1,579 matches
-
din utopia swiftiană), schematizare a unei situații ("Proprietate privată", "Intrare interzisă" etc.), abreviere elocventă a unui consemn (indicarea otrăvii printr-o imagine anxiogenă, semnalarea direcției prin indici vizuali etc.), semnul reprezintă o realitate inconturnabilă a lumii moderne, prezență fetiș, prezență tutelară, la fel de importantă pentru cultura contemporană ca faptul în ideologia pozitivistă a secolului trecut. Disciplină paradoxală, disciplină vampir în pertinenta formulare a lui Umberto Eco, ce încorporează totul sub pălăria integrativă a semnului și sistemelor de semne (de la circ la bucătărie
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
63. Cuvântul său de ordine este colaborarea la nivel internațional cu precădere între Italia și România. "Experții italieni și cei români scrie autoarea sunt în procesul de recunoaștere reciprocă și de colaborare pentru a preveni delincvența juvenilă și pentru a tutela interesele minorilor români aflați pe teritoriul italian. În România, problema aplicării legii în rândul minorilor a reprezentat un subiect pe ordinea de zi a instituțiilor statului român, atât în perioada preaderării României la Uniunea Europeană cât și ulterior". Într-adevăr, înainte de
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
imediat botezat "decretul Veltroni") și să fie aprobată de un Consiliu de Miniștri extraordinar aflat sub influența emotivă creată de cazul Reggiani. Prefectul a primit atribuția de a-i îndepărta pe străini, nu numai extracomunitari dar și comunitari care sunt tutelați totuși de normativele europene pentru motive generale de "siguranță publică". Iar acest fenomen să aibă loc fără posibilitatea unei apărări, fără să existe un judecător ca parte independentă și imparțială și mai ales fără să existe o perioadă de timp
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
nici nu poate fi inculpat de încălcarea poruncii a V-a, deoarece ordinea naturală, care vizează pacea oamenilor, cere ca autoritatea și decizia de a porni un război să aparțină conducătorilor. Soldatul execută ordinele superiorilor, care au dreptul deplin să tuteleze binele colectiv și mai ales dreptatea, care face parte din economia divină: De aceea, chiar și atunci când un soldat, ucide un om, din obediență față de superiorul său, căruia prin lege trebuie să-i fie supus, el nu este vinovat de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
prin sistemul de la Versailles, patronat de cele două puteri învingătoare de la sfârșitul războiului, Franța și Anglia. Într-o formă rezumativă, prevederile tratatului încheiat la Paris cuprindeau un riguros control militar al regiunii Rinului într-o permanentă alianță franco-britanică, care să tuteleze statele mici și mijlocii (Mica Antantă și Polonia), pentru a ține în șah sau „la respect” Germania și dinspre frontiera sa răsăriteană. De asemenea, se vroia o altă așezare a eșichierului politic intern german, încât Germania să nu mai constituie
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
de bază a sistemului informativ al Budapestei în România era Legația maghiară de la București, care prin natura sa oferea o bună acoperire și ocrotire în domeniul informativ. Aproape în totalitate personalul Legație, la adăpostul statutului diplomatic, participa la acțiunile informative, tutelând și alte „organe subordonate” ce funcționau fie la Consulatele maghiare din Brașov și Arad, fie la Agenția Consulară din Timișoara ori la Oficiul Regal Maghiar pentru Comerțul Exterior din București. O altă componentă importantă, de care se deservea Budapesta în
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
din Marele Stat Major au fost cele care au suferit cel mai mult constrângerea sovietică. Generalul Fedenko, în calitate de președinte al Comisiei Militare a Frontului 2 Ucrainean, și colonelul Kalinin, membru și el al Comisiei, în tenacitatea lor, erau cei ce tutelau acțiunile de control și supraveghere a sovieticilor asupra structurilor românești informative. „Conlucrarea” directă a părții sovietice cu Secția a II-a, cu șeful ei, col. Aurel Runceanu, a început încă din primele zile ale lunii septembrie și a continuat până la
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
a fost cazul Partidului Popular Slovac condus de Mgr Tiso. După modelul aliaților din 1918, Ordinul sovietic a pus capăt problemei minorităților naționale. El s-a folosit de mijloace mai brutale, obținînd în felul acesta rezultate mai bune. Noua putere tutelară a procedat la deplasarea în forță a frontierelor ca și a populațiilor. Polonia s-a văzut astfel deplasată spre Vest și ridicată la rangul națiunilor omogene, în timp ce Cehoslovacia se vedea eliberată de sudeții 12 germanofoni care le stăteau în cale
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
voturi după război. Acesta se înscrie într-un caz menționat de Max Weber și analizat de Raymond Aaron: partidul monopolist, care-și schimbă caracterul odată ajuns la putere, eliminîndu-și rivalii. Fie că puterea i-a fost acordată de o forță tutelară, fie că și-a cucerit-o singur, Partidul Comunist s-a grăbit să absoarbă social-democrația, deși el se mulțumea cu aliații creștin-democrați sau cu alții care se supuneau voinței lui. "Partidul" nu putea nici în ruptul capului să accepte ca
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
nici mângâierea și nici cons olarea.” Era confesiunea omului care mângâiase cu privirea, ani de-a rândul, sute și sute de Feți frumoși și Ilen e Consânzene din amfiteatrele unde predase studenților, zecil or d e doctoranzi pe care îi tutelase și îi înzestrase cu atestate , a miilor de bolnavi pe care îi tratase și mângâiase ca doctor și om. „Profesorul Oblu se mai deplasa la policlinic a di n Copou unde - cum îmi spunea el - își găsise un fel de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
a tot restructurat ori modificat de la o perioadă la alta, dar a răm as în ființă, după cum se vede, până în ziua de astăzi. Cenaclul însă ca instituție de sine stătătoare, dar condus de partid, n a fos t însă niciodată tutelat de bibliotecă (p.66). Dovadă că cenaclul literar „Alexandru Vlahuță” a existat și a funcționat nu din 1948, ci cu mult înainte, dar nici într-un caz din 1951, cum se spune la p. 82 din carte, sunt producțiile literare
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și Gruia Novac în eseul care este însăși cartea citată și citită. Că este așa, mărturiile lui C.D. Zeletin (Constantin Dimoftache Zeletin) mă ajută și de data aceasta: „În deceniile comunismului, scrie el în Medalionul Memorialistic „Poetul G. Tutoveanu, figură tutelară a culturii bârlădene”, publicat în „Acta Musei Tutovensis, III, Bârlad, 2008”, interdicția absolută privea toate societățile libere (Academia Română nu suferise transformări în programe și oamenii ei? n.n.), astfel că Academia Bârlădeană a intrat într-o umbră ce lua aparențele inexistenței
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ulus Boteanu ș.a. Lor li se adaugă câțiva dintre conferențiarii de altădată invitați ai Academiei Bârlădene, Ionel Teodoreanu, Tudor Vianu și, mai târziu, după ieșire din r ecluziune, Nichifor Crainic. Important și mișcător e faptul că G. Tutoveanu continua să tuteleze de la distanță, prin prestigiu, viața de la București a societății pe care o înființase c u de cenii în urmă...” Cele spuse de C.D.Zeletin se leagă perfect cu o altă etapă, anterioară, a Academiei, când prin anii 1924-1927, un grup
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
aici, decât un simplu pretext pentru "romanțare". Prin urmare, când cuteza să facă din poetul nostru național un personaj de roman, Lovinescu voia să-l coboare de pe soclu, pentru a-l prezenta cititorilor săi nu atât în chip de zeitate tutelară a neamului, cât ca pe un "caz" psihologic caracteristic unui anumit tip de creativitate (lirismul), în care el însuși se va fi regăsit. Procedând în felul acesta, criticul modernist încerca să ofere o explicație științifică, rațională care să spulbere aura
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în manipularea și filtrarea informațiilor. Ea previne apariția materialelor nepotrivite și restricționează accesul la cele incomode. Ioana Macrea-Toma oferă explicații obiective privitoare la situația scriitorului îngrădit de cenzură: "A lupta împotriva cenzurii și din interiorul spațiului pe care ea îl tutelează rimează cu a te confrunta cu un sistem întreg beneficiind de recuzita pe care tot el o furnizează. Prinși în jocul productiv al manipulării din cauza dorinței de a fi publicați, scriitorii se abandonează unei agonii insolubile: a scrie bine sub
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
largă e! / Albastru ce crud! (L. Blaga); ȘTEFAN: Oh! pădure tânără!... (B. Șt. Delavrancea); Tu nu ești om, Lică, ci diavol! (I. Slavici) Invocația retorică este figura de stil utilizată în scop expresiv care constă în adresarea către o instanță tutelară (muza, o divinitate etc.), către o entitate abstractă personificată, către un personaj imaginar, ori real, dar absent. În literatura clasică (în epopee, imn, odă, psalm) este plasată chiar în enunțulincipit. În poezia modernă, poate apărea în orice secvență: Când deodată
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
spre celest, spre lumină. Deși mirele poienii este gata să se sacrifice pentru visul lui de iubire (Dacă pleci să culegi / Începi rogute cu mine), Enigel refuză „însoțirea“ cu spiritul gregar, inferior, alegând eulspiritual, care își sporește forța sub lumina tutelară a Soarelui: Mănchin la soarele nțelept / Că sufletui fântânăn piept / Și roata albă mie stăpână / Ce zacen sufletul fântână. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care tema și viziunea despre lume se reflectă în textul poetic studiat Metafora
