2,898 matches
-
am adormit, am început să visez. Se făcea că în fața mea a apărut poarta aurită a Împărăției Desenelor Animate. Deodată, aceasta s-a deschis, iar Micky Mouse și cu Mimi m-au poftit înăuntru ca pe un oaspete de onoare. Uimită, am îndrăznit să întreb: Dar cum a m ajuns aici? Orice copil care iubește desenele animate poate petrece câtva timp aici, în împărăția noastră, îmi răspunse Mimi. Am mers înainte cu ei și m-am întâlnit cu Ciocănitoarea Woody, Iepurașul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
interpreteze, mai bine zis. Numai așa! Interpretarea e totul! Nu există nimic fără interpretare! Corect, foarte corect domnu' Gheretă. Să luăm un exemplu. Dionisie Precup Începu să caute cu febrilitate o pagină anume În carnețel. Gheretă Își descheie mantaua. Privea uimit teancurile de ziare. Abonații le folosesc la Împachetat. Precup e o excepție. El și-a Învelit pâinea și slănina ori salamul Într-un șervet de etamină brodat cu inițialele PD. Ziarul nu e nici igienic și nici estetic. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
scutură bine, apoi așteptă Încordat ca bulele de gaz să dispară una câte una; ; repetă operațiunea În nădejdea că va obține infirmarea presimțirilor negre care Îl Încercau și, pentru că nu mai avea putere, sau socotea inutilă a treia Încercare, declară uimit: Și totuși, e „Borsec”, domnule! Fără Îndoială, murmură Petru, subit cuprins de panică. Care va să zică, bâigui Brândușă... Exact! Nu ne rămâne decât să așteptăm, conchise Șendrean cu o Înțelepciune care Îl prindea atât de bine. Cine ar fi crezut una ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se zâmbea. Mimau un duel obosit pe o planșă cu contactele tăiate. Floretele erau vechi, ruginite, iar costumele nu mai aveau albul imaculat de odinioară. Gălbui, tulburi, precum albul de azi al ochilor lui Grațian, descusute pe alocuri, descopereau privirii uimite a lui Flavius-Tiberius, mușchii de rumeguș ai unor fantoșe hilare. Nu regreți totuși că n-ai făcut Institutul? Ca să fac ce fac eu, nu-ți trebuie studii superioare. Iar ca să faci ce fac unii cu aceste studii chiar că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cum făcea Rebreanu, am scris o noapte Întreagă. Și nu mi-a părut rău. Ai văzut ce texte am produs, ca să mă exprim mai radical. Ați fost foarte inspirat, zise Petru. Afișul mi se pare o capodoperă.... Vă place? Întrebă uimit Bejan. Nimeni nu mi-a spus asta până acum... Și nici nu știu cum arătați. Mai puteți aștepta un pic? Petru nu răspunse. Se Îndreptă spre poartă cu pași grăbiți. Se pregătea să iasă În stradă când se auzi strigat: Hei, domnu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Într-un miros straniu de ciuperci ieșite ca după ploaie. Se discuta despre orice. Se pomeneau și nume ca: Thorma, Mikola, Oliver Pittner, Krizsan, Ziffer, Tasso Marchini, ori cuvinte ciudate ca Neue Sachlichkeit, grafism rece și cubism târziu. El asculta uimit, știind În același timp că vraja seratei se va risipi Într-un târziu precum spuma șampaniei În pahare din care Îi rămânea și lui de fiecare dată o cupă mare, prin grija doamnei Amalia, căci domnișoara Marta abia făcea față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
puțin în spatele ochelarilor de soare. — Da, zise el simplu. În glasul lui se simțea o ușoară confuzie, ca și când l-aș fi întrebat dacă crede în copaci sau în aeroplane sau în China. — Da, am spus cu voce tare, încă puțin uimit. — Vreau să spun că nu cunosc prea bine rechinul cu care ați avut contact dumneavoastră, dar cunosc foarte bine, prea bine, specia din care face parte. Se uită din nou la mine. — Păreți surprins. — Din cauză că... atât de mult timp am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
hainele, pentru ca moartea să mă recunoască. M-am gândit și la varianta asta și de-atunci nu am mai purtat acele haine, nici nu le-am luat cu mine. Mirosul lor mă înnebunea. Îngerul mă privea perplex. Era poate doar uimit de capacitatea mea intuitivă. M-a întrerupt descriind un cerc larg cu mâna. Totuși, cred că mi-ai luat un nasture de la pijama. E vorba de nasturele de la piept... I-aș fi remarcat absența și nici în coșul de haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de sârmă. Și privirea lui albastră e la fel de languroasă și penetrantă ca cea a licornului sau a elevului de clasa a șasea ce nu mi-a adresat niciodată cuvântul. Continuă să stea lipit de gard și să mă privească din ce în ce mai uimit, până când urmăritorii îl ajung din urmă și-l încercuiesc din toate părțile. Oare de ce mă privesc așa măgarul, licornul și elevul?... Atunci se opintește, trece printre ei ca prin brânză și o pornește cu furie către fundul grădinii. Se aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mut, îl resimțeam în coșul pieptului ca pe o sfâșiere insuportabilă. Și-atunci, pentru a-mi controla spaima, strigătul meu descătușat s-a dezlănțuit, a penetrat perdeaua de ceață ce învăluia plaja, a umplut cerul și marea. Și, deopotrivă, privirile uimite ale costumelor de epocă de pe plaja suspendată deasupra mării și ochiul albastru al armatei de rechini s-au întors pentru o clipă către mine. Prietena mea s-a întors în loc și a început să înoate spre mal, dar, de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ele venea în fugă și șoptea ceva, apoi mai multe, după care se retrăgeau în grup compact. Noi suntem tu, păreau să spună, aceasta vedea și ea, nu era nici înfricoșată, nici bucuroasă că își vedea etapele existenței, era doar uimită. Ceva nu se lega. Ce anume lipsea din lanțul ciuntit? Ființele aveau ochii morți, ațintiți într-un singur punct, în funcție de poziția fiecăreia, o împietrire vie, în afară de păpușa pietrificată cu totul. Ceasul funcționa, umbrele aveau atitudine, răzmerița de grup se terminase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
izomorf cu Kn acum însă va trebui să facem distincție netă între elementele lui Kn și elementele dualului său (Kn). Nilă lucra la Soarele negru. Subiectul era simplu. În primul rând, se pornea de la eliminarea inhibiției, dezvelit, mereu născut, mereu uimit, privind fără să analizeze, să primească totul ca un dar firesc, fără a cumpăni valoarea. În care așa gol să adauge din nimic valori substanțiale. Nici acestora nu trebuia să le cumpănească valoarea. Privindu-le ca pe un posibil fond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pisică scheletul ei, numărul de molecule și atomi, stomacul gol, pulsul inimii, urma albastră a volutelor înscrise printre picioarele meselor cărora le știam structura fibrelor, greutatea, gramajul și gustul băuturilor din pahare, analiza chimică a frunzelor tocate din țigări, constatând uimit lipsa tutunului, am făcut cubajul camerei, dimensiunea în țoli a țevilor, precum și structura moleculară a unui bețiv adormit, puterea în hertzi a melodiilor izvorâte din player-ul cârciumii, vedeam gărgăunii din capul lui Gustav și undele browniene, toate învelite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din instinct, fără chiar să fi fost la curent cu această absență a prenumelui, o botezasem. Ai crede că simțisem nevoia ei pe care o umpleam cu acest prenume care îmi era deja atât de familiar. -Sigrid. -Sigrid, repetă ea uimită. E drăguț. -E numele pe care ți l-a dat Olaf? -Nu. -El ce a ales? -Asta nu te privește. -Păstrezi secrete prenumele care ți se dau? -Atunci când legătura cu persoana în cauză este intimă, da. Olaf este soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Această revelație va antrena și altele și, din vorbă în vorbă, voi fi nevoit să-i mărturisesc moartea lui Olaf. -Și dacă am cina în bucătărie? propusei eu cu o gravă lipsă de firesc. -Întotdeauna mâncăm în bucătărie, răspunse ea uimită. Era într-adevăr urgent să-mi schimb atitudinea: va sfârși prin a bănui că exista o problemă. M-am așezat gândind că era prea târziu ca să fugim. Nu mai aveam de ales. Această din urmă frază mă liniști. Atâta vreme cât cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
fiecare dezamăgire de felul ăsta, seara, după ce preda cheile la portar și semna într-un caiet, se întorcea acasă convins că n-o să se aleagă nimic din planul său. Multe nopți n-a reușit să adoarmă deloc. Chinuit, speriat sau uimit, zăcea doar întins în pat cu ochii abia mijiți, întrezărind printre pleoape aceleași imagini dezolante ale coridoarelor goale și ale băncilor pustii. Ești mai norocos decît îți poți închipui, nu oricine beneficiază de șansa de a-și exersa discursurile într-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
capacitatea de a te și bucura de ele. Scopul tău este să ajungi în același timp și bogat și fericit. Vei fi extrem de surprins de strategiile pe care sînt pe cale să ți le descriu, dar garantez că vei fi la fel de uimit și de rezultate. BANII CÎȘTIGAȚI DE TINE NU ÎȚI APARȚIN ÎN EXCLUSIVITATE Dacă vei studia viața oamenilor de succes, vei constata că ei și-au împărțit dintotdeauna avutul cu ceilalți. Acești oameni sînt profund recunoscători pentru ceea ce au, dar au
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
Înfloriturile specifice dar, și notele personale date de excelentul muzicant, șef de fanfară, atunci când Începea o horă sau o sârbă și când le Încheia! Știa mai toate cântecele pe care le cânta „banta”! și toți băieții și fetele au rămas uimiți, l-au rugat să-i Învețe și pe ei, dar arta-i artă și nu toți sunt hărăziți a ajunge artiști! A Învățat pe fiecare În parte, iar fetelor mai frumușele le ținea frunza cu mâna sa, cu care-o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
aibă caracterul unui eveniment, devine de la un moment dat previzibilă: „— Transmite-i Măritului Hitissh că am venit din partea Maestrului Plabos. Frilul Hitisshului afișă o figură dezgustată și începu să apese meticulos pe clanță. — N-ai auzit de marele Plabos? făcu uimit Morminiu. Nici o reacție. Poarta începuse să se deschidă, iar dropșii se îmbulzeau să iasă.“ Toate aceste fabulații, lipsite de justificare estetică, par mai degrabă produsul unui delir decât al unui act de creație. Oricare dintre cititori poate continua citatul reprodus
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Italianul Boccalini, un contemporan al lui Bacon, un antimachiavelic în vorbe și machiavelic în fapte, în Izgonirea din Parnas, rostește acoperit același adevăr în limbajul oblic al alegoriei. El imaginează un Machiavelli acuzat și adus pe rug și care, apărîndu-se, uimit, ar spune: "Eu nu știu pentru ce vor să mă ardă, pentru a fi scris despre acțiunile obișnuite ale suveranilor după povestirile tuturor istoricilor? Dacă ei nu sînt pedepsiți pentru ceea ce fac, trebuie să fiu pedepsit eu pentru că am spus
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
avut într-adevăr însușiri atît de mari încît păstrîndu-și prietenia soldaților, a reușit să domnească tot timpul fericit, cu toate că a asuprit poporul, însușirile lui îl făceau să apară soldaților și popoarelor lui atît de minunat încît acestea din urmă stăteau uimite și ca încremenite în fața lui, pe cînd cei dintîi se arătau plini de respect și mulțumiți. Și pentru că faptele lui au fost deosebite pentru un principe nou ce era, vreau să arăt pe scurt cît de bine a știut el
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
adîncul ființei ei. Iar Zoli, Îl mai ții minte?... are părul de un blond Închis, le stă foarte bine Împreună, mai ales că ea face o figură de fetiță curioasă. Știi cu ce ochi mari te asculta? Cu ochii ei uimiți și negri, ea ar fi avut tot dreptul să ne descrie nouă Orientul din Mesopotamia pînă În Canaan și ar fi trebuit lăsată să se minuneze În voie, cum Începuse la un moment dat s-o facă, de verdele abundent
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Voinești. Vederea nu mi se Împuținase Încă prea tare de cînd fusesem transferat la școala pentru orbi și slabvăzători din Cluj. Citeam cu degetele punctele În relief și cu ochii semnele vizuale. De aceea am putut să le arăt tovarășilor uimiți diferența dintre literele compuse din puncte și cele de tipar dintr-o Scînteie aflată pe birou, o duceam la ochi și identificam Îndată literele de care aveam nevoie pentru comparație. Prie tenul meu, cel cu Piri, a și spus: — Extraordinar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
două păduri. Dar nimeni nu era nebun să-și atragă ad versarii În cea izolată, ușor de Înconjurat. Nici alții nu erau proști să creadă una ca asta, așa că potera a sosit, Începînd Îndată să pieptene pădurea cea mare. Văzînd uimit că revolverul său credincios nu percutează, răzvrătitul, la adăpostul unui baraj de bușteni, a ridicat mîinile, avînd norocul ca trupa să nu tragă, ci să și-l dorească legat. A luat ani grei de temniță, dar se pare că tocmai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
notelor, așteptarea zilei de mîine, asigurarea că au consemnat totul și un „la revedere“ adresat numai mie cu apelativul „domnul de la București“. Nume nu mai aveam, graba lor de a dispărea le tulburase serios ținerea de minte. Muzicologul și solista, uimiți pesemne de plecarea abruptă a celorlalți, au bîiguit cîteva amabilități de final și ne-au lăsat singuri În sala rece. Nu mă dumiream nicicum de unde s-o iau pe nou-ve nită. Nu o identificam și pace. Creierul Îmi lucra la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]