5,770 matches
-
a se folosi de ele. Femeia gospodină știe să facă și din fructe stricate magiun, zicea ea. Cu cât rămânea mai puțin de lucru la rochiță, cu atât Ioanei i se părea mai mult; își imagina deja cum iese în uliță îmbrăcată în rochița ei cea nouă. Se va duce până la mătușica ei, să o vadă cei cinci verișori, apoi până ajunge le ei acasă mai are de trecut pe lângă casa altora, de unde încă știa că o pot vedea multe prietene
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să se spele ultimul, acela mânca ouăle și lua bănuții. De Duminica Mare, era obiceiul împodobirii în ajun a stâlpilor casei cu ramuri de tei. Tații noștri ne făceau niște fluiere din crenguțe de tei și auzeai numai fluiere prin ulițe. Aduceam iarbă și plante care se puneau pe jos prin odăi după ce făceam curat. Mirosul acela de iarbă era foarte plăcut. Erau frumoase acele tradiții, fiecare sărbătoare avea ceva al ei, deosebit de celelalte. Totuși, fiecare din noi avea unele la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
al doilea examen, nici el nu se mai duse. Se făcu tractorist în colhoz, spre bucuria tatălui său, dar nu și spre fericirea lui, pentru că foarte repede se făcu prieten cu paharul. Îmi amintesc cum noi, copiii, ne jucam prin uliță și apărea el, se oprea și începea să ne pună fel de fel de întrebări din fizică, chimie, biologie, matematică ș.a., la care noi nu puteam răspunde. Atunci el ne spunea răspunsurile și ne probozea, chipurile ce fel de carte
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
asfințit de soare, am privit cu cercetare stelele cerului senin în nopțile de vară. Aici, în acest frumos loc pentru sufletul meu, am simțit pentru prima dată fiorul dragostei și am început să visez cu ochii deschiși. Cine poate uita ulițele copilăriei la care atât de des ne întoarcem cu gândul și cu amintirile? Cine nu-și mai aduce aminte de acea uliță care, de la poarta casei părintești, ne ducea spre o mulțime de alte locuri și pe care am lăsat
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
am simțit pentru prima dată fiorul dragostei și am început să visez cu ochii deschiși. Cine poate uita ulițele copilăriei la care atât de des ne întoarcem cu gândul și cu amintirile? Cine nu-și mai aduce aminte de acea uliță care, de la poarta casei părintești, ne ducea spre o mulțime de alte locuri și pe care am lăsat milioane de urme în toți acei ani cât am pășit pe acolo? Acea uliță, la capătul căreia, dornici de a cunoaște multe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Cine nu-și mai aduce aminte de acea uliță care, de la poarta casei părintești, ne ducea spre o mulțime de alte locuri și pe care am lăsat milioane de urme în toți acei ani cât am pășit pe acolo? Acea uliță, la capătul căreia, dornici de a cunoaște multe, ne-am urcat cândva într-un autobuz, care ne-a dus pe drumul vieții în lumea mare, departe de ce ne era scump și apropiat, lăsându-ne singuri într-un necunoscut neprietenos, și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cândva într-un autobuz, care ne-a dus pe drumul vieții în lumea mare, departe de ce ne era scump și apropiat, lăsându-ne singuri într-un necunoscut neprietenos, și care, atunci când ne întorceam acