999 matches
-
fost întotdeauna dublate de cele domestice, practice, printre care "aprovizionarea". Itinerariul bărbatului se construiește în continuare cu etape din traseul locativ: "Era drept că de la Dănculeț, din Piața Mare, pînă la moșica Mari, de la căpitanul de intendență cu nevasta cam ușurică, pînă la casa de marmoră a făinarului Razu, Lică nu ducea lipsă de aprovizionare." CASA DE ZID ȘI CASA DE SIMȚIRE Pentru a înțelege traiectoria personajelor, un avertisment explicit însoțește parcursul lor, contînd pe o adevărată depliere de "argumente" materiale
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ca marcă a superiorității culturale se bucură totuși de prestigiul invidiat, creează diferențe sociale și aduce avantaje profesionale. Limba noastră are de luptat pe două planuri: incultura și așa-zisa modernizare. Căderile limbii sunt totdeauna dureroase: "Ș-aceste mărfuri fade, ușurele, Ce au uitat până și a noastră limbă Pretind a fi pe cerul țării: stele". Un împărat chinez a schimbat moravurile, schimbând limba. La noi, moravurile sunt cele care au schimbat limba. Snobismul este de actualitate datorită cultivării succesului social
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
care savura melodia ; de la un balcon de vizavi, un bărbat în vârstă, îmbrăcat doar cu un maiou chinezesc cu găurele, extrage tacticos o țigară fără filtru dintr-un pachet moldovenesc de „Plugarul”, o aprinde și începe să dea din cap ușurel, cu gândul la tinerețe. Dacă nu mă înșală ochiul și instinctul, cred că am zărit și primii pelerini (rochie lungă și severă, sacoșă de plastic, geantă de voiaj, mers alert), „pelerini de autocar”, ce doresc mai degrabă să bifeze în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
din D. Anghel („Se duc și tufănelele precum / S-au dus și cei din urmă trandafiri”), incluzând și consonanțe cu lirica Elenei Farago, punctată ici-colo de articulări reflexive, poezia scrisă de U. se păstrează în marginile unei palide cumințenii: „Coboară ușurel/ Din lună mii de stropi/ Și cad punând scântei/ Pe frunzele de plopi”. Sunt versuri de vibrație scurtă, cu o tonalitate minoră, deși câteva nu lipsite, mai ales sub aspectul prozodic, de o mică notă personală, dată de cadențări dactilice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290337_a_291666]
-
Bachus. Cam lăcomior, spun în gînd. Discuțiile devin mai puțin elevate. Nivelul lor era inferior celor duse de submediocri. Nicușor abia se ține pe picioare. Caută toaleta prin umbrar, golește paharele ca și cînd le-ar turna într-un butoi. Ușurel, dragă prietene, mai bei și acasă. Chem un taxi. Vrei să scapi de mine? Nu, dar o să-ți fie rău... Îl împing cu energie spre stradă. Oponența sa este vizibilă, dar inutilă. Ajungînd la taxi, spun o glumă tîmpită: Hai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o gafă chiar de la început. Eu sînt român, cred că n-ai prea multe să ne reproșezi nouă, românilor. Nu răspunde imediat, ceea ce mă intrigă. Eu am multe de reproșat albilor. Eu și tot neamul meu. Băietu', ia-o mai ușurel. Dacă-i vorba de sclavie, apoi chiar n-avem nici o vină. În afară de asta, și noi eram luați sclavi de către turci și tătari. Am suferit sute și sute de ani. Poate, eu nu cunosc sclavi albi. Uită-te la mine. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prinsă în... laț... adică... mă pot repezi la ea? Babalawo este surprins de întrebare și cred că niciodată n-a întîlnit un om mai...prins de focul mistuitor al dragostei. Dar...vulcanic mai sînteți! La femei omul nu se... repede. Ușurel, cu blîndețe... mă rog, o să simțiți efectul... Plec bucuros că mai pot veni la acest om misterios. Plătesc binișor, ca să fie mulțumit și să mă mai primească. Cu lampa în mînă, merg vorbind singur, îngrozit de rețeta aceea care să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu există. Nu-s decât niște ficțiuni. Mai avusesem experiențe triste în presă, de fapt, majoritatea fuseseră așa, dar asta pusese capac. În general, șefii din presă cred că publicul e o adunătură de cretini care nu digeră decât chestii ușurele. Chiar dacă nu era cea mai umilitoare istorie, îmi venise să scriu o carte frumoasă pur și simplu, o carte care să te facă să te simți bine, să simți acel gol în stomac cu care te trezești atunci când te îndrăgostești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pe marginea situației existente, am auzit în fața casei voci de oameni și zgomot de lopeți. Într-adevăr era primarul comunei însoțit de un grup de bărbați tineri veniți să dea o mână de ajutor gospodăriilor troienite. Unul dintre tineri, mai ușurel și mai sprinten s-a urcat de pe troian pe acoperiș îndepărtând zăpada de lângă horn, scoțând în același timp omătul care intrase în el. Așa că hornul a fost degajat în întregime fără probleme. După ce s-a deschis ușa de la hol ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
