586 matches
-
proaste. Numele orașului este de origine azeră și înseamnă „casă albă” ("ağ" = „alb”; "dam" = „casă”, „mansardă”). O altă posibilitate ar fi ca numele să fie derivat din glosarul turcic antic, însemnând „cetate mică”. În trecutul îndepărtat, triburile vorbitoare de limbi turcice construiau mici cetăți pentru a se proteja. Ağdam a fost întemeiat în secolul al XVIII-lea și a obținut statutul de oraș în 1828. Situat la 26 de kilometri de Hankandi, înainte de războiul din Nagorno-Karabah, o gară și câteva fabrici
Ağdam () [Corola-website/Science/309264_a_310593]
-
dialectal semitic actual este cel arab, care se întinde din Maroc până în Irak. În Asia se mai poate aminti continuumul dialectal compus din mare parte a limbilor indo-ariene din nordul Indiei și cel foarte extins pe care îl formează limbile turcice, de la limba turcă în Turcia până la limba uigură în China. Că în cazul acestora se vorbește de mai multe limbi și nu de una singură, se datorește unor factori extralingvistici care au dus la elaborarea unor standarde aparte pentru multe
Continuum dialectal () [Corola-website/Science/304980_a_306309]
-
(în limbile mongola: "Altan Orda"; tătara: "Altın Urda"; turcă: "Altın Orda";; rusă: "Золотая Орда") a fost un stat mongol - iar mai tarziu turcic - care ocupă întinse teritorii din Rusia, Ucraina și Kazahstan, stat apărut după dezmembrarea Imperiului Mongol și anii 1240. În perioada de maximă putere, teritoriul Hoardei de Aur ocupă cea mai mare parte a Rusiei Europene, de la Munții Ural la Munții
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
au fost împărțite între fiii lui: Bătu (Hoarda Albastră (estică)) și Orda (Hoarda Albă (vestică)). Bătu a reușit să preia controlul asupra moștenirii teritoriale a lui Orda și a cucerit litoralul nordic al Mării Negre, incluzând în forță să armata popoarele turcice autohtone. La sfârșitul anilor 1230 și începutul anilor 1240, Bătu a condus campanii încununate de succes împotriva hanatului bulgar de pe Volga și statul kievean rus. Campaniile militare ale lui Bătu Han vizând expansiunea în Europa au continuat în Polonia și
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
tot mai mult cererile de ajutor către germanici. În regiunea adiacenta a limes-ului, legăturile dintre imperium și barbaricum deveneau tot mai strânse. În căutare de pășuni sau atrași de civilizația română și de prazi, hunii, de origine mongola sau turcica, au traversat, după 350, spațiul de la nord de Marea Neagră. Au distrus uniunea de triburi alana de origine iraniană, stabilită între Don, Caucaz și Marea Caspică, si au cucerit Regatul Bosforului din zona Mării de Azov, ce era sub protectorat român
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
proclamă Republica Moldovenească Nistreană care cuprinde raioanele Camenca, Râbnița, Dubăsari, Grigoriopol, Slobozia și, în partea dreaptă a Nistrului, orașul Bender. Satul Nezavertailovca se află până în prezent sub jurisdicția autorităților separatiste de la Tiraspol. Vechea denumire a satului Caiaclia este de provenineță turcică, la fel ca și alte denumiri de localități din regiune precum Caragaș, Carahasani, Ermoclia, Hagimus, Sugacleia (azi Sucleia), Taraclia ș.a. Cu privire la proveniența denumirii noi, Nezavertailovca, există două versiuni. Potrivit uneia, în 1775, după desființarea Secei Zaporojene (o republică căzăcească la
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
