876 matches
-
îndependenței, oblastul este prima subdiviziune administrativa după nivelul național și este la rândul lui subîmpărțită în "raioane" (în limbile rusă: "райо́ны"; ucraineană: "райони"). Orașele mari pot fi parte constituentă a unui oblast (în limbile rusă: "город областного подчинения"; ucraineană: "місто обласного підпорядкування") aflându-se pe o poziție administrativă la același nivel cu "raionul". În defuncta Uniune Sovietică, oblastul era cu două trepete mai jos decât nivelul național, (pe primul nivel aflându-se uniunea, iar pe al doilea republica federală
Oblast () [Corola-website/Science/302828_a_304157]
-
de la Pereiaslvl. În zilele noastre, guvernul sprijină activ această tendință, prin folosirea ca simbol național al buzduganului "bulava", sau prin restaurarea insulei Hortiția, unde se afla odinioară faimoasa Siciul Zaporojian. Referiri la cultura cazacilor abundă în literatura rusă și cea ucraineană, în mod special în lucrările lui Nicolai Gogol, Taras Șevcenko și Mihail Șolohov. Scriitorul polonez Henryk Sienkiewicz, în romanul Prin foc și sabie, creează personajul principal Bohun, un cazac curajos și disperat. În Imperiul Rus, cazacii erau organizați în mai
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
(în ucraineană: "Інкерман", rusă: "Инкерман", tătară: "İnkerman"), este un oraș în Crimeea - Ucraina. Este situat la 5 km est de Sevastopol, la gurile râului Ciorna. Din punct de vedere administrativ, este subordonat municipiului Sevastopol. Orașul este localitate a Republicii Autonome Crimeea. În
Inkerman () [Corola-website/Science/303304_a_304633]
-
din al doilea război mondial, vezi și Conferința de la ." (în ucraineană: "Ялта", rusă: "Ялта", tătară crimeeană: "Yalta") este un oraș în Crimeea, în sudul Ucrainei, pe coasta nordică a Mării Negre. Din 18 martie 2014, este revendicat de Rusia, care susține că este parte a Republicii Crimeea, subiect al Federației Ruse, ca
Ialta () [Corola-website/Science/303311_a_304640]
-
și parcuri de distracții. În oraș sunt mai multe cinematografe, numeroase cafenele și restaurante și un mare bazar. Ialta este înfrățită cu: Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului Ialta era vorbitoare de rusă (%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (%) și tătară crimeeană (%).
Ialta () [Corola-website/Science/303311_a_304640]
-
O mahonă poate fi : În manuscriptul lui Ioan Skylitzes, termenul grecesc Μαχώνη ("mahoni") provine de la verbul μάχη ("mahi", lupta) ; cuvântul a fost preluat în limbile turcă ("mavuna", "mavna"), arabă ("mă'unăh" ), italian ("maona"), română ("mahonă"), bulgară, rusă și ucraineană ("Махонъ"). În Marea Neagră, desemnează mari bărci maritime late, cu fondul plat, cu vîsle, cu catarge și vele amovibile, destinate transportului războinicilor și armamentului lor. Precum și lotca, mahona tradițională avea prova și pupa ridicate, pentru a rezista taluzurilor, iar pe cele
Mahonă () [Corola-website/Science/302964_a_304293]
-
să scape de epurărilor staliniste cărora le-a căzut victimă o parte din conducerea Partidului Comunist din România, inclusiv activiștii maghiari Imre Aladár, Elek Köblös și alții cu care fusese în legătură. A devenit deputat în Sovietul Suprem al RSS Ucrainene (1940-1944) și viceprimar de Cernăuți, sprijinind în această calitate deportările de români și de persoane calificate drept ostile regimului comunist din Bucovina și fiind recompensat de sovietici cu gradul de maior în Armata Roșie. A participat la organizarea Diviziei "Tudor
Vasile Luca () [Corola-website/Science/304559_a_305888]
-
(în ucraineană "Ха́рків"), sau Harkov (în rusă, "") este al doilea oraș ca mărime din Ucraina. Este centrul administrativ al regiunii (oblastului) regiunii Harkov, ca și al raionului Harkov. Orașul este localizat în nord-estul țarii, la 50°0′16.11″N
Harkiv () [Corola-website/Science/303837_a_305166]
-
