874 matches
-
nu dormi toată noaptea, bocea întruna, blestema, pe boieroaica aceea, pe Nerun, chiar și ziua în care s-a născut! În zilele care urmară, lucrurile nu s-au îmbunătățit cu nimic. Mona, cea atât de cuminte și liniștită, devenise parcă turbată. Noaptea o apuca delirul, ceea ce l-a îngrijorat tare pe unchiul ei. Mai ales că fata nu dădea niciun semn de revenire. Se vedea clar că povestea aceea nenorocită o distrusese și-i întunecase mintea... * În acest timp Nerun, după ce
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > SUFLETE PIERDUTE Autor: Corina Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 1895 din 09 martie 2016 Toate Articolele Autorului Text scris de Teodora Ivan: • A fost atunci cândva că în străvechi povești Cu fulgi învârtiți de crivatul turbat Și erai prințul meu atunci și nu mai ești acum Ești doar o lacrima în ger sub cerul înstelat • Cu inima curată ți-am zâmbit prin fulgi Peste noieni zăpadă am crezut c-ai s-o topești Și trebuia să
SUFLETE PIERDUTE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373364_a_374693]
-
greul vremii, Au tot crescut din mine ramuri Ce-au rezistat în frigul iernii. Vrăjită de al soarelui apus, Mi-am logodit destinul cu o rază, Apoi am înflorit pe-o crengă , sus, O floare unică, turcoază... A incercat vântul turbat Să-mi smulgă floarea de la piept, Nu a crezut că am să-l bat Cu-al meu destin de copac drept! Iar floarea a crescut din mine, Și s-a făcut înmiresmată, A luat puteri din rădăcine, Din mine, dragoste
CÂND N-OI MAI FI, SĂ FIU VIOARĂ! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371443_a_372772]
-
Să nu faci pe credincioasa cu mine! Ei.lasă, că găsesc eu o fieroaică să sparg lacătul. Și Mărășteanu a ieșit furios din casă, trântind ușa, lăsând-o pe biata maică-sa sbuciumându-se în șiroaiele de lacrimi. Simți o poftă turbată să spargă lacătul și să afle ce comori au ascuns acolo „nenorociții”de hoți. Când a pătruns în hrubă, a rămas uimit câte lucruri erau acolo, cât de organizați au fost hoții familiei. A dat peste o bormașină electrică, o
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
Acasa > Poezie > Cantec > SONATINĂ Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Și trece timpul, trecu și vara, ca și norii cei turbați; Se lasă frigul, coboară seara, și trece timpul, trecu și vara. Șuieră vântul, plouă peste noi, catapultează anii venerați; și trece timpul, trecu și vara, ca și norii renegați. Referință Bibliografică: SONATINĂ / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SONATINĂ de GEORGE PENA în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374997_a_376326]
-
stau la călcâi, liniștită, Ferită de strânse lasouri, Cu vocea mea dulce, -amuțită, Mă porți ca pe vânt, în ecouri...” În liniște, iapa se-adapă, Cu ochiul pe ram, atârnat - Lăsase să-i scape din pleoapă, O lacrimă-n onix turbat. „Și pasu’-și scoboară-n odaia Doritelor dezinvolturi, Din coapse crescându-și văpaia Ce naște suav peste nuri.” „Trecuturi din mine mai sapă Și buze-nfloresc peste guri... Din coapsele mele te-adapă Și naște-mă din ai tăi nuri
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]
-
Stai jos, bea, și-i întinse păhărelul cu țuică, bea cu mine. -De ce mă obligi, știi bine, că nu beau. -Mă ții de prost, nu vrei să bei o țuică cu mine. *mnezeii mă-ti! Marș afară din bucătărie. Turbat, bărbatul, un animal cu ochii roșii de furie și băutură, a luat prima farfurie pe care a găsit-o și a aruncat-o după femeia care apucase să fugă din bucătărie. Farfuria s-a oprit în geamul ușii pe care
DRACU* NU E AȘA DE NEGRU III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375535_a_376864]
-
Publicat în: Ediția nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Întrebarea fantezistă femeia oare există are un suport real ba în rai ba la spital Și precum o stea bețivă lasă-n urmă doar colivă păi lumina ei turbată face noaptea minunată Ce să zici ori să glumești ține lumea chiar în clești dai să scapi nu-ți pare bine nu te ține și pe tine Întrebare nu răspuns râzi să nu te-apuci de plâns Costel Zăgan, CEZEISME
DĂ-I CU INEFABILUL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372014_a_373343]
-
de-un meșter faur Toate-s cu talent lucrate. Iată că-ntr-o zi de vară, Vița noastră cea regească Întâlni o căprioară Și-ncepu s-o urmărească. Cu privirea speriată, Ea se pierde printre ramuri, El, în goana lui turbată, Își strunește calu-n hamuri. Și pe urma ei se ține, Când departe, când aproape, El, s-o obosească bine, Ea, sperând, sperând să scape. Cum suita sa regală A rămas în depărtare, Prințu-ndeamnă din zăbală Și aleargă tot mai