secolele XV-XVIII.În această perioadă existau localitațile Andrușul, Brânza, Gotești, Țiganca și altele, cunoscute încă din secolele XV. Tătarii din Bugeac sporesc mai cu seamă în secolele XV-XVII. Aceștia populau stepele din preajma Mării Caspice, însă fiind strâmtorați de alte triburi turcice s-au retras spre vest și s-au așezat în Crimeea și stepa Bugeacului. Iată ce scrie Dimitrie Cantemir în lucrarea sa ,Descrierea Moldovei, : ,Bugeacul s-a dat ca loc de așezare tătarilor nohaici, dintre care unii se numesc tătari
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
tătarii din Basarabia, fiind dislocat aici sub pădure. Toponimul de azi Tartaul, reprezintă probabil varianta tătărască a numelui de trib sau vreo modificare. Există și o altă variantă a provenienței acestui toponim, anume că ar constitui o îmbinare a cuvintelor turcice ,tart, și ,aul, - tart-aul (sat de pădure), care e de asemenea verosimilă. Se presupune că mai apoi călătorii, care au găsit aici condiții de trai necesare și, poate, speranța de apărare din partea tribului, s-au statornicit. Dar a putut fi
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
așadar, satul fiind menționat documentar pentru prima oară în 1808. Anatol Eremia afirmă în „NOTE DE TOPONIMIE BASARABEANĂ” că toponimul Sadâc, „corespunde antroponimului de origine turco-tătară "Sadâc"”. Savantul propune în continuare să se compare cuvintele turco-tătărești" sadâc", "sadic", precum și cuvîntul turcic "sadik", cu sensul de „credincios, sincer, cinstit”. Astfel denumirea satului provine de la numele unei căpetenii a hoardei tătărești. Conform opiniei cercetătorului Ion Dron, căruia autorul acestor rînduri i-a adresat rugămintea să și-o expună în acest sens, denumirea localității
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
rugămintea să și-o expună în acest sens, denumirea localității Sadâc are la origine antroponimul de proviniență arabă, "Sadâc", purtat (în Bugeac) de o căpetenie a unei subdivziuni tribale nohaice. Numele personal Sadâc este frecvent întîlnit în antroponimia tuturor popoarelor turcice de confesiune islamică. Structura etnică a satului Sadîc conform recensământului populației din 2004: Nicolae Sulac, distins interpret de muzică populară. Născut la 5 septembrie 1936, el este fiul lui Vasile și Ioanei Sulac, ambii originari din satul Chirsova, trecuți cu
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
peste 3500 de sate, există o singură localitate cu denumirea de Alcedar. Conform dicționarelor toponimice, apariția denumirii satului nu este cunoscută. Însă legendele moștenite de la strămoșii acestui sat ne relatează 2 legende: apariția denumirii satului se trage de la un trib turcic, tătar sau slav, care se numeau Ulici, și apariția acestei denumiri de la o floare numită Alcea. Despre prima legendă putem spune că: a existat un trib care a fost strămutat de către conducătorul țării așezîndu-se cu traiul pe malul drept al
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
decăzut treptat, azi multe din triburile inițiale fiind decimate sau într-o stare precară de semi-dispariție. Cel mai adesea iurucii sunt denumiți și turcomani sau turcmeni. De altfel ei înșiși se denumesc pe limba lor "Yörük Türkmen". Deși de origine turcica, ei se diferențiază de turcii selgiuci propriu ziși aparținând mai degrabă ramurii oguze. Unii istorici îi asociază uzilor, cumanilor sau pecenegilor din Evul Mediu. În Iranul de azi, triburi transhumante cum ar fi Afshari sau Qashgai sunt tot de origine
Iuruci () [Corola-website/Science/304773_a_306102]
-
un fenomen de asimilare care constă în tendința de uniformizare a vocalelor unui cuvânt prin dobândirea de către ele a unei anumite trăsături sau a unor anumite trăsături. Este caracteristică unor limbi precum cele fino-ugrice (maghiara, finlandeza, estona etc.) și cele turcice (turcă, kazahă etc.). În limba maghiară, armonia vocalică se realizeză în primul rând după apartenența vocalelor la două categorii, în funcție de locul lor de articulare: vocale anterioare ("i, í, e, é, ö, ő, ü, ű") și vocale posterioare: "a, á, o