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
au aici căutare și adăpost fiind tot mai mare. În evoluția instituției distingem două etape diferite. Cea dintâi, când ospiciul era de fapt un azil de mănăstire, a durat peste opt decenii, de la 1779 până la 1863, perioadă în care autoritatea tutelară era însăși mănăstirea, bineînțeles prin Mitropolie. Cea de a doua etapă, începând din 1863, când, ca urmare a secularizării averilor mănăstirești, instituția a trecut sub conducerea Direcției sanitare, a durat vreo patru decenii, până în 1904, când ospiciul a fost desființat
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în mare măsură, necesitățile asistenței psihiatrice din Moldova. Fondul Arhivelor Statului Iași deține câteva dosare cu o bogată documentație relativă la mișcarea alienaților, cuprinzând, totodată, o vastă corespondență cu familiile acestora sau cu instituțiile de care aparțineau sau care îi tutelau. Implicațiile, împrejurările, condițiile contabile sau de altă natură lasă să se întrevadă, din aceste documente, drama bolnavului mintal al timpului respectiv. Încercând o sinteză a acestui aspect, care definește bine epoca și, în oarecare măsură, morbiditatea, ne referim doar la
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Rhees, „Nachwort“, în Ludwig Wittgenstein. Porträts und Gespräche, ed. cit., p. 231.) 94 „Era de părere că noul regim din Rusia avea grijă cu adevărat ca masele să aibă de lucru. Când venea vorba despre faptul că muncitorii ruși erau tutelați, că ei nu aveau libertatea să-și părăsească slujbele sau să-și schimbe locul de muncă sau când se vorbea eventual despre lagărele de muncă, acestea nu făceau impresie asupra lui Wittgenstein. Pentru el, înspăimântător ar fi dacă masele - acolo
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
funcție a declarat că vandanii trăiesc pe aceste locuri străbune din vremuri imemoriale, apărându-și glia cu eroismul jertfelor de sânge. De altfel, "Cântecul Vandei", epopeea națională, povestește limpede ce și cum s-a petrecut totul. Iar Sfânta Vanda, zeița tutelară, veghează de milenii asupra preacuvioșilor ei adoratori. Și, a mai spus Raul Prop al V-lea, președintele Congresului Partidului Național Republican, faptul că în lăcașele de cult din Republica Vandana de Nord toți oamenii se închină la cele două zeități
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
funcție a declarat că vandanii trăiesc pe aceste locuri străbune din vremuri imemoriale, apărându-și glia cu eroismul jertfelor de sânge. De altfel, "Cântecul Vandei", epopeea națională, povestește limpede ce și cum s-a petrecut totul. Iar Sfânta Vanda, zeița tutelară, veghează de milenii asupra preacuvioșilor ei adoratori. Și, a mai spus Raul Prop al V-lea, președintele Congresului Partidului Național Republican, faptul că în lăcașele de cult din Republica Vandana de Nord toți oamenii se închină la cele două zeități
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
prezent, reconstituind, așadar, tot parcursul istoric al Persiei, ea prevestește împlinirea viitoare a profețiilor. Fantoma lui Darius leagă astfel lanțul trecutului de veriga viitorului, de șirul de morți ce vor veni, anunțați de viziunea unui Xerxes îmbrăcat în zdrențe. Figura tutelară a regelui mort mai are doar puterea de a rândui dezastrul actual printre dezastrele ce vor urma. Toată știința lui despre trecut, prezent și viitor îi dă, într-adevăr, înfrângerii suferite întreaga dimensiune istorică, dar nu poate schimba cu nimic
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
alți nenumărați regi, ca și cum apele oglinzii ar fi răsfrânt la nesfârșit fantoma lui Banquo. Spectralul în noaptea istorieitc "Spectralul în noaptea istoriei" Teatrul shakespearian înscrie cursul istoriei în plină noapte, o istorie în apărarea căreia nu se ridică nici o fantomă tutelară, căci fantomele binevoitoare tac, iar sângele vărsat deschide sau continuă ciclul asasinatelor și al răzbunărilor. În istoria shakespeariană nu există fantome protectoare, după cum nu există nici posibila moștenire a unui trecut glorios, cu modelele lui de eroism. Henric al VI
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
recunoască între ei - ca dubluri fără îndoială vii - este semnul tatălui lor pe care fiecare dintre ei îl poartă pe frunte, asociat amintirii morții acestuia (amintire de neșters, păstrată neîncetat de Sebastian în inima lui). Totul se petrece ca și cum fantoma tutelară a tatălui mort ar fi de față, cu semnul lui de pe frunte, tocmai pentru a pecetlui recunoașterea. Așadar, revelarea secretelor miracolului dublului se va datora, în final, unei fantome. Și astfel, jocul amăgirilor creat de existența dublului - în măsura în care el a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]