2,906 matches
-
prisma gradului de participare a celor doi, corespondența e univocă: maestrul se dăruie și învățăcelul primește. Și chiar dacă din cuvintele lui Seneca reiese că Lucilius îi răspundea regulat la scrisori, pînă la noi nu au ajuns decît misivele oratorului. E uimitoare rîvna cu care Seneca își cheltuiește energia scriind manu propria (cu propria mînă), sau dictînd scribilor scrisorile destinate discipolului, cînd firesc ar fi fost ca mai degrabă să se întîmple invers, discipolul înălțîndu-i învățătorului un piedestal epistolar . Risipa aceasta - 124
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
Anca Măniuțiu Atracția adevărului Expunînd colecția tatălui său, Jan Lawers înfăptuiește un uimitor gest poetic, cu consecințe inedite în universul scenei. Or, o astfel de decizie se cere semnalată. Cu mult timp în urmă, Roland Barthes scria un eseu, binecunoscut la acea vreme, despre "maladiile costumului de teatru", diagnosticînd, printre alte simptome, în
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
mai este același autor care a compus-o. "Era o noapte frumoasă, o noapte tocmai bună pentru amoruri romantice. Frumos este, în adevăr, amorul de inimă, căci el ne procură momente de o fericire sublimă. Natura întreagă își deschide comorile uimitoarelor sale frumuseți, spre a ne da o idee perfectă de sublimitatea ei; bolta cerului era de un albastru încîntător; stelele presărate pe spațiul ei nemărginit de astă dată erau pline de o lumină magică" (cap. VII). Asemenea fragmente scad brusc
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
cei care ar trebui să confere un minim de normalitate, de credibilitate lumii sunt complici prin imbecilitate, obtuzitate, lipsă de empatie. Cred că unul dintre lucrurile izbitoare cu care regizorul a reușit să caracterizeze lumea Epocii de Aur este această uimitoare lipsă de empatie, - excepția nu face decît să confirme regula -, incapacitatea de a mai înregistra suferința. Dacă Găbița ajunge repede într-o stare de apatie, putem vedea cum Otilia, cea care se zbate pînă la capăt pentru prietena ei, se
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9258_a_10583]
-
Daniel Cristea-Enache Înveți să citești literatură ținându-i pumnii strânși protagonistului pozitiv. Lăcrimezi când necazurile îl împresoară, când dușmanii se-nmulțesc și răul pare să triumfe definitiv. Dar ajungi să închizi romanul cu un sentiment de bucurie sărbătorească: printr-o uimitoare răsturnare de situație, eroul tău a câștigat bătălia deja pierdută, convertind înfrângerea iminentă într-o răsunătoare victorie. A doua etapă a înțelegerii e mai dureroasă. Descoperi cărți fără happy-end, romane la fel de palpitante, cu scene și episoade care te țin cu
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
au adus și multe opinii raționale, argumentate, datorită cărora întreaga agitație mediatică a căpătat oarece sens: a atras atenția asupra unor probleme și le-a formulat, scoțîndu-le din tăcerea și nepăsarea care le înconjoară de obicei. La fel de pozitivă (și de uimitoare) mi se pare tăcerea care a urmat strigătelor de război din primul moment. Putem presupune că și spiritele mînate de avînturi patriotice și de ecourile afective au înțeles ceva și au trecut rapid la o altă temă de actualitate a
Limbi străine by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9357_a_10682]
-
Tanglewood". L-am urmărit pe Levine atât în repetiția finală, cât și pe parcursul concertului în care a inclus Simfonia a 3-a, pentru soprană, cor de băieți, cor de femei și orchestră, de Gustav Mahler. Din primele momente realizezi calitatea uimitoare a acordajului. Perfect din punct de vedere sonor, perfect funcțional din punct de vedere muzical. Lucrarea este un colos, de peste 120 de minute și a fost reluată în festivalul de la Tanglewood pe parcursul a numai două repetiții în condițiile în care
Tanglewood - reședința de vară a marii muzici by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9363_a_10688]
-
pe Portocala ca să-i dea planta, iar eu am luat-o pe sus pe Ghidușa adormită și am dus-o în adăpostul din crengi, și ea nici măcar nu s-a trezit, a căscat doar, visând în continuare, netulburată, cu acea uimitoare capacitate a copiilor de a face abstracție de orice. Am rămas apoi afară cu Iasomia, lângă adăpostul copiilor, privind la cerul nopții și povestind basme. Apoi Iasomia a plecat să mai caute niște plante și eu am rămas să păzesc
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
buretele este simbolul iertării păcatelor, iar tunderea se face pentru a simboliza supunerea omului botezat legilor lui Dumnezeu. Cine cunoaște Carașul așa cum trebuie știe, că cea mai de seamă caracteristică a lui este spiritualitatea, manifestată în dibăcia artistică atât de uimitoare a satului cărășan, în iscusința lui de cântăreț înăscut și îndeobște în toate acele minuni ale creațiunilor sufletești , cari alcătuiesc specificul cărășan și cari, pe bună dreptate, i-au caștigat numele cel mai frumos dintre toate județele Țării. Din punct
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
tip ce "purta adesea raiați largi și fuma zdravăn dintr-o pipă tutun dulce și ieftin Cherry Blend" (p. 103), prieten cu Saul Bellow și Paul Ricoeur, dar și cu veverițele pe care le hrănea, o autoritate de o erudiție uimitoare, dar și naiv, nedescurcăreț, lipsit de abilitate în chestiuni practice, detașat de problemele lumești în așa măsură încât nu făcea diferența între gloanțe și rachete. Era generos și receptiv la solicitări pentru informații bibliografice, prompt în a-i ajuta pe
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
beatnik (derivat din mișcarea beat și sovieticul satelit sputnik) pentru a se angaja organic și furibund în scris, când mecanica artificiilor postmoderniste sublimează într-o antropologie de natură cuantică. Iată de ce mi se pare frivolă asocierea - practicată încă des cu uimitoare jovialitate - între un poem sclipitor ca O seară la operă și formidabila investiție personală și tensionată numită Levantul. Tehnica seacă a intertextualității nu are de ce să reprezinte un criteriu de asimilare mutuală. Și nici o sursă oricând la îndemână pentru trasarea
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
Ioana Pârvulescu Despre o carte frumos șlefuită, despre o carte uimitoare se spune că e "o bijuterie". Despre Orbitor. Aripa dreaptă s-ar cuveni să se spună că este "o vistierie", pentru că bijuteriile literare sclipesc în fiecare fragment și pe fiecare pagină. Când intri în roman ești, la început, orbit de
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
dintre volumele anterioare ale lui Ioan Es. Pop în paralel cu singulara antologie no exit. Veți vedea cât de diferit vă va suna același poem între alte coperte și cu alt antet. Veți înțelege câtă limpezime a mesajului și câtă uimitoare priză la real au mai toate fragmentele de text. Obiecte geografice sau doar maniabile, străzi și adrese venite parcă direct din hărțile online, ani consemnați cu precizie, oameni și halouri palid umane împânzesc și structurează paginile antologiei. Un cotidian, prin
Pop Art by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9489_a_10814]
-
a boierimii sau a aristocrației, ținta ideologizantă dinspre final ce face ca totul să curgă spre triumful prezentului comunist al anilor 1950, sunt pricini de suspiciune sau chiar de plictis ale cititorului de azi. Petru Dumitriu rămâne, pentru posteritate, exemplul uimitor al unui talent epic conformist, irosit, un executant desăvârșit al exigențelor narațiunii la nivelul mijlocului de secol XIX. Scrie în 1950 ca în 1850. Exagerând puțin, am putea spune că singura noutate (tematică, nu tehnică) pe care o înregistrează Cronică
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
ale partiturii. Iar aceasta descoperind firescul, descoperind libertatea de acțiune din spațiul în care trăiește muzica însăși. Pornind din zona Clasicismului muzical vienez de sfârșit de secol XVIII, și până la marile creații camerale ale muzicii secolului trecut, pertinența abordării este uimitoare. Nu pot să nu evoc - pe această direcție - concertul în care, cu luni în urmă, tot la București, tot la Ateneu, ne-au fost oferite trei dintre cvartetele de Bela Bartok. Ne aducem aminte, densitatea spirituală a comunicării era cutremurătoare
Impresionant final de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9504_a_10829]
-
bine de un deceniu și jumătate, o veritabilă vitrină în care sunt prezentate tendințele componistice actuale , de la noi, din lumea cea largă a muzicii. Varietatea de orientări este seducătoare. Varietatea limbajelor, a surselor sonore, a tipurilor de structuri componistice este uimitoare. Spectacolul creației este captivant. Informația, muzica însăși, lucrările, circulă cu o viteză amețitoare în spațiul public al lumii actuale. Mai dificilă se dovedește a fi percepția, eventuala înțelegere a intențiilor, a realizărilor, pătrunderea sensurilor afunde ale lucrării. Atunci când este cazul
Unde ne sânt contemporanii? by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9570_a_10895]
-
pot fi despărțite de conștiința convenției literare, devenind în ultimă instanță modalități deturnate și parodice de a pune problema artei în epoca spulberării tuturor iluziilor. Nu trebuie să se înțeleagă totuși că dezbaterea teoretică ocupă în carte locul central, dimpotrivă, uimitoare este, la autorul Jocului poeziei, dezinvoltura cu care, în cazul fiecărui poet discutat, reușește să găsească punctele de acroș și modalitățile de a face operative conceptele cele mai abstracte. Înainte de a zăbovi asupra câtorva capitole care ne-au atras cu
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
pagini de perisabilă publicistică, Mircea Cărtărescu și-a arătat clasa de scriitor prin două opere apărute într-un interval foarte scurt, la finele regimului trecut și în zorii originalei noastre democrații. Visul (1989) și Levantul (1990) sunt niște cărți absolut uimitoare (fiecare în genul ei), apărute însă într-un moment socio-istoric nepotrivit, în care interesul pentru literatură și pentru cultură, în general, cunoștea o drastică diminuare. Fantasticul unor povestiri atât de originale, ca și magia verbală din "jucăreaua" levantină se potriveau
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
a fost gândită de studenții din Cluj-Napoca să reziste la cutremure cu intensitate de 10 grade pe Richter. Clădirea fost construită dintr-un lemn foarte ușor și elastic, potrivit pentru un astfel de construcții. La teste, blocul-turn a obținut rezultate uimitoare, scrie Ziar de Cluj.