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
o băutură ucigașe. Fața îi deveni precum masca hidoasă a unui clovn, cu gura deschisă care vrea să râdă, în clipa când regele îi înfige pumnalul în piept, ca drept răsplată că-l distrase o seară. Ochii căpătaseră privirea câinelui turbat, iar mușchii mâinilor, fiind dirijați de-o minte înferbântată, au săltat cu tremurături, imposibil de controlat. Convulsiile pe care le simțea ca pe niște cuțite ce-l sfâșiau, îi făceau să tremure ca o salcie în bătaia vântului. Într-o
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
Publicat în: Ediția nr. 1272 din 25 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Lumina soarelui se-arată, Peste nămeții mari de nea. E iarnă ca și altă dată, Dar e mai aspră,e mai grea! Sunt drumurile troienite, Iar viscolul suflă turbat. Îmi vine altă iarnă-n minte, Când cu trădare ne-am luptat! E iarnă acum și-n al meu suflet, Ce de durere-i chinuit. Că-n țara mea e numai plânset, Și-al meu popor e sărăcit! E sfânt
ROMÂNIA NU E DE VÂNZARE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347400_a_348729]
-
bărbați curioși îi admirau grația și privirea semeață. Aela și Liliana o urmară la câțiva pași distanță, șușotind, râzând și dându-și coate. Deodată, doi călăreți apărură din senin pe poteca, ce lucea în ultimele raze ale soarelui.Caii păreau turbați, scoțând aburi în amurg. -La o parteee! se auzi vocea autoritară a unuia dintre călăreți. Talestri și prietenele ei se feriră în ultimul moment. Aela căzu în șanțul săpat de-a lungul potecii. Prințesa imediat se aplecă și o ajută
LA HANUL LUI PORO DIN HISTRIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347476_a_348805]
-
din această sesiune care, din cauza vremii geroase, devenise obositoare. Ba chiar aveam motive să mă bucur de viață! Trecusem printr-un divorț cu fruntea sus, chiar dacă pe margini au fost destui câini ce nu s-au oprit din lătrat. Câini turbați aproape, câini cu chip de om, cu o poftă extraordinară de a insinua neadevăruri despre motivul divorțului meu, care mă atacau permanent deoarece, simțind că-s un om bun, au considerat c-ar fi un moment prielnic de a mă
VIAŢA CA UN MIRACOL... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348905_a_350234]
-
ca un păgân mințise. II ...Era trecut de-amiază. Încetinel se coborî îngândurat feciorul Cu fața arsă, cu turma după el Brăzda poteci înseninându-și dorul Cu ochi sclipind, și-n mână un inel. Se-opri în drum. În liniștea turbată Un lung convoi preumblă prin cetate ...De printre toți, un trandafir cu pată Îi face-un semn în zarea-ndepărtată. Se-apropie cu teamă... Răzbate de printre colbul rece, halucinant Un colcăit de lavă. Dar ce firavi sunt ochii ei
SUNAMITA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346928_a_348257]
-
urmă Trecea Iisus cu-o Cruce grea în spate Lovit era, batjocorit cu glume, Pășea domol un sfânt printr-o cetate Păcatu-ntreg sub jertfă să-l sugrume. Se strânse gloata urii solidară Ca-ntr-un ciorchine razele de soare, Loveau turbați - ca fiarele în pradă Câțiva, uimiți, se ascundeau să vadă, Iar cei mai mulți priveau cu nepăsare. Așa plătea veșmântul de Mireasă Cerescul Mire-n lacrime și patimi, Al Legii chip cu-o umbră tumultoasă Cerea osânda cea mai dureroasă, Și-n
SUNAMITA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346928_a_348257]
-
din veșnicii străbat Spre-o altă veșnicie în iadul cel de-aici. În urma lor zăvoare și ceruri se deschid Cum se desface raiul în ramuri de finici, Sosesc eroii noștri cu trăznete în mâini Cărarea spintecând-o ca gândul - mai turbat; Cu-o ultimă suflare se zgudui pământul Când Mielu-euharistic lovise pe-apostat! Și se sfârși durerea, și lacrima și plânsul, Și freamătul obidei pe veci s-a desfăcut Hristos euharistic cuprinse viața-ntrânsul Și-o nouă Viață de-astăzi e-abia
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
o băutură ucigașe. Fața îi deveni precum masca hidoasă a unui clovn, cu gura deschisă care vrea să râdă, în clipa când regele îi înfige pumnalul în piept, ca drept răsplată că-l distrase o seară. Ochii căpătaseră privirea câinelui turbat, iar mușchii mâinilor, fiind dirijați de-o minte înferbântată, au săltat cu tremurături, imposibil de controlat. Convulsiile pe care le simțea ca pe niște cuțite ce-l sfâșiau, îi făceau să tremure ca o salcie în bătaia vântului. Într-o