piatră și nu visa niciodată, a visat. A visat îngerul acela de lumină, imens, nesuferit. În vis, se zărea pe sine dormind în patul lui sculptat, de prim-secretar, și zărea îngerul apropiindu-se de el tăcut și zgâlțâindu-l ușurel și șoptindu-i să nu mai sforăie. Visul era mai degrabă caraghios, n-ar fi avut motive să-l sperie, și totuși tovarășul Cameniță s-a speriat de moarte și s-a trezit ud de transpirație, iar inima lui care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și să fulgere împotriva celor cu trecuturi nebuloase și promite o curățenie totală. La o adică, însă, cum ar fi la emisiunea dlui Paul Grigoriu, Sfertul Academic, rugat să spună cine și de ce sunt oamenii președintelui, dl Băsescu o dă ușurel după parâmă: „țcă s-ar putea să spună nu știu ce ziarist că trecutul tău nu-i perfect curat... Domn’le, cu sau fără trecut perfect, cu sau fără fustă scurtă, a fost lângă tine când ai câștigat..”. Las la o parte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
celei de a treia fese!”, nu este sloganul unui singur partid, ci condiția morală a clasei politice românești. Oricât de strâmb am sta (din motive de coloană vertebrală ori din cauza unor umori de necontrolat), dacă facem efortul de a cântări ușurel mai drept, putem observa că tot politicianul român joacă la două capete și trei fese. Dl Voiculescu a reușit doar performanța de a deveni cel mai antipatizat dintre ei. Este acesta un motiv suficient de puternic pentru ca dl Băsescu să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
aprilie 2002) Orbirea (I) Explicația potrivit căreia succesul lui Jean-Marie Le Pen în primul tur de scrutin al prezidențialelor franceze ar reflecta doar un „vot al nemulțumirii” față de prestațiile președintelui Jacques Chirac și premierului Lionel Jospin mi se pare cam ușurică. Evident, celor doi li s-a transmis, și pe această cale, nemulțumirea unor importante segmente ale electoratului numai că asta constituie doar o parte a întregului. Isteria anti-Le Pen riscă să oblitereze alte explicații. Franța s-a dovedit un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
de fama est, eu neavând niciodată nimic cu persoanele respective. În declarația lui Ryla era menționată și legătura cu Mihai Rădulescu, în casă la care îl și cunoscusem... Bănuiesc însă că fiind el însuși implicat în legătură cu Mihai, Ryla trecuse mai ușurel peste dânsul, așa încât Radu Marin nu prea stărui în această direcție, mențiunea din declarație părându-i-se nesemni ficativă. Am simțit că am fost întrebat în legătură cu Mihai doar într-o doară... I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru aceasta și bineînțeles
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ci în puterea mea, am decretat: — Va merge! S-au adunat toți de parcă aș fi fost o vindecătoare. Eu știam că voi reuși, pentru că Salvatore nu voia, era masiv și leneș și tot reușisem. Maria era în schimb ageră și ușurică. Și zâmbetul ei merita tot efortul! Scrisoarea 100 De-a lungul timpului m-a uimit un lucru: indiferent dacă sunt italieni sau români, albanezi sau peruani, indiferent ce rasă de oameni am întâlnit, toți avem mai mult sau mai puțin
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
seară de seară (programul redacțional fiind pe atunci de la 17 la 21), plină de lume. Îl mai aud și acum pe Paul Goma adresându-se unei scriitoare sau traducătoare din Cehoslovacia, pe care evenimentele o surprinseseră în România, mustrând-o ușurel pentru ceea ce numea orbirea lor națională față de frații slavi de la răsărit: „Acum vedeți și voi cine sunt rușii! Noi îi cunoaștem de mult!” Pe Virgil Teodorescu, în schimb, aceleași evenimente l-au surprins la Praga. Văzuse cu ochii lui invazia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
din spatele palatului Nifon, cu zuruit și pocnete de table și de biliard, de care trebuie că-și amintește toată boema scriitoricească, gazetărească și studențească de acum peste patruzeci de ani, Împăca de asemenea, pentru moment, flămân zelile noastre de stomac ușurel, pregătindu-ne Însă, cu acest regim sobru și lactat, pentru vremurile de desfrâu Într ale mân cării ce aveau să urmeze Îndată după Însurătoarea fiecăruia dintre noi cu fete bune, drăguțe și excelente gospodine, care abia dacă se mai pot