Armonie vocalică () [Corola-website/Science/305680_a_307009]
-
o altă conotație etnică. Religia de stat a hanatului era islamul. Nobilimea feugală era formată din etnici bulgari, dar curtea hanului și gărzile lui de corp erau tătari de stepă: kipciaci și, mai târziu, nogai. În conformitate cu tradiția ghinghizită, triburile locale turcice erau denumite "tătărești" de nobilime stepelor, iar mai târziu de aristocrația rusă. Unii dintre membrii marii nobilimi descindea din nobilimea Hoardei de Aur, aceștia fiind membrii a patru familii importante: Arghin, Barin, Qipchaq și Shirin. Printre supușii hanului se numărau
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
Olt în V. Râul Uz: este cel mai mare afluent din dreapta Râulului Trotuș, care izvorăște din Munții Ciucului, având o lungime de 45 km. Alimentează lacul de acumulare Poiana Uzului și se varsă în Trotuș. Etimologia cuvântului provine de la poporul turcic al Uzilor de la sfârșitul migrației popoarelor, care s-au adăpostit ceva timp pe această vale. Mai târziu aceștia s-au asimilat cu secuii din zona Ciucului. Valea este vestită pentru frumusețea și sălbăticia sa. Pârâul Bărzăuța (Apa Roșie): este cel
Munții Nemira () [Corola-website/Science/306307_a_307636]
-
secolele XI-XIII, regii Ungariei s-au văzut nevoiți să aducă coloniști din diverse colțuri europene, pe care să-i așeze pe linia Carpaților, pentru a putea apară trecătorile: sașii, secuii și cavalerii teutoni. Secuii, popor rezultat din elemente etnice diferite (turcice orientale și maghiare), luptători de avangardă ai armatei ungare, a pătruns în Țară Crișurilor și între secolele XIII-XIV, au constituit o zona autonomă în Transilvania. Sașii, populație de origine germanică, care la început, au sosit în număr mic sub conducerea
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
alta, precum și prin frecventele strămutări și dedublări de sate din motive climatice, hidrologice sau istorice (Brad-Brădet-Brădeni-Brădești...). Unitatea lingvistică românească este însă oprită în secolul XI odată cu scăderea influenței imperiale bizantine și cu creșterea rolului slavonei liturgice. Numeroasele popoare migratoare (germanice, turcice, slavice, sau fino-ugriene) care au parcurs aria lingvistică românească, au contribuit la rândul lor, intervenind fiecare punctual, în evoluția limbii române, prin diversificarea fondului de cuvinte neprincipal, lăsând însă structura gramaticală „latină“ sau prelatină aproape neatinsă. Importanta influență slavă în
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
este o limbă din familia limbilor turcice, vorbită în Rusia, mai ales în regiunea Munților Urali. Este limbă oficială, alături de rusă, în Bașchiria. Înainte de Marea Revoluție Socialistă din Octombrie bașchirii foloseau în scris limba tătară, care este foarte apropiată de bașchiră. După 1923, puterea sovietică a luat
Limba bașchiră () [Corola-website/Science/305861_a_307190]
-
se diferențiau ca etnii. Faptul că populațiile Asiei centrale erau în genere nomade și aveau o cultură relativ omogenă făcea cu atât mai grea diferențierea pe criterii etnice. Un individ sau un grup de indivizi vorbitori ai unui anumit dialect turcic sau iranian se putea atașa unui alt clan sau unei alte structuri politice (unui alt hanat) în funcție de interese care nu țineau cont de diferențe lingvistice. Ajungând în cea de-a doua jumătate a secolului XIX să-și împartă viața de
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
