijarea acestui aspect este viu criticată. Bagă mâinile sub centură, ca să lase tunica un pic mai jos. Așa cere moda pentru cei care poartă laticlava. — Calceii? Germanicus ezită o fracțiune de secundă: — Da, calceii. În dimineața asta mergem la Ara Pacis și nu vreau să-mi mai pierd vremea descălțându-mă și încălțându
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Sicilia sau pe alte tărâmuri necunoscute nouă, căci într-o lume atât de mică rătăcirea lui nu putea fi foarte lungă. O apucă pe scări în jos, urmați de ceilalți. După ce coboară câteva trepte, Neron îl trage timid de pulpana tunicii: — Tiberius, mă doare rău burta, pot să nu vin cu voi? Când te scălâmbăiai cu copiii n-aveai nimic, nu, iar acum te-a apucat burta, așa, pe nepusă masă? îl ia la zor Pomponia din spate. Germanicus clatină la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
poate refuza, deși el a venit pentru altceva. La celălalt capăt al atriumului, un culoar duce spre interiorul casei. Odată ce-l străbat, se găsesc într-o curte înconjurată de coloane. Aici, o femeie cu părul ușor argintat, îmbrăcată într-o tunică cenușie ce-i cade până la glezne stă cu pleoapele coborâte și fața întoarsă către cer, de parcă ar dori să savureze căldura blândă a începutului de toamnă. Profilul ei impozant degajă un aer de inteligență și hotărâre. Auzind zgomotul pașilor, deschide
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i toarne și câțiva stropi de ulei parfumat în creștet, pe care îi masează cu o mână expertă în pielea capului. — Iluzia tinereții e completă, scrâșnește Tiberius printre dinți. Îl refuză cu un gest scurt pe Lygdus, care îi prezenta tunica. — Toga, cere răspicat. Și-o înfășoară direct pe piele, ca în vremurile de demult. Își trage apoi în picioare calceii. Un frison îl străbate pe neașteptate. Lygdus înțelege. Desface curelele de piele ale sandalelor și-i învelește picioarele de la gleznă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și el un pic cultul larilor, astfel că din publici au devenit acum auguști. Oare harababura asta idolatrică nu-i zăpăcește? În mijlocul altarului se află o statuetă din bronz care întruchipează un băietan, încoronat cu flori. Drept veșmânt are o tunică largă și scurtă, strânsă pe talie cu o centură. El trebuie să fie larul. Picioarele îi sunt încălțate cu botine lejere. Parcă ar dansa. De ce ține mâna dreaptă ridicată? Aha! Are un rython în formă de câine. Captivat, se apropie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îl înghiontește ușor să-și facă loc. Clipește a scuză și se dă mai la o parte. Larul însă îl atrage ca un magnet. Ai zice că cel care l-a meșterit i-a insuflat viață. Piruetează pe loc cu tunica umflată, iar din rython țâșnește un firicel de vin, care descrie o curbă grațioasă înainte de a se vărsa în patera din mâna stângă. Gestul îl frapează. Dar ceilalți doi? Cine sunt? Probabil zeii cărora ei le zic penați! Suspină ostenit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Strâng la piept, vădit emoționați, unul o pateră, altul, cutia cu tămâie sau vasul de libații. Micuțele dom nișoare ce-și poartă deja cu cochetărie rochițele au rulat pe braț câte un șervet cu franjuri. Partenerii lor sunt înveșmântați în tunici scurte, strânse pe talie. Mângâie în treacăt niște căpșoare și încearcă să treacă mai departe. Instantaneu câțiva calatores se interpun între el și copii. Ieșindu-și din fire, Nero își înfige mâna în pieptul celui de lângă el și-l scutură
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu creștetul acoperit, după ritul roman. Se produce o mișcare în dreptul treptelor. Cei masați acolo se dau respectuoși la o parte să facă loc unui grup de șase femei. După veșmânt, nu par diferite de matroanele ro mane, numai că tunica lungă prinsă la talie și mantaua amplă sunt în întregime albe. Coafura lor însă atrage atenția. O calotă înaltă, ca o diademă, împărțită în șase umflături paralele, asemă nătoare cosițelor, împletite cu panglici multicolore. Păr natural, sau postiș? îl fulgeră
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lor. A venit momentul să se aducă jertfa. Doi sacrificatori prind cu putere taurul. Unul îl imobilizează trăgându-l de coarne, celă lalt aplică o lovitură sigură de secure în gâtul vânjos și puternic al animalului. Alături, un altul, cu tunica suflecată la centură, omoară porcul cu o piatră. Doar berbecul, după ce primește o izbitură de ciocan în moalele capului, izbutește să scape din mâinile celor care-l sacrifică și se repede furios în mulțime, stropind cu sânge de jur împrejur
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
poartă securea de sacrificiu. Întinde o mână numai piele și os și încearcă să se sprijine de el. Neputința bătrâneții face să-i alunece din cealaltă toiagul în care se reazemă. Ajutorul își șterge repede degetele pătate de sânge pe tunică și se apleacă să-l ri dice, ocazie cu care-i scăpă și lui din mână securea. Un sunet gutural scos de împărat îl oprește să atingă toiagul sfânt. — Tu nu știi că dialul nu are voie să intre în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Paterculus îl urmează ca o umbră. Trec de Livia și de restul familiei imperiale, care stau răbdători să le vină și lor rândul să plece. Distanța până la zidul incintei este străbătută relativ ușor. Dincolo de ea, șase sirieni musculoși, îmbrăcați în tunici roșii din lână de Canusium și cu torțe aprinse în mâini, îl așteaptă pe principe. S-au înșirat de o parte și de alta a trăsuricii imperiale cu două roți, incrustată în relief cu plăci de argint, aur și fildeș
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cântăresc mult, mult mai mult decât ar trebui, nu mă las, mereu îmi dau silința. Adică, uitați-vă acum la mine. Dacă eram slabă, ați fi spus că arăt fantastic în pantalonii mei obraznici dungați și în bluza lungă gen tunică, ambele într-o nuanță perfect asortată de oranj. Dar nu, din cauza dimensiunilor mele, oamenii se uită la mine și-și spun: „Doamne, n-ar trebui să poarte culori atât de deschise, n-ar trebui să atragă atenția asupra ei“. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
creștină ca aceasta. Se întrebă cât de zguduiți ar fi unchiul și soția sa, Riku, dacă ar vedea o astfel de priveliște, însă nici măcar nu-și putea închipui fețele lor. Un tânăr îmbrăcat într-un veșmânt stacojiu și cu o tunică albă pe deasupra înaintă până în fața lor ținând în mână o lumânare. În urma sa, episcopul bisericii franciscane, Velasco și încă un preot. Toți trei îngenuncheară înaintea altarului. După cum fuseseră instruiți dinainte, la un semn din partea nașilor, japonezii căzură în genunchi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
foarte roșie și ochi albaștri teribil de reci care se terminau la colțuri cu niște riduri pale, albe, care se Încrețeau jucăuș când zâmbea. Îi zâmbea ei acum și ea Își mută privirea de pe chipul lui la umerii rotunjiți sub tunica lejeră pe care o purta, cu patru cartușe mari prinse pe piept În locul unde ar fi trebuit să se afle buzunarul stâng, de aici coborî la mâinile mari, arse de soare, la pantalonii terfeliți și la cizmele jegoase și Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Macomber deschise rezerva carabinei, verifică dacă are gloanțe blindate, apoi o Închise la loc și-i trase piedica. Își dădu seama că-i tremură mâna. Se căută prin buzunare după alte cartușe și le pipăi pe cele prinse pe pieptul tunicii. Se-ntoarse spre Wilson, care stătea În spatele mașinii fără portiere, ca o cutie, alături de soția sa. Rânjeau amândoi nerăbdători și Wilson se aplecă În față și Îi șopti: — Uite păsările alea-n picaj. Înseamnă că bătrânul și-a părăsit prada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Uite-l că ne-a și ajuns din urmă. Și e Întreg, n-a pățit nimic. Tre’ să fi căzut din mașină după ce am terminat cu primul bivol. Bărbatul Între două vârste se apropia șchiopătând, cu șapca lui tricotată, În tunica kaki și-n șort, Încălțat cu sandalele de cauciuc, cu chipul Întunecat și scârbit. Îi strigă lui Wilson din mers ceva-n swahili și toți văzură cum vânătorul alb se schimbă la față. — Ce-a zis? Întrebă Margot. — Cică primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]