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
face tăcere... Fulguie ușor și aburi destrămați se leagănă, se leagănă... Un stol de ciori croncănind mătură în zbor pământul cu umbra lor. Câțiva oșteni zdraveni, cu musteți bogate, cu căciuli țuguiate, adună morții; pe moldoveni îi cară cu grijă, ușurel, de mâini și de picioare, îi culcă unul lângă altul cu capul spre Răsărit; pe turci îi târăsc, îi adună și-i fac stivă... Printre copaci, în zornăit de lanțuri, se scurge, abia târșind picioarele, un lung șir de prinși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Măria ta: cicoare, busuioc, sulfină, rozmarin, mărgăritar și... și "Nu mă uita". Cântă, după cum cere datina: "Să răsară florile, Să le-adune fetele, Să le pună pe mărgele, La sânul inimii mele, Eu îl rog pe neicuța, S-o culeagă ușurea, Arz-o focu', dragostea!..." Voichițo, îngână el fermecat, parcă ești Zâna Florilor... De Sânziene, Măria ta... spune Voichița și risipește flori. Îl mângâie pe Chiribuță cu o margaretă, oferindu-i-o. Chiribuță, vrăjit, a uitat să mai închidă gura. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
hohote sarcastice de râs. Așa oaspeți de samă trebuie cinstiți cum se cuvine: moldovenește! Și, dacă se stârnește și vreo binecuvântată de boleșniță, dă Doamne bine! Ești nemaipomenit, spune Stanciu. Povestea cu mâța chiar e adevărată! Gherasim, sfârșit, se lasă ușurel într-un jilț: Mă iartă, Doamne... Stai!... Stai!... și Ștefan îi întinde o ploscă. Îți mulțumesc, căpitane! Gherasim bea cu nesaț, își șterge gura cu dosul mâinii și vorbește cu voluptate: Ar mai fi o veste, se codește el. Desigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Batem palma! Te iau tovarăș! Mă iei?! țopăie de fericire Petrică. Dumitru îi șoptește ceva la ureche și Petrică o zbughește după casă. Savastița iese cărând un sac cu merinde. Dumitru se face a ațipi, cu capul în piept, sforăind ușurel, bâzâit de muște... Halal viteaz! strigă Savastița. Dormi pe tine, boșorogule! Oșteanu' lu' pește! Scoală și pune mâna! Dumitru tresare, se scoală, urcă sacul în căruță, dar ochii lui sunt acana. Savastița îl bate pe umăr, să-l îmbuneze: Așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
le-ar fi smuls din umăr. Calul Își Încetini goana. Sforăi zgomotos, Împrăștiind În jurul lui picături reci și mărunte de salivă care umezeau fața lui Simeon, răcorindu-l, și se opri la câțiva pași de adâncul de abia bănuit. Necheză ușurel și se lăsă pe-o coastă, În smocurile rare de iarbă care creșteau printre pietre; Îl trase după el și pe bărbat. După câteva clipe acesta deschise ochii ca să se Încredințeze că nu visa, că mai era În viață. În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a terminat de desfăcat știuleții de porumb, a strâns ciocălăii în saci, că sunt buni pentru foc, iar grăunțele le-a deșertat într-o covată mai mare. Soarele își trimitea razele pe dealurile din jurul Măgurei, vântul căldicel de primăvară adia ușurel, purtând mireasma florilor dinspre salcâmii înfloriți ce împrejmuiau livada. Se gândi să-i trezească ușurel pe cei doi copii mai mărișori. Merse spre paturile lor și vorbindu-le pe șoptite îi trezi, îndemnândui să se scoale de-a binelea. Emilia
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pentru foc, iar grăunțele le-a deșertat într-o covată mai mare. Soarele își trimitea razele pe dealurile din jurul Măgurei, vântul căldicel de primăvară adia ușurel, purtând mireasma florilor dinspre salcâmii înfloriți ce împrejmuiau livada. Se gândi să-i trezească ușurel pe cei doi copii mai mărișori. Merse spre paturile lor și vorbindu-le pe șoptite îi trezi, îndemnândui să se scoale de-a binelea. Emilia s-a trezit prima și frecându-și ochii cu amândouă mâinile, trase adânc în piept
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și se amplifică mutual, l-a atins Topîrceanu în Fragmentul apocrif din Odiseea. Tonul homeric și insinuarea licențioasă de un haz superior culminează în versuri de o superbă și grațioasă viziune : Unde zglobii împrejur clipotind se-nălțau curioase, Nava plutea ușurel, fără pilot în lumină. Valuri fugeau după valuri spre țărm depărtat călătoare Cerul era liniștit - marea pustie și verde. Morala greierului Cea mai celebră poemă a lui Radu Boureanu e Anna Maria de Valdelièvre, piesă de rezistență a primei sale
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]