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
și cu stetoscopul. Brrrr... ce mâini reci avea când mi le punea pe spinare. Îmi spune să respir ritmic, tare... Pufăi ca o locomotivă. În sfârșit scap din mâinile lui... Mi se dă un fel de halat de culoarea vântului turbat pe care trebuie să-l îmbrac cu nasturii-n spate. Apoi mă trimite să îmi fac o radiografie la plămâni... Desigur nu pe picioarele mele, ci tot pe rotile... Nu, nu pe patine cu rotile! De data asta într-un
CUM POŢI SĂ FACI O PNEUMONIE DE VARĂ de STANLEY PATOOTY JR. în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345266_a_346595]
-
ZILELE BABEI Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1513 din 21 februarie 2015 Toate Articolele Autorului ZILELE BABEI Niște babe-n primăvară Vin în martie pe-afară; Fiecare babă are Un mod propriu de purtare. Dacă-o babă e turbată, Alta este supărată; Dacă una-i delicată, Alta este îngâmfată; Una-și scutură cojocul, Alta-n sobă face focul; Una-și vede doar de treabă, Alta doarme. Iar o babă Prin ogradă rătăcită Șade după gard pitită. Întrebarea-i câte
ZILELE BABEI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377849_a_379178]
-
fierbinți, în stare să taie blindaje de oțel, ca un uriaș aparat de sudură. Când sufla, totul în calea sa lua foc și se topea, chiar și cei mai mari ghețari. Generalul URAGANdeFOC era cel mai puternic și cel mai turbat. Ăsta, dacă era mânios, sufla jeturi de foc și raze ucigătoare prin toate coclaurile Universului, de zburau norii ca fulgii dintr-o pernă ruptă. Topea și planetele și le spulbera resturile prin toate văgăunile cerului. Noroc că împăratul îl ținea
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
plece cu străinul în țara sa și acolo este primejduită de blestemul Durerii, atunci să mergem și noi să ne luptăm cu nemernica Iarnă, un bun prilej să ne extindem împărăția. Abia aștept să ne pregătim de luptă. - Destul, creier turbat, îi reteză elanul năbădăiosului războinic. M-am străduit să evit lupte neghioabe cu tot soiul de netrebnici ca să mențin prosperitatea împărăției. Vreți ca supușii noștri să nu mai ducă un trai îmbelșugat? - Nuuu! strigară toți demnitarii. - Vreți să ne împărțim
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
rămas înfiptă între coaste mândru că n-am scăpat niciodată în noroi crucea pe care urma să fiu răstignit amețit de simfonia minciunilor fulgurante de sub cupola himerei vrăjit de zigzagul clipei lunecoase prin fluviul de cuvinte mușcat de o singurătate turbată fermecat de cântecul de sirenă al deșertăciunii și de potecile basmului în care m-am rătăcit mângâiat de neant și ispitit de zâmbetul colorat al iluziei găunoase tânjind cu petulanță după o străfulgerare de absolut și o așchie de liniște
MIHAI MERTICARU [Corola-blog/BlogPost/376074_a_377403]
-
și locul unde fără să deranjeze cumva ar putea fi așezat Dumnezeu pentru care poeții au pierdut demult litera mare nu mă miră când durerea se plimbă pe covoarele vieții și mulți i se-nchină așa cum naiv alinți un câine turbat nu mă miră de-aceea chipurile rătăcite în amara îmbrățișare de sine storurile coborâte au coborât orizontul prea jos. Citește mai mult într-adevărpământul se schimbăși-ncepe cu obiceiul oamenilorde-a se furișa-n lumina zileicu cocoașe cât dealulîncepe cu fuga printre griji
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
Dumitrache, publicat în Ediția nr. 1945 din 28 aprilie 2016. sub molozul barbar am găsit o amforă pe care am spart-o cu vârful murdar al degetului și din disonanța bruscă s-au eliberat vânători negrii, captivi până la erupția vasului, turbați să înrobească codrii și primăveri. Citește mai mult sub molozul barbaram găsit oamforăpe care am spart-ocu vârful murdar al degetuluiși din disonanța bruscăs-au eliberat vânători negrii,captivi până la erupția vasului,turbați să înrobeascăcodrii și primăveri....
LAURENȚIU ALIN DUMITRACHE [Corola-blog/BlogPost/375171_a_376500]
-
s-au eliberat vânători negrii, captivi până la erupția vasului, turbați să înrobească codrii și primăveri. Citește mai mult sub molozul barbaram găsit oamforăpe care am spart-ocu vârful murdar al degetuluiși din disonanța bruscăs-au eliberat vânători negrii,captivi până la erupția vasului,turbați să înrobeascăcodrii și primăveri....
LAURENȚIU ALIN DUMITRACHE [Corola-blog/BlogPost/375171_a_376500]