432 matches
-
acumlate, și sub formă de imobiliare. Ei le numeau bijuterii imobiliare,în realitate,însă, erau chiciuri imobiliare! Pentru Dumitriță Floridemăr, chingile s-au tot strâns, până când nu au mai putut rezista. Și-a lăsat acasă nevasta, cu trei copii, cât ulcelele, și a apucat drumurile Italiei. Bun,în mai toate meseriile construcțiilor, acolo, Dumitriță, a găsit repede, mult și convenabil, de lucru. împreună cu alți bătuți de soartă, asemeni lui, au închegat echipe omogene, de specialiști, și s-au apucat de construit
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pe groși pe bulgărește, pomenindu-l mereu pe deadul Vasile, dar înșiruind și o grămadă de nume vechi și ciudate, pe care le purtaseră, poate, cine știe pe ce timpuri, rubedenii de-ale lor, care de mult erau oale și ulcele. Diminețile se trezea buimac, cu ochii tulburi, de parcă prin somn l-ar fi muncit cel necurat... De vreo câteva săptămâni, de când începuse să se desprimăvăreze, neastâmpărul din iarnă parcă îl mai lăsase puțin, dar în schimb copilul refuzase să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și recipiente din sticlă și din ceramică pictată. Pe marele banc central, acoperit de o placă din marmură, zăceau câteva mojare de diferite dimensiuni, din piatră, din bronz și din lemn, și apoi o serie de plite pe care fierbeau ulcele și retorte din cupru, emanând un subțirel abur aromatic. Un cuptor dintr-un material refractar emitea, pe fundal, o blândă lucire roșiatică. Lângă banc, poetul văzu un bărbat ce părea să aibă aceeași vârstă ca și dânsul, care Îl privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Străinilor sau despre viața dusă de ea cu Bobby De Witt. Amândoi am prins din zbor în linii mari, povestea celuilalt, dar nici unul nu avea nevoie de detalii. Eu eram privilegiat: frații Ashida și Sam Murakami erau demult oale și ulcele, dar Bobby De Witt mai avea o lună până să fie eliberat condiționat în L.A. - și-mi dădeam seama că Kay îi este frică de întoarcerea lui. În afară de momentul când Harry Sears i-a dat de știre, Lee n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și o veselie neobișnuită n făcea să se apropie de mireasă, să fie mai îndrăzneț. Ciocni de câteva ori la rând cu Roșioară și cu nașa. Farfuriile pline cu hartane rumene erau golite la repezeală. Gunoierul sorbi pe furiș câteva ulcele de vin, să se răcorească. Aglaia, cu ochii pe el, îi striga să aibă grijă de meseni. Se spetise cărând și bău și ea câteva rachiuri în bucătărie cu nevasta meșterului. Din casa gospodarului ieși în goană fina Smaranda, jucând
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ar 64 zice, nu era degeaba. Împrejur, numai negustori, fuduli și ghiftuiți, cu obrazul plin, duhnind și înjurîndu-se. Tot Cațaveiul, Ggîrlea, Buzeștii, din Dealul Spirii, de la Mandravela, Zece Mese, din Rahova și Foișorul de Foc. Slugile hangiului cărau băutura în ulcele de pământ ars, smălțuite pe afară, cu toarte vechi de alamă. Împrejur, se adunaseră vreo câțiva câini trăiți bine, flocoși și obraznici, tîrîndu-se pe sub mese, chelălăind și apucând oasele aruncate. Jos, la picioarele stâlpilor verzi, decolorați, stăteau cu picioarele întinse
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vânt. Întâi răbufni o furtună ridicând praful și măturând târgul. Frunzele uscate ale acoperișului foșniră și o ploaie galbenă de crengi smulse pică peste mesele umede și părăsite. Nu mai rămăseseră decât câțiva clienți care beau grăbiți. Slugile hangiului strângeau ulcelele golite și resturile din farfurii. - Și-acum, hai în petrecere! rosti mulțumit Bozoncea. Cocîrță îi dădu banii legați într-o basma muierească. - Na, Stăpîne! Asta am luat, asta ți-am dat! Fă-i tu în parte... Starostele vîrî legătura în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îl înghiontea: - Bă, n-or să te mai ție balamalele... - N-avea tu grija asta, răspunse el netulburat. Îmi știu eu măsura. Și iar mai întingea un miez de pâine în sângele proaspăt al fripturilor, dumicând. Hangiul aduse și niște ulcele cu vin roșu, de avea o undă fierbinte și un gust acrișor. Lăutarii își făceau treaba. Mitică trase din oblon la ceilalți și zise iar: Să-mi dai drumul la nămiaz, Să-ți aduc bătrân și breaz, Să-mi dai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îmbrăcați amândoi în șube de miel, cu căciulile așezate pe ochi până în vârful nasului și bocanci grei în picioare, toate ciordite de la negustorii de pe Grivița. Era ger, și noroaie de te-ngropai. Ocoleau târgul plin de căruțe. Tîrlanii, băuți, târguiau ulcele, cojoace și țoale. Lipăiau prin zloată cu opincile lor de porc, se tocmeau, intrau în circiumă; bani la ei, berechet. 