2,409 matches
-
mamă și de tată.Vorbele rele ale lumii de mine se izbesc și se sparg.Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată.Am auzit că l-au ridicat cînd se oglindea într-o fîntînă.... XVIII. CÎNTEC PENTRU COPACUL UCIS, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2296 din 14 aprilie 2017. Cum stai, copac bătrîn, copac frumos, Înalt, pe-o coamă verde, solitară, Nu știi că undeva, puțin mai jos, Se pun la cale mari trădări de țară. Nelegiuți
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
țesătură de capilare. § Cititorul va fi curios să afle cine e Masca. Nu vei dezvălui. Un fatum. Orice loc are un fatum. Masca e piaza rea a locului. Așa ai hotărât. Poate era Castelanul. Sau dublul Astrologului. Al Eremitului. Cei uciși rătăcesc, uneori... Chestia cu dublul e pentru naivi! Cititorul se va gândi și la Actor, priceput, desigur, în arta deghizării. Ori la Romancier, capabil de orice... Nu te interesează supozițiile, scrii: nu mai faci altceva, de la o vreme; ai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
În această privință, asupra căruia s-ar cădea să meditezi. Da, pricep, murmură celălalt. — Așadar, povestește-mi ceea ce este, nu ceea ce ți se pare. Bargello Își mai șterse o dată fața de sudoare. — Un bărbat. Mort. La San Giuda. În biserică. Ucis, cred. Și pentru ce vrei să informezi asupra acestui fapt autoritatea supremă a Comunei? Oare instrucția criminală nu ține de funcția dumitale? — Da, firește... dar... ce mai Încoace și-ncolo, aș prefera să vezi cu ochii dumitale. Te rog. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
său, Bargello slobozi un oftat de ușurare. Coaja continua să se desprindă, Începând cu porțiunea unde stratul era mai subțire, scoțând la iveală șuvițe de păr cenușii. În față, Însă, rezista, ca și când gheara unui diavol ar fi Înșfăcat fața celui ucis, pentru a-l reține În Împărăția umbrelor. Potrivit unei credințe populare, cea de a doua moarte, aceea a sufletului, sosea la numai două ore după cea dintâi, aceea a simțurilor. Iar În intervalul acela era Încă posibil ca cel dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cumplită a unei Gorgone. Abia atunci, poate pentru a-și dezlipi privirea de acea grozăvie, sau pentru că o scăpărare a torței azvârlise un fulger de lumină pe un perete, atenția lui Dante se opri asupra marelui mozaic aflat În spatele celui ucis. Ridică torța, plin de curiozitate. Lumina alunecă peste un pumn de pietre de mozaic multicolore, căzute sub schelă. Pe perete se zăreau urme din aceeași tencuială din care fusese făcută masca. — A fost asasinat cu materia operei sale, murmură. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nevestelor tinere ale unor soți bătrâni. Ceilalți doi continuau să Îl observe. Păreau curioși de expresia lui. Dar poetul nu voia să aibă de a face cu Întrebările lor. Nu acum. Mai Întâi, trebuia să aibă veștile despre trupul celui ucis. — Vă salut, messeri. Din păcate, Încurcăturile cotidiene mă silesc să mă despart de domniile voastre. Necesitățile Comunei sunt presante, mai zise el, Întorcându-le spatele și apucând-o spre colțul străzii. 10 În aceeași zi, În jurul amiezii Dante trecu, cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nenorocirea: În timpul unui banchet, Alexandru se simte rău, acuză dureri violente de spate și, după 10-12 zile de suferință, moare. Boală misterioasă? Malarie? Otravă? Moarte naturală? Crimă politică sau pasională? Răzbunarea postumă a lui Parmenion, bătrânul general al lui Filip, ucis, ca și fiul său Philotas, din rațiuni de stat ori personale? Nici una dintre aceste ipoteze nu mi se pare satisfăcătoare. În acel studiu, căruia am Înțeles că-i datorez Împrejurarea de a mă afla aici (vrusesem să spun „plăcerea”, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ființe ale Domnului, ca și Adam - se nasc la fel ca el și mor topindu-se În neantul enigmatic din care răsar fără să lase urme și moșteniri... ha, ha... frica primordială de a pierde În favoarea altcuiva bucata de animal ucis - justificată, pentru că halca sângerândă era vitală, alternativa fiind foamea și moartea... când frica vitală de a nu avea s-a extins și asupra altor lucruri, deși nu mai era vitală, devenise un drept, dreptul la a avea ceva, chiar dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
s-au schimbat brusc. O atmosferă romantică cu miros din Evul Mediu s-a instalat pe neașteptate. Cavaleri, cai și câini de vânătoare începuseră să alerge în imaginara mea pădure plină de mister. Mi se părea că văd sufletele animalelor ucise rătăcind pe aici și pe acolo, în drum spre lumea cealaltă, cu contururi albastre în jurul corpurilor supte parcă de o nouă stare. Cavalerii care își exersaseră arta războiului o viață întreagă sfârșiseră prin a cădea în somnul de veci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
le trebuie ticăloșilor, ce-au avut cu nemții!? În sfârșit, după încă o lună, un coș apărut pe nas mă preocupa, mă emoționa, dacă nu mai mult, în orice caz mai sincer decât războiul mondial. În cuvintele război, victorie, înfrângere, uciși, prizonieri, răniți, în aceste cuvinte triste, care în primele zile aveau atâta viață încât tremurau ca niște carași în palme, sângele cu care fuseseră scrise se uscase. Uscându-se, acest sânge devenise o simplă cerneală tipografică. Cuvintele respective îmi apăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ai auzit! Nu am găsit nici o urmă. Nu, nu m-ați înțeles. Ce vreți să spuneți prin "la fața locului"? Eu nu am mai auzit până acum de locul dispariției. O persoană poate fi atacată într-un anumit loc sau ucisă undeva, dar locul dispariției, mi se pare un nonsens. Doar dacă nu cumva au existat martori care au văzut până la un moment dat persoana în cauză, după care aceasta s-a topit, ori a dispărut dintr-o dată. Înțe legeți ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aproape de el. Ar fi vrut să coboare din mașină și să vadă ce se întâmplase acolo în lipsa lui, să evalueze nenorocirea. Era un dezastru. Numărase nu mai puțin de zece arme căzute în curte. Asta însemna cel puțin zece oameni uciși. Era o lovitură pentru mica lor armată. Însemna aproape o treime din efectiv și, asta chiar din prima confruntare. Oare, ce mai urma? Cum avea să se termine tărășenia aceasta? Ceva îi atrase atenția la etajul clădirii de birouri. Una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
formându-se Partidul Muncitorescă Român, rămasă cu această denumire până în 1965. Tot în acest an, 1965, Republica Populară Română devine Republica Socialistă Română, titulatur păstrată până în decembrie 1989. Opoziția vechilor partide a fost anihilată, fruntașii au fost închiși, maltratați și uciși. Ultimii reprezentanți ai unei posibile opoziții a forțelor „burghezomoșierești” au fost îndepărtați în 1952. În luna martie 1949, P.M.R. a organizat o Consfătuire la Constanța care a lansat ideea formării Gospodăriilor Agricole Colective (G.A.C.), prin unirea „benevolă” a gospodăriilor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mai rari, iar opinia publică a democrațiilor de piață nu va mai admite morți în armatele acestora și, cu atât mai puțin, în rândul recruților. încă de pe acum, doar 0,5% din populația Statelor Unite mai sunt recrutați, iar fiecare soldat ucis este o tradegie națională. Pentru îndeplinirea misiunilor pe care și le-a asumat, imperiul american va trebui, exact ca Imperiul Roman de odinioară, să încorporeze tot mai mulți străini în trupele sale: 5% din forțele armate americane sunt încă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
În picioare cu o agilitate neașteptată, venind spre el. Dante făcu un pas Înapoi. Dar Bonatti nu părea că ar fi vrut să Îl agreseze. Fixa pe cineva din spate. Poetul se răsuci din instinct: rana dublă de pe trupurile celor uciși Îi reveni În minte și se temea că cea de-a doua mână asasină se ascundea În spatele lui. Dar nu era nimeni. Bonatti era pierdut În contemplarea unui grup de stele aflate undeva jos, În dreptul orizontului. - Iată răsărind Scorpionul... Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
era imposibil să-i „cultivi“ prietenia. Servitorii Îl adorau și-l tratau ca pe un zeu. Părea modelul perfect pe care se străduiește să-l atingă clasa dominantă. — E ca În fotografiile alea din Illustrated London News, cu ofițerii britanici uciși, Îi spusese Amory lui Alec. — Păi, răspunsese Alec, dacă vrei să știi adevărul care ne zbârlește părul, taică-su a fost vânzător de coloniale, a făcut avere vânzând pământ În Tacoma și nu s-a stabilit decât acum zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lepădat, deși e cam uscățivă. Hans e sportiv și, fără îndoială, el e șeful. Mama se cufundă într‑un crater negru de tăcere, pe al cărui perete neted și uniform curbat se aprinde din când în când imaginea bărbatului ei ucis; fii vitează, eu mor, dacă trebuie să mor, pentru social‑democrație, pentru cauza muncitorilor - care sunt de fapt unul și același lucru, social‑democrația și cauza muncitorilor - și cândva mă vor răsplăti. Acolo n‑o să fiu niciodată uitat și, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
când trăgeau în noi ar fi fost păcat să sacrifici un cearșaf alb. Un cearșaf intact era un lucru de preț. Mai bine să piară niște chiloți decât un cearșaf bun. Și în timp ce se predau, mulți au mai fost încă uciși, e un fapt dovedit. În timp ce frumusețea lui avea mult de pătimit în pantofii prea strâmți, Hans luă o grămadă de plicuri gata scrise și le îndesă, pe la spatele harnicei sale mame, în mașina de gătit. Nu știe nici el prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
degrabă nu. Spațiul în care se află arată la fel de mic‑burghez ca întotdeauna. Abia dacă i se pare mai greu, mai dens sau mai compact. Dar a înțeles, precum Sartre, că trecutul nu există. Și că oasele celor morți sau uciși, inclusiv ale celor care au murit în patul lor, există doar în sine, într‑o stare de maximă independență, nefiind nimic altceva decât un pic de fosfat, calcar, săruri și apă. Chipurile lor sunt doar imagini pe care Rainer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
unitatea și, astfel, forța, tu vrei să fărâmițezi această clasă în molecule separate, fiecare pentru sine. Mama a devenit agresivă ca o viespe, în curând o să împroaște cu griș și o să se refere pentru a cincizecea mia oară la tăticul ucis care știa mai bine ce să facă. Se vede în prezent cu ce s‑a ales din asta. Iar mai înainte a avut nespus de mult de suferit, ceea ce pe Hans oricum nu‑l interesează, el vrea să fie nespus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
-mi place chestia asta. După ce anume dăm cu năvodul? Spune-mi chiar acum sau nu mai scot nici o vorbuliță. Îl avem pe partenerul tău jos. Ce e suspectat că ar fi făcut? — Ce a făcut e că s-a lăsat ucis. Am scuturat din cap: — Ucis? — Omorât, ca să fiu mai exact. Așa-i spunem de obicei în asemenea circumstanțe. Fir-ar să fie, am zis închizând din nou ochii. — Ăsta e rolul meu, Gunther. Și mă aștept să mă ajuți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Schulz și a lui Zarah Lischka. În prezent este internat în baza paragrafului 51 în azilul municipal pentru nebuni la Herzeberge, și unul dintre scopurile acestei întâlniri este evaluarea mărturisirii lui în lumina existenței unei alte victime, a patra fată ucisă, Lotte Winter. Dați-mi voie ca în acest moment al discuției noastre să vi-l prezint pe profesorul Hans Illmann, care a avut amabilitatea de a fi medicul patolog în acest caz. Pentru cei care nu-l cunosc, e unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ușor deoarece absoarbe apa. Astfel, aș plasa moartea acestei fete între șase și opt ore după ce a mâncat prânzul și astfel la două ore după ce s-a anunțat dispariția ei. Concluzia evidentă este că a fost răpită și doar apoi ucisă. M-am uitat la Korsch: — Și ultima, vă rog, Herr Kosch. — Lotte Winter, zise el. 16 ani, părinți germani. A dispărut pe 18 iulie 1938. Corpul ei a fost găsit pe 25 august. Locuia pe Pragerstrasse și frecventa gimnaziul local
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vreme am tăcut amândoi. Apoi am devenit conștient de faptul că ea clătina din cap și respira ca și cum urcase un șir de trepte: Oare ce veți fi crezând despre mine, Kommissare? zise ea. Fiica mea a dispărut, a fost probabil ucisă, și uite la mine cum cheltui bani ca și cum n-aș avea nici o grijă pe lume. Cu siguranță mă credeți o femeie lipsită de inimă. — Nu cred deloc așa ceva, i-am zis și am început să-i povestesc despre cum înfruntau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ceva? Chiar deloc. Pe femeile singure nu le deranjează să-și dea adresa și numărul de telefon acelora pe care poliția îi crede suspecți. Asta este ceea ce face traiul de una singură atât de palpitant. Fiica mea e dispărută, probabil ucisă, iar acum trebuie să-mi fac griji că bărbatul ăla oribil ar putea să treacă pe la mine într-o seară pentru o mică discuție despre ea. Era atât de furioasă încât aproape supse tutunul din învelișul de hîrtie al țigării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]