369 matches
-
Ești cea mai frumoasă“. Tronc Marițo, era o vorbă În mahalaua copilăriei mele. Mi se usucă pielița unghiilor și crapă. Stephen Dedalus a fost și el tînăr și deștept, a văzut și Parisul, și totuși! Ce rost mai are să lași ușița coliviei deschisă, cînd pasărea nu mai vrea să zboare. Și iată că primești o scrisoare, deodată te simți ales, plutești deasupra celorlalți ca un laureat la Festivalul „CÎntarea României“. Fără Îndoială că ai o valoare, dacă cineva dintr-o țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu-i așa, Scout? — Delicios. — Așa că ți-ar fi mult mai rău de unul singur decât mi-ar fi mie, dacă te-ai hotărî să dispari. Ce crezi? Tăcerea fu singurul răspuns care veni dinspre cușcă. — Bine, acum o să deschid ușița. Am tras zăvorul și-am deschis ușița. După un moment, corpul mare și roșcovan al lui Ian păși afară, precaut la început, apoi, uitându-se în jur cu expresia aceea gen - mișto - pe care o au tații atunci când se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ar fi mult mai rău de unul singur decât mi-ar fi mie, dacă te-ai hotărî să dispari. Ce crezi? Tăcerea fu singurul răspuns care veni dinspre cușcă. — Bine, acum o să deschid ușița. Am tras zăvorul și-am deschis ușița. După un moment, corpul mare și roșcovan al lui Ian păși afară, precaut la început, apoi, uitându-se în jur cu expresia aceea gen - mișto - pe care o au tații atunci când se uită la noile mașini ale altor tați, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Spune, unde-i filmul? Un cuc pictat ieși cu zgomot din hidoasa colivie a pendulei și vesti jumătatea de ceas. Rowe se gîndi că În curînd va fi noapte. Oare va fi tot o noapte plină de grozăvii? Auzi cum ușița coliviei se Închide cu zgomot și, În aceeași clipă, Anna spuse simplu: — E la el. — Care el? — Fratele meu. (Rowe ținea Încă În mînă biletul pentru lăptar.) Îți place tare mult să faci cercetări, nu-i așa? urmă Anna. Prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
s-o apuce pe drumul lui, după câteva scurte urinări care aveau ca scop noua Împărțire a sferelor de putere În cartier. Ferestrele s-au deschis și În cadru au apărut posesorii de păsărele, care la rândul lor au deschis ușițele de sârmă, iar perușii, scatiii, sticleții și canarii au scăpărat prin aer, lăsându-și stăpânii singuri În propriile colivii. Doar pisicile n-au fost eliberate, ele fiind libere din născare, poposind numai pe lângă niște gazde vremelnice, posesoare ale unei singure
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
proști, i-au luat anteriu lu’ popa. Și ăla care-l avea pe el și Încă unu mai vechi, care-l avea În altar, sau unde l-o fi avut acolo. Au pus anteriele peste pijamale, au ieșit pe o ușiță din spatele altarului și, tuleo, drept la autobuz să plece la oraș. Acolo nu știu cum e că-i autobuz tot la o jumătate de oră. S-au urcat ei, dar până să plece autobuzul au venit ăia, oamenii ăia de serviciu de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Sorana Filip se îngrijorează, ba chiar se dă de ceasul morții, căci trec și două sau trei săptămâni și el nu mai scrie. Răscolește printre pachetele unsuroase de salam și lebăr, dă la o parte ouăle din lăcașurile lor, trage ușița de la compartimentul de unt, odată a tras atât de tare încât a rupt-o și a trebuit s-o lipească la loc cu Poxipol. De atunci procedează ceva mai atent, totuși. Astăzi nu i-a răspuns. Sorana se întristează, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
peretele cabanei. Un soldat intră și vârî În sobă niște crengi de pin ciopârțite. — Încet, Pinin, Îi spuse adjutantul. Maiorul doarme. Pinin era ordonanța maiorului. Era un băiat tuciuriu. Pregăti focul În sobă, punând cu grijă crengile de pin, Închise ușița și se-ntoarse În spatele cabanei. Adjutantul continuă să se uite prin hârtii. — Tonani! strigă maiorul. — Da, signor maggiore? — Trimite-l pe Pinin Încoace. — Pinin! strigă adjutantul. Pinin intră. — Te cheamă maiorul, Îi spuse adjutantul. Pinin traversă camera până În fața ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
oameni pe stradă care spuneau rușine și rîdeau. Vecinii, În schimb, nu mai rîdeau. S-au apucat să-mi deschidă zilnic cu șurubelnița cap cruce cutia de scrisori, strîmbîndu-se iritați cînd vedeau că nu primisem nici un plic. Mi-au Îndoit ușița de la cutie, acum nu mai era necesar s-o forțeze, spînzura În balamale, ceea ce i-a enervat și mai tare. Au Început să-mi dea telefoane obscene. Să-mi sune la ușă și să fugă, apoi au furat soneria și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
furuncul puțin mai jos de subsuoară. Se Întinse aproape de zidul casei, pe un pat de campanie. Asculta În continuare cu atenție. Pasărea ciripea și sărea prin cușcă, iar tînĂrul se uită În sus la ea. Apoi se ridică, scoase cîrligul ușiței de la colivie și o deschise. Pasărea Își scoase capul prin ușă, apoi și-l trase Înapoi, după care și-l smuci brusc În afară, Înclinîndu-l ușor Într-o parte. — Hai, du-te, Îi spuse Încetișor tînĂrul, nu-i nici o șmecherie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