154 Gheorghe scotea un sac de sub șubă, plin cu cărămidă pisată mărunt, pregătit anume pentru asta. Îl trântea în noroi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mânios. Cărăușii petreceau alături. Veniseră și lăutarii. Și-a adus aminte de carnea femeii. Se simțea bătrân și netrebnic. Auzi cobzele și glasurile lăutarilor. Îl apucă un dor de băutură. Căruțașii făcuseră foc în fața cramei, ședeau pe vine și ciocneau ulcelele. A cerut și el o stacană și-a băut cu sete. Pe urmă iar a golit cana de lut cu miros de vin până a început să simtă băutura în brațe și în picioare. A chemat lăutarii lângă el. Toată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
am oprit la timp. De fapt, nu m-am oprit, am fost trimis cu un șut bine plasat profesor la o școală ajutătoare undeva pe lângă anticul Aegyssus. Am plecat de acolo cu o colecție de toarte de felurite oale și ulcele. Din tot ce spărsese istoria străveche, strămoșii mă ademeniseră cu cioburile acelea, tocmituri ale țărânii, dintr-un tărâm cândva împoporat, acum devenit goliciune de stepă și pustiu hălăduit de scaieți. Toarte vechi, păstrate ca printr-o minune a veciei, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bun. Și iapa? Iapa ca iepele, domnule Gerard... Ha, ha, ha! Las-o să se mai și distreze. Ori vrei să-i reduci porția de ovăz? Oricum ai lua o, după cum știi, mai are săptămâni și va face oale și ulcele... Am avea-o pe conștiință, d-le Valy-răspund eu cam în dubiu. Să n-o ai. Nu merită. Mă rog... Faci ce vrei. Dacă ai ști câți au avut-o... pe conștiință... Nu ți-ai dat seama că e o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nesfârșit, acel chip diafan, să asculte acea voce și de a diviniza felul ei de a fi; liber de a atinge corpul care, în câteva săptămâni avea să zacă alături de Sima în mormânt și să facă împreună cu acesta, oale și ulcele. Nu voia să creadă în așa ceva nici măcar o secundă. Era imposibil. Era ca și cum ei, adică el și cu Valy, nu vor putea fi cercetați ulterior de procuratură, într-un cuvânt, nu vor putea fi anchetați după toată tărășenia asta. În
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aicea pus de la svinția sa preasvințitul părinte patriarhul de Ierusalim ca să aibă a o trimite acolo la Sv(â)ntul Mormânt”. În timp ce eu rosteam ultimele cuvinte, călugărul a întins mâna către șervetul de pe colțul mesei. L-a ridicat, dezvelind două ulcele în care strălucea rubinul vinului știut, iar alături se afla o strachină cu plăcinte poale-n brâu. ― Hai să gustăm din plăcinte și să ne umezim cerul gurii cu un strop de vin, că până diseară ne uscăm precum iasca
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a câta oară constatam că el trăia aevea evenimentele pe care le discutam... ― După un asemenea iureș, cred că ar fi bine venit... - a lăsat bătrânul vorba în vânt, ridicând cu gest leneș șervetul de pe strachina cu gogoși alături de aceleași ulcele cu vin - să ne prindem sufletul și după aceea om mai vedea, fiule... Momentul de respiro, udat cu “Lacrima Cristi”, de astă dată a fost bine venit. Abia după aceea am prins glas: ― Sfințite, cred că o confirmare a măsurilor
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
el), poza tatălui mort se holbează cu un optimism și o încredere nelalocul lor la forța făuritoare de istorie a oamenilor muncii, fără să poată participa la lupta de clasă. Așa‑i trebuie altruistului ăstuia patologic! A ajuns oale și ulcele, focul a dat și el o mână de ajutor la chestia asta și nici măcar mormântul nu i se cunoaște. Și dacă‑i adevărat ce se spune, așa au pățit milioane de alți oameni din toată lumea, care au dispărut fără urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