un punct de cotitură, ducând la evoluții politice și sociale noi. Asia a fost dominată de mongoli timp de 100 de ani, Genghis Han creând cel mai mare imperiu pe uscat din istorie, care cuprindea China, Persia și Asia Centrală. Popoarele turcice din Asia au stăpânit multe regiuni. După căderea mongolilor, dinastia Ming a preluat puterea în China, iar islamismul s-a răspândit în India și Asia Centrală.În Africa, regatele Etiopia, Mali, Songhai, Zimbabwe, Benin și Kanem-Bornu au devenit bogate. Primii vizitatori
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
sau kirchiză (Кыргыз тили, Кыргызча, "Kyrgyz tili", "Kyrgyzça", قىرعىزچا, قىرعىز تىلى) este o limbă turcică, care, alături de rusă este una din cele două limbi oficiale ale Kîrghîzstanului. Kirghiza este cea mai apropiată de limba altai, dar mai îndepărtată de limba kazahă. Kirghiza este vorbită de aproximativ 5 milioane dintre care cei mai mulți, circa 4 milioane, se
Limba kirghiză () [Corola-website/Science/314380_a_315709]
-
în fiecare iarnă până la mare (oile apreciind în mod deosebit vegetația puțin sărată), mulți dintre ei ("Mocanii") stabilindu-se definitiv și amestecându-se astfel cu Românii dobrogeni ("Dicienii"). În perioada Imperiului otoman s-au stabilit pe litoral și alte populații turcice (acângii, selgiucizi) apoi, începând cu secolul XVIII, după schisma din Biserica Ortodoxă rusă, adepți ai Bisericii de rit vechi, care se opuneau reformelor lui Petru cel Mare ("Lipoveni", "Scopți" și alți "Răscolnici"). Odată cu extinderea teritorială a Imperiului rus, în secolele
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
racului de stâncă ("Potentilla bifurca"), talpa leului ("Gymnospermium altaicum"), poala "Sfintei Mării" ("Nepeta ucranica"), untul vacii ("Orchis morio ssp. picta"), poroinic ("Orchis purpurea"), pribolnic ("Orchis simia"), bujor românesc ("Paeonia peregrina"), bujor de stepă ("Paeonia tenuifolia"), băbărujă ("Paliurus spina-christi"), trandafir ("Rosa turcica"), lăptiucă ("Scorzonera austriaca"), brei ovat ("Mercurialis ovata"), milițea dobrogeană ("Silene compacta"), salată de pădure ("Smyrnium perfoliatum"), tavalgă ("Spiraea crenata"), colilie ("Stipa ucrainica"), tătănesă ("Symphytum tauricum"), fetică ("Valerianella coronata"). Turismul necontrolat, braconajul, pășunatul răzleț, exploatările forestiere ilegale ce duc la suprimarea
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
azi Făclia), "Kobadin" (azi Cobadin), "Sarighiol" (azi Albești), "Groß Pallas" (azi Palazu Mare), Cogealac, "Malkotsch" (azi Malcoci) și "Kalfa" (azi Dobrevo, în Cadrilater) localități existente și astăzi, precum și satul "Kolelie" (ulterior Colelia), care a dispărut. (Atmagea, Ciucurova, Malcoci sunt toponime turcice.) Localitatea Schitu (care a purtat și numele turcesc de "Mangeanpunar") a fost întemeiată în 1897 de germani sub denumirea . În 1940 au fost strămutate în Germania 130 de persoane de etnie germană din Schitu, doar trei persoane mai rămânând în
Germani dobrogeni () [Corola-website/Science/313887_a_315216]
-
gorani, care locuiesc în sudul provinciei sunt sistematic asupriți și le sunt negate drepturile minorității. Islamul 90% (1.800.000) (cei mai mulți Sunniți, cu o minoritate Shi'a) este religia cea mai predominată de majoritatea etnicilor albanezi, comunitățile bosniace, gorane și turcice, și unele comunități ale romilor, așcalilor și egiptenilor. Populația sârbă estimată între 100.000 - 150.000 de persoane au declarat aparține bisericii ortodoxe sârbe. Aproximativ 8% din populația albanezilor sunt creștini catolici. Comunitățile catolice se găsesc în cea mai mare
Demografia provinciei Kosovo () [Corola-website/Science/314891_a_316220]