(în ucraineană "Покуття", în poloneză "Pokucie") este o subregiune istorică a Galiției, cuprinsă între râurile Prut și Ceremuș în zilele noastre parte a Ucrainei. Din punct de vedere istoric, a fost o regiune culturală distinctă, locuită de ucraineni, polonezi și români. Centrul
Pocuția () [Corola-website/Science/303914_a_305243]
-
un act cu o valoare mai degrabă simbolică, de vreme ce Ucraina Occidentală își păstra propria armată și structură guvernamentală. După încheierea războiului polono-ucrainean, cea mai mare parte a teritoriului republicii a devenit parte a Poloniei în iulie 1919. Resturi ale armatei ucrainene înfrânte și-au găsit refugiu în Cehoslovacia vecină, unde au devenit cunoscute ca "Ukrajinská brigáda" (în limba cehă), în vreme ce cea mai mare parte a acestei armate a traversat frontiera în Republica Populară Ucraineană, unde a continuat lupta pentru independență. În
Republica Populară a Ucrainei Occidentale () [Corola-website/Science/303918_a_305247]
-
orașului cuprinde un teritoriu în care locuiau în 2010 de persoane. La recensământul istoric din 1931, dinaintea celui de al Doilea Război Mondial, 78,1% din cracovieni au declarat poloneza ca limbă maternă, 20,9% ebraică sau idiș, 0,4% ucraineană, 0,3% germană, și 0,1% rusă. Evoluțiile istorice de după acel moment au redus drastic procentajul minorităților etnice din Cracovia. Cifrele oficiale și neoficiale diferă între ele, așa cum este cazul populației de romi. Astfel, conform recensământului din 2002, între cei
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
Grivna sau hrivna (ucraineană гривня, ; cod ISO 4217 UAH; cod numeric 980) este moneda națională a Ucrainei din 1996, în locul „cuponului” ("karbovaneț"), unitate monetară temporară, folosită după ce Ucraina a părăsit Uniunea Sovietică și zona rublei. Grivna este subdivizată în 100 copeici ("kopiyki", singular "kopiyka
Grivnă () [Corola-website/Science/298007_a_299336]
-
300 muncitori, o fabrică de cărămidă și 3 școli. Liceul din Herța poartă din anul 1968 numele scriitorului român Gheorghe Asachi (1788-1869). Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului Herța era vorbitoare de română (%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (%) și rusă (%).
Herța () [Corola-website/Science/298037_a_299366]
-
mediul urban a crescut relativ, intrând într-un raport de 2:3 față de cei care au declarat limba moldovenească ca limbă vorbită de obicei. Majoritatea rușilor, ucrainenilor, găgăuzilor și bulgarilor au indicat ca limbă maternă una singură, respectiv limbile rusă, ucraineană, găgăuză și bulgară : pentru aceștia nu există numiri oficiale politice diferite, pentru limbile pe care le vorbesc. Însă limba rusă fiind "de facto" limba de comunicare interetnică, fiecare al doilea ucrainean, fiecare al treilea bulgar și fiecare al patrulea găgăuz
Demografia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/312701_a_314030]
-
000 de ucraineni morți în toată regiunea. Este foarte posibil ca printre victime să se fi aflat și ucrainenii membri ai familiilor mixte. Cercetări asupra acestui subiect delicat se fac în continuare, atât de partea poloneză cât și de cea ucraineană. Este posibil ca numărul mare de victime din ambele tabere să fi fost provocat și de acțiunile germanilor și partizanilor sovietici. În prezent se fac demersuri pentru o reconciliere polono-ucraineană. „Institutul Național Polonez al Aducerii Aminte” a adunat peste 10
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
de fratele mai mic al deputatului, Vitalie Popescu, iar animatoarea ansamblului de dansuri populare este sora sa mai mică, Larisa. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Pătrăuții de Jos era vorbitoare de română (%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (%).
Pătrăuții de Jos, Storojineț () [Corola-website/Science/311744_a_313073]
-
mai multe distincții pentru activitatea desfășurată și anume: Ion Popescu este căsătorit, soția sa Alexandra (n. 1963) fiind absolventă ca șef de promoție a Academiei Diplomatice din Kiev (2002). Împreună au o fiică, Inna (n. 1988). În afară de română, rusă și ucraineană, el vorbește și limba franceză.