foarte rău, că nu sunt undeva în aer liber, unde cântă păsărelele și din pământ ies aburii calzi ai primăverii de abia venite. Și iar poposesc, măcar în gând, pe meleagurile Curseștilor. Locuri și oameni, care demult sunt oale și ulcele, parcă trăiesc aievea și mă mir uneori că nu-mi vorbesc. Așa, nici eu nu știu din ce cauză, mi-am amintit de marea nisipărie din sat, care distrusese un drum lăturalnic însă era paradisul nostru, al copiilor, să ne
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
singurătate, pentru ca, astfel, să continue „viața în doi”. Este o soluție ce dă rezultate, cel puțin deocamdată. 4 februarie 2007 Lățești. Singur. Reiau, după o lungă pauză (impusă de împrejurări), lectura paginilor „bătrânului” scriitor basarabean. Omul este, demult, oale și ulcele, dar „problemele” trăite de el, ori inventate și puse pe seama eroilor săi, au rămas scrise. Prin urmare, mă pot raporta la ele, pentru a constata nu doar că au existat sau au fost posibile, dar și că au o anume
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Ce sunt astea?” A așezat ulcica pe colțul mesei, a turnat doar câteva picături de rachiu și a gustat cu precauție. „Uăh! Da’ anapoda gust are!” Până la urmă, vrând-nevrând, a dat peste cap și restul de rachiu rămas pe fundul ulcelei. La sfârșit s-a cutremurat ca de friguri. Nu a mai simțit plăcerea de altădată... De fiecare dată când se așeza să mănânce, lua câte o înghițitură zdravănă din fiertură. Nici el nu-și dădea seama cum de a prins
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ani. Nu-l înțelegem și Lixandru își învîrtea târnăcopul între mâini. - Moșu ar recunoaște-o cum ar da cu ochii de ea. Întâi și întîi, el ne-a vorbit de o căldare cu galbeni, și asta a noastră e o ulcea de lut. Apoi, Moșu a visat comoara de mic copil, acum optzeci și mai bine de ani. Dar când m-am apucat să număr galbenii, am văzut că cei mai mulți sânt noi. Am găsit unii din 1911. Am găsit și un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să scormonesc tocmai acolo unde doare, dragă ieșene. Mai degrabă spune-mi cam ce crezi că făceau ei acolo la han? Odată ajunși la han, cei doi buni și nedespărțiți prieteni se aciuau într-un cotlon liniștit și în fața unei ulcele cu vin sporovăiau uitați de lume, până hăt, târziu, când luna plină și îmbujorată se arăta deasupra mănăstirii Aroneanului sau, cum i s-a mai spus, „Mănăstirea din Țarină”. Și fiindcă veni vorba de Mănăstirea din Țarină, am să-ți
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
întrebare? Atunci la ce bun să ai prieteni dacă nu-i cercetezi tocmai când îți crapă măseaua? Că bine zici, dragule. Numai că așa cu gura uscată nu ai să prea ai spor la vorbă. Drept urmare, hai să ciocnim cele ulcele cu vin și să-ți ascult apoi povestea. Ieșeanul duce întâi ulcica spre nas, o adulmecă ca un copoi, apoi soarbe din ea cam cât ai pune în ochi la un șoarece și poartă picătura de vin prin toate cotloanele
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
am zis. Tu însă trebuia să-ți imaginezi că întâlnirea noastră era musai să se petreacă la începutul săptămânii care vine. Ei, asta-i altă poveste. Am mai sporovăit noi ba de una, ba de alta... Am golit vreo două ulcele cu vin și ieșeanul a plecat cu promisiunea că mă va căuta după cum a hotărât... Un început de săptămână nou. Abia îmi limpezisem ochii după un somn cam scurt din acea noapte că ieșeanul și-a anunțat prezența prin bătăi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
parcă prin farmec a uitat și de foame și de oboseală. Nu-l întrerup, pentru a nu risipi vraja vremurilor de demult reînviate de ieșean. Și printre junimiști îl văd pe Creangă, plin de vervă, mai ales că golise câteva ulcele cu vin și tocmai povestea pățania popii de la Neamț în noaptea Sfântului Toma... Lângă el, Eminescu, gânditor, cu o lumină stranie în priviri, gustă din când în când din ulcica cu vin... Poate gândurile îi zburau la Dabija voievod, despre
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
în minte îmi stăruie îndemnul ieșeanului după ce a degustat vinul: “Bea și tu, dar nu-l da de dușcă ca pe orice poșârcă”... În sfârșit, ne-am ostoit foamea și nu avem alta de făcut decât să nu uităm de ulcelele cu vin și de lăutarii care după o pauză au pornit să cânte parcă și mai cu foc... Prietenul meu și-a tras ulcica cu vin mai aproape și, în timp ce privește niciunde, furat de cine știe ce aducere aminte, mângâie torsul ulcelei
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]