902 matches
-
dreg din busuioc. După ce-ai dat cu bâta în apa din closet ,încerci să ștergi un pic din stropi. A fost așa, un fel de compliment. Deși,acum că o zăresc mai bine ,n-aș prea avea motive . Durdulie, tunsă total nepotrivit,destul de scurt , făcându-i căpulețul roșcat să pară doar un mic accesoriu atârnat deasupra unui gabarit, puțin cam depășit . - Voi bărbații aveți un simț primitiv , animalic , intrați încălțați în sufletele noastre gingașe ,în cele mai fericite momente. Eu
FISA DE ANGAJARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379166_a_380495]
-
trebuie să muncești; doar leneșii mor de timpuriu. Eu cred că pentru a îmbătrîni trebuie să rămîi tînăr". Clar? 26 iunie N-am mai intrat într-o frizerie de la... Tezele din '71. Oricum, în momentul ăla eram toți gata rași, tunși, frezați, dar, mă rog, intrasem acum așa, să văd ce mai zic tovarășii frizeri și, hai, treacă, să-mi fac și-o frecție. De-atunci, ăhă! frizeria s-a micșorat, acum e numai jumate din spațiu, deservesc doar două frizerițe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca fabrica de postav acea din monastirea Neamț [...], Bühl are aceleași mașini întrebuințate la fabricația postavului”. Această întreprindere, în iunie 1855, după șase luni de funcționare, din pricina lipsei anumitor mașini, producea un postav insuficient de finisat, care nu era încă „tuns și tescuit”. Deficiența însă a fost nu după multă vreme, în parte, remediată. În martie 1856, aflăm că Bühl „și-a mai întins fabrica, adăugând două noi mașini, rame, teasc”. Toate aceste mașini au fost bineînțeles importate, dar de unde anume
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ale despotismului pe de alta. Sub monarhia adevărată nu se aruncă în apă două milioane pentru un chei ca al Brăilei; nu are nimenea curajul de-a propune răscumpărarea liniei Cernavoda - Chiustenge; nu se fac biurouri de împămîntenire în Adunare, unde tuns, ras [î]l trece pe ovrei între cetățenii statului român pentru parale; nu se jefoaie visteria și publicul cu lefuri ad-hoc de câte 40 000 fr. create pentru patrioți improvizați din advocați fără pricini și sabiuțe ignorante în directori de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mulțumesc lui Rim că a avut înțelepciunea de a-l menține în viață pe Stin, zise calm femeia. Călugărul se apropie de ei atât de mult, încît simțiră amândoi mirosul greu de parfum pe care îl emana părul său proaspăt tuns. ― Aha! Și bănuiesc că i-ai explicat și cum vă jucați voi de-a Dumnezeu în Satul de Clone. ― Nu înțeleg ce vrei să spui, îl fulgeră Maria cu privirea. Până la un punct, Rim este oaspetele nostru, iar Radoslav ne-
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ca o formă de consimțămînt auctorial față de comportamentul Emmei: În sfîrșit, casele de cărămizi se apropiau, drumul începea să răsune sub roți, Rîndunica luneca printre grădinile în care, prin ostrețele gardului, se zăreau statui, cîte-o movilă plantată cu viță-de-vie, tise tunse și un scrînciob. Apoi dintr-o dată apărea orașul. Coborînd în amfiteatru și înecat în ceață, orașul se lărgea nedeslușit dincolo de poduri. Cîmpia se ridica apoi într-o ondulare monotonă, pînă ce, în depărtare, se împreuna cu dunga vagă, ștearsă a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
bloc și Luke mă conduce la limuzina Mercedes a lui Iain. — Luke. Iain dă ușor din cap spre el, din locul lui de lîngă geam. — Rebecca. Iain e un tip Îndesat În jur de patruzeci de ani, cu păr Înspicat, tuns foarte scurt. Adevărul e că arată destul de bine, dar are un ten oribil, pe care și-l acoperă cu un bronz permanent. Și se dă cu prea mult aftershave. Oare de ce fac bărbații chestia asta? Mersi c-ai trecut să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
figură frecventă, tematică) se căznesc „să dezgroape ancora sădită în nămol”, lumina lunii zămislește o „noapte, noapte fără de hotare”, „nicăieri vreo stea, pretutindeni întuneric, pustiu”, pescarii își aruncă „năvodul după stele” peste „ziua pentru cusut inima în omul șablon”, lumina „tunsă, obosită [...] atârnă peste șoaptele izvoarelor,/peste fructe necoapte,/ neputincioasă ca o mână”, focul divin (ceresc) „își pune limba într-o teacă de fum” - cum se poate citi într-un poem intitulat Trompeta astupată (imaginea cântului refuzat, ratat revine și aiurea
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