Clădire rezistentă la un cutremur devastator, proiectată de români by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77369_a_78694]
-
de un scriitor care știe să asculte. Când interlocutorul lipsește, Octavian Paler și-l creează, dedublându-se și purtând pasionante dialoguri interioare. Viziunea artistică nu mai prezintă acea omogenitate din creația autorilor monoideatici, însă diversificarea ei are ca rezultat o uimitoare lărgire a universului moral. Maniheismul ce face și astăzi atâtea victime e respins din capul locului de un scriitor pentru care lucrurile nu sunt deloc simple; și pentru care nuanțele contează. Adevărul, binele, dreptatea nu sunt predeterminate și nu se
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
și am semnat bucuros ceea ce s-a dovedit a fi un contract înrobitor cu MGM, care însă ne asigura tuturor un venit suficient pentru a putea trăi timp de câțiva ani în schimbul ideii din Al zecelea om. Apoi am primit uimitoarea veste că domnul Anthony Blond cumpărase atât cartea, cât și drepturile de publicare în fascicule a misterioasei povești pentru o sumă frumușică, urmând să plătească o cotă parte din vânzări companiei MGM. Domnia sa a avut amabilitatea să-mi transmită manuscrisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Firește, Înlocuind autor, cu actor. Printre alți invitați, a apărut, de două ori, marele impresar al perioadei interbelice, Gabi Michăilescu. Era insuportabil la privit și ascultat! Era În ultima stare de degradare fizică, arăta cumplit și vorbea ininteligibil!...(o idee uimitoare au avut cei care au realizat evocarea cinematografică: de-a ignora tot ce au scris teatrologii despre Birlic! Nu-i cușer!). Citesc o listă a actorilor cu funcții politice Între anii 1948 și 1989. Sunt omisiuni flagrante, desigur. Cu toate
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
clare, ale vîrstnicilor din jur. Important e că autorul scrie cu un haz nebun, rememorînd (?) și inventînd, atacînd și ingenuizînd, Îngîndurîndu se și voioșindu-se, alternativ. Vecinii, proletarii, milițienii, dascălii, funcționarii micului oraș În care se petrece acțiunea, compun un puzzle uimitor prin vivacitate și incredibil prin observarea detaliilor. Lozincile epocii, programul tv idiotizant, poncifele din manuale, mecanizarea locuitorilor În timpul primirilor cu urale, supapele către băutură și adulter, și o oarecare naivitate a viziunii, aruncată peste epocă, fac din carte o lectură
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
observă că elevii fură imediat atrași de conținut: „...La vârsta de 88, de ani se trecuse din viață mătușa Ecaterina Bujor. În aceste clipe, Șurca, cățelușa ei, era deosebit de tristă... Toată noaptea lătra, ba uneori urla cu o deosebită durere. Uimitoare a fost ultima clipă a petrecerii în ultimul drum a stăpânei sale. Când au fost aduse năsăliile, pe care a fost pus sicriul cu stăpâna sa, Șurca s-a dus sub ele și, cu ochii plini de lacrimi, se uita
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
urbe-ntre coline Pulsând cultură-n ritmuri creatoare Din plasa vremii prea necruțătoare În care Domnul nu mai intervine ? Orașu-i un tezaur, o valoare, Păstrând mii de comori de taine pline Ce ies din legendarele ruine Spre-a admira tablouri uimitoare. Cu eleganță-și țin azi semeția Cei Trei Ierarhi, dar și Mitropolia Și Parcul din Copou cu vechiul tei, Bojdeuca ori Muzeul Dosoftei. Iar la Palat e Ștefan domnitorul Și Lui, dar și lui Cuza-i dăm onorul! Răul și binele
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]