în scaun și adăugă, cu vocea caldă: - Povestește, dragul meu. Și soțul ei începu să-și depene povestea: - Când aveam zece ani, mă fascina pendula cea mare din hol. O s-o vedeți, la plecare. Într-o bună zi, am deschis ușița de jos și mă jucam cu pendulul. Atunci, am văzut că pe el erau scrise niște numere. Primul se afla la capătul de sus al tijei și era 1840. Și tot așa, câte un număr, până jos. Ultimul era 1970
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
important era faptul că nici unul din ei nu se afla în hol, lângă pendulă. M-am furișat în casă, tremurând, fără să știu exact ce am să fac în continuare. M-am apropiat de ceas, în vârful picioarelor, am deschis ușița de jos și am reașezat greutatea în dreptul lui 1950. Am acționat ca un automat. Eram înmărmurit de spaimă. Următorul lucru de care îmi amintesc este vocea cuiva, care țipa la mine. O voce cunoscută. Când m-am uitat, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
o să ieși din schimbul de noapte. Urcăm pe creneluri. O să vezi ce n-ai mai văzut... Aurica se opri, încurcată. Ajunsese la cabină, Petrache sui până în dreptul ei, lățind brațele cât s-o încapă, așa lipită de scară, și deschise ușița. Se strecurară înăuntru. Nu încăpem... chicoti ea. — Întoarce-te cu fața la mine... spuse Petrache, făcându-și loc pe scaun. Pune piciorul ăsta aici și celălalt în partea cealaltă, cum ar veni să mă încaleci... — Ba uite că încăpem, șopti ea, luându
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
romanice, cu cea slavă, înainte de asimilarea ei. Fenomenul asimilării slavilor în masa romanică se pare că a durat, în Moldova, un timp mai îndelungat decât în alte provincii românești. Conform cronicilor ruse, hotarele Rusiei haliciene nu depășeau spre sud localitățile Ușița și Kucelmin, așadar nu includea Moldova, și ele au rămas neschimbate până la integrarea Haliciului la regatul polon, la mijlocul secolului al XIV-lea. Dealtfel, ocuparea de către Halici a regiunilor de câmpie din nordul Dunării era cu totul exclusă, deoarece aceste teritorii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fiica ei avea unsprezece ani. Acum avea să împlinească în curând douăzeci. - Auzi? a șoptit Albertine, cu chipul luminat, și s-a întors spre sobă. Șoarecii, mai știi? Sunt tot aici... Mai târziu, ghemuită în fața focului care se întețea după ușița de fontă, Albertine a murmurat ca pentru sine, fără să se uite la Charlotte, care se lungise pe laviță și părea adormită: - Așa-i făcută țara asta. Intri în ea ușor, dar de aici nu mai ieși niciodată... Apa caldă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și simplu, din senin. — Trebuie să te duci În Chile, zic ferm. O să fie super. Iar lucrurile cu Tom or să se aranjeze. Nu știu cum, cumva. Pachetul de Pringles s-a evaporat, așa că mă ridic și mă duc la bufet. Deschid ușița și cîntăresc din ochi rafturile. Nu mai avem chipsuri... Nuci n-am voie... avem niște biscuiți sărați Ritz, uitați pe-aici... — A, am cumpărat eu niște floricele, zice Jess, un pic cam trandafirie la față. Cu gust de caramel. — Ce-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
din umeri. L-am făcut Împreună. — Dar a fost ideea lui Jess, se bagă Suze. Nu-i super? Mor că nu m-am gîndit eu la așa ceva. — E perfect. SÎnt complet dată peste cap. — Uite cît de frumos se Închid ușițele... și cum sînt făcute răftulețele... — Tom a fost Întotdeauna bun la lucrul manual, Își duce Janice o batistă la ochi. Poate că asta o să fie piatra lui funerară. Probabil n-o să știm niciodată pe unde-i zac rămășițele. Schimb priviri
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
este deschis, acesta se închide și se ventilează încăperea respectivă precum și cele învecinate prin deschiderea ușilor și ferestrelor, aprinderea focului se face numai după aerisirea completă; - asigurarea accesului aerului de ardere în focarul aparatului consumator de combustibili gazoși (prin: deschiderea ușițelor cenușarului la sobe, deschiderea fantelor pentru accesul aerului în focar, pornirea ventilatorului etc.); - verificarea funcționării aparaturii de automatizare, după caz; - ventilarea focarelor de la aparatele consumatoare de combustibili gazoși. 2. La aprinderea focului în aparate consumatoare de combustibili gazoși neautomatizate și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/225762_a_227091]
-
este deschis, acesta se închide și se ventilează încăperea respectivă precum și cele învecinate prin deschiderea ușilor și ferestrelor, aprinderea focului se face numai după aerisirea completă; - asigurarea accesului aerului de ardere în focarul aparatului consumator de combustibili gazoși (prin: deschiderea ușițelor cenușarului la sobe, deschiderea fantelor pentru accesul aerului în focar, pornirea ventilatorului etc.); - verificarea funcționării aparaturii de automatizare, după caz; - ventilarea focarelor de la aparatele consumatoare de combustibili gazoși. 2. La aprinderea focului în aparate consumatoare de combustibili gazoși neautomatizate și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/269250_a_270579]