fotografii ale lui S. (numele la naștere e Hristea Nichita) arată un copil frumos, blond, cu plete lungi, îmbrăcat ca o fetiță. Un unchi îl duce într-o zi la frizer și îl scapă de povara pletelor lungi și blonde. Tuns chilug, băiatul se privește în oglindă și are sentimentul că a căpătat altă identitate. Îi place să se joace cu copiii din mahala și, după câte spune el mai târziu, iese campion la țurcă. Ajunge chiar un fel de șef
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
și simplu, în fața unei fresce bizantine - dar, de data aceasta, vie, în carne și oase, în care chipurile spiritualizate ale locatarilor exprimau povara păcatului originar și, în același timp, neputința de a i se împotrivi. O masă de capete goale, tunse chilug, cu faciesul supt și ochii înfundați în orbite, ale căror priviri stinse evocau agonia muribunzilor fără șansă de salvare. Totul părea ireal. Mi se părea că răsfoiesc un album cu desenele lui Goya, în care „somnul rațiunii” scoate la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și neocrotit de nimeni, în vreme ce Andrei descoperă în baba bogată trimisă în misiune în România de mama fugară o prea bună ocrotitoare de tineri amuzanți. Prietena lor comună Cornelia dispare de acasă, e crezută moartă, dar revine după trei ani, tunsă zero, slabă, plină de păduchi, evadată dintr-un spital de psihiatrie. Ea este „îngereasa cu pălărie verde”, apariție oniric-suprarealistă și model al inadaptării și al refuzului unei lumi care nu oferă nici o șansă de împlinire autentică esenței umane. Problematica existențialismului
KENERES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287707_a_289036]
-
și sărăcăcios mobilată, dar curată și bine încălzită, la ultimul cat al unei case greoaie de lemn. Femeia s-a schimbat prea puțin în acești zece ani, copilul a devenit un adolescent de doisprezece ani, cu chipul slab, cu părul tuns scurt, cu mâinile și încheieturile roșii de frig. Femeia, cu capul plecat spre lampă, citește cu voce tare. Adolescentul o privește fix, dar n-o ascultă. Are privirea celui care cunoaște un adevăr dur și urât, privirea care înțelege că
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
avânt din două-trei vorbe. Cealaltă, o celebră „preoteasă“ a culturii pariziene, o femeie cu profil masculin, cu glas metalic, al cărei corp foarte slab, expresie a ochilor și mișcare a bărbiei militau parcă pentru o cauză, în timp ce gâtul, sub părul tuns foarte scurt, dezmințea parcă acel militantism prin fragilitatea aproape copilărească, ultim refugiu al feminității, de a cărei frumusețe poate că nici n-avea habar. O alta, o blondă zâmbitoare, tipul clasic, pe care aveai impresia că ai întâlnit-o de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
tot atunci ochiul negru și plat al camerei de luat vederi care supraveghea. Vocea era lentă, tărăgănat-americană. Explicându-i cine eram, abia mă auzeam, uluit de acea derizorie evidență a ceea ce tocmai vedeam: bărbatul de cincizeci de ani, cu păr tuns perie, un om corpolent pe care o cămașă cu mâneci scurte, albă și deschisă la piept, îl făcea aproape pătrat, omul care-și plimba aspiratorul pe mocheta portbagajului și care îmi aproba acum explicațiile cu câte un „okay“ tărăgănat, omul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
considerat peste tot în lume un semn al emoțiilor. Expresia «a-și smulge părul din cap» este sinonimă cu disperarea și teama resimțite de subiect. Doliul este adesea asociat cu pierderea părului, care cade natural sau este smuls, tăiat sau tuns, ca manifestare a durerii resimțite. Părul este, prin urmare, imaginea ori oglinda sufletului. Orice afectare a dinamismului se exprimă printr-o afecțiune apărului. La fel ca blana animalului, părul este revelator pentru sănătatea fizică și psihică. Calviția este deci văzută
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
o cracă uscată de pom cu mere și cu nuci. Cine n-ajungea, punea mâna pe mâna vecinului, săltând ritmic în dansul ritual. Cel mai posesiv înșfăcase masa un individ cu chelia conturată de o bandă neagră de păr vânjos, tunsă ca postavul, cu o ceafă otova care-i lega de spinare craniul. în ultima clipă ajunsese la înmormântare și fiica mortului pe care Vasile Drobotă o purtase în școli. Era o orășeancă în doliu, cu rochie de dantele care îi
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
se vedea mânia arzând ca o văpaie. Ca parte din preschimbare, doamnele de la YWCA Îi tăiaseră Desdemonei cosițele de emigrantă. În mod obsesiv, așa cum zgândări o ruptură din fundul unui buzunar, băgă mâna sub pălăria pleoștită ca să-și pipăie creștetul tuns chilug pentru a treizecea sau a patruzecea oară. ― Asta-i ultima tunsoare, spuse ea din nou. (Și Își respectă jurământul. Din acea zi, Desdemona Își lăsă părul să crească, devenind un fel de Lady Godiva. Și-l ținea sub o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gândesc, bun, poate că acum o să-mi meargă și mie mai bine. Nici gând. Acum toată lumea vrea unisex. Vor să-i spăl pe cap. Se aplecă spre mine, suspicios. ― Tu nu vrei să te speli pe cap, nu? ― Nu, doar tuns. Dădu din cap Încântat. ― Cum vrei să fie? ― Scurt, m-am aventurat eu. ― Scurt-scurt? mă Întrebă. ― Scurt, am spus, dar nu prea scurt. ― Bun. Scurt, dar nu prea scurt. E o idee bună. Ca să vezi cum trăiește cealaltă jumătate. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
semn ca cineva să rămână în urmă. În acel labirint de garduri vii, la intervale egale se auzea cuvântul abia șoptit "Aici!", urmat de un semn cu mâna. Cei care erau desemnați dădeau complice din cap, se așezau pe iarba tunsă, gata să fugă la cel mai mic semn de primejdie. Din urma noastră, urmând indicațiile primite de la cei care rămâneau în urmă, ni se alăturau la intervale periodice grupuri de câte cinci elevi, toți înalți, voinici, bine făcuți, dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Ei, să bem pentru leu, spuse Robert Wilson. Îi zâmbi din nou și, fără să-i Întoarcă zâmbetul, ea-și privi bărbatul. Francis Macomber era foarte Înalt, foarte bine făcut dacă-i treceai cu vederea oasele cam mari, era brunet, tuns scurt, ca un sportiv, cu buze mai degrabă subțiri și era considerat un bărbat frumos. Era Îmbrăcat, ca și Wilson, În haine pentru safari, doar că ale lui erau noi, el avea 35 de ani, se menținea În formă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fața crispată. Unul dintre băieți ridică arma. — Las-o acolo unde e, spuse Wilson. Du-te și cheamă-l pe Abdulla ca să fie martor al accidentului. Se lăsă-n genunchi, scoase o batistă și o Întinse peste capul cu părul tuns scurt al lui Francis Macomber. Sângele se scurgea-n pământul uscat și afânat. Wilson se ridică și privi bivolul căzut pe-o parte, cu picioarele Întinse și cu căpușele mișunând pe pântecele acoperit cu păr rar. „Al dracu’ de frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
examină profilul, Întâi dintr-o parte, apoi din cealaltă. Apoi ceafa și gâtul. — Nu crezi c-ar fi o idee bună să-mi las părul să crească? Întrebă, privindu-și din nou profilul. George Își ridică privirea spre ceafa ei tunsă scurt, aproape băiețește. — Mie-mi place așa cum e. — Da’ m-am plictisit așa tare de chestia asta, m-am săturat să arăt ca un băiat. George Își schimbă poziția. O privea Încontinuu de când Începuse să vorbească. — Ești foarte drăguță așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să-l vedeți. — N-am chef să văd pe nimeni. Știți că v-ar plăcea să-l vedeți. L-ar putea aduce cu scaunul aici. — Bine, atunci. L-au adus În cameră - slăbise, avea pielea aproape transparentă, părul negru trebuia tuns, ochii Îi erau foarte veseli și când zâmbea Își arăta dinții stricați. — Hola, amigo! Qué tal? — Cum mă vezi. Și domnia voastră? — În viață și c-un picior paralizat. — Nasol, spuse domnul Frazer. Dar nervul ăla o să se regenereze. — Asta mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu fie mai puțin comode decât cele pe care le poartă În pat. Aruncată pe umeri, o altă marcă a ei personală: o eșarfă din mătase neprelucrată imprimată cu motive africane desenate chiar de ea. Părul, vopsit castaniu Închis și tuns scurt, semăna cu un ghiveci de soleirolia dând pe dinafară. Lângă ea stătea noul conducător al grupului, Bennie Trueba y Cela, care se apucase să citească cu voce tare comentariile pe care le atașasem la itinerar, cu luni de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sosise un tânăr alb, Fratele Alb Mai Mic. La fel de bine, tribul ar fi putut repera alte semne: un tânăr cu păr blond-roșcat Îmbrăcat Într-o haină albă și cu o pălărie de pai. Sau altele: un baston aurit, o mustață tunsă Îngrijit, o cicatrice mică precum un viermișor sub ochiul stâng. La fel de convinși ar fi fost și de: orice Îndemânare manuală, mai ales puterea de a schimba pălăria cuiva fără ca acesta să-și dea seama sau să deschidă o carte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]