Ion Popescu (Ucraina) () [Corola-website/Science/311743_a_313072]
-
Ceremuș s-a înființat o Școală Normală, în locul Gimnaziului particular ucrainean cu drept de publicitate . În perioada interbelică, funcționau în oraș mai multe instituții culturale și asociații sportive: Societatea culturală "Dionisie Bejan", Societatea intelectualilor "Dacia", două societăți culturale polone, una ucraineană și două evreiești, precum și o societate de vânătoare. În acea perioadă, Casa Asigurărilor Sociale din Cernăuți dispunea de servicii medicale în oraș . Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940
Vășcăuți () [Corola-website/Science/311754_a_313083]
-
din 1991 al Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 22 (11+11), adică 0,38% din populația localității . Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului Vășcăuți era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%). În orașul Vășcăuți s-a stabilit din secolul al XVII-lea o comunitate evreiască. Evreii din Bucovina au primit drepturi politice începând din 1848. În anul 1939 locuiau în oraș 856 (peste 10
Vășcăuți () [Corola-website/Science/311754_a_313083]
-
popular "Izvorașul". În piața centrală a orașului se află un monument al scriitorului ucrainean Taras Șevcenko și un Monument al soldaților căzuți în Războiul din Afganistan. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației așezării de tip urban Adâncata era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de română (%) și rusă (%).
Adâncata () [Corola-website/Science/311757_a_313086]
-
apoi din 1997 a început să producă materiale de construcții (ferestre și usi din aluminiu și PVC, profile și accesorii de aluminiu). Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Boian era vorbitoare de română (%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (%). Biserica a fost profanată și jefuită de odoare, în timpul primului război mondial, de către sodații ruși. Ca urmare a donațiilor credincioșilor boinceni, biserica a fost reparată și resfințită la 31 decembrie 1920. După anexarea Bucovinei de Nord de către URSS, autoritățile staliniste
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 18 (3+15), reprezentând 0,74% din populație . În prezent, satul are 2.364 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Cernăuca era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de alte limbi. În curtea bisericii se află mormintele următoarelor rude ale familiei Hurmuzachi:
Cernăuca, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311755_a_313084]
-
13 cluburi: melodii solo, voce, teatru, folclor, fanfară, dansuri etc.), două biblioteci, magazine și farmacii. Ființează grupurile folclorice românești "Călușarul" și "Izvoraș". Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Costiceni era vorbitoare de română (%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (%) și rusă (%).
Costiceni, Noua Suliță () [Corola-website/Science/310992_a_312321]
-
copreședinte fondator), Internațională de Cosmonautica "E.C.Țiolkovski" (Moscova), Internațională de Ecologie și Securitatea Vieții (Sankt-Petersburg), de Ecologie din România, Națională de Stiinte Ecologice din R.M. (președinte-fondator), Internațională de Informatizare (asociată O.N.U., New York, Moscova), de Stiinte din New York (S.U.A.), Ucraineană de Ecologie (Kiev), Rusă de Stiinte ale Naturii (Moscova), Internațională de Stiinte Economice (Moscova), Internațională a Cadrelor (U.E. și UNESCO), Internațională a Naturii și Societății Umane (Moscova), Balcanice de Stiinte, Noua Cultură și Dezvoltare Durabilă (Sofia, Bulgaria) ș.a. Membru al
Ion Dediu () [Corola-website/Science/311108_a_312437]
-
vieții, să revină la pictura figurativă. Născut la Kiev, capitala Ucrainei, provincie a imperiului rus, a fost fiul lui Severin Antonovici Malevici, polonez de confesiune catolică, submaistru într-o fabrică de zahăr din Iampol. Mama sa, Ludoviga Alexandrovna Galinovska, era ucraineană ortodoxă, în casă se vorbea însă mai mult limba polonă. Kazimir crește printre muncitorii de la fabrică și țăranii care cultivă sfeclă de zahăr. În anul 1890, familia Malevici se mută la Parhomovka, unde se află o altă rafinărie de zahăr
Kazimir Malevici () [Corola-website/Science/311794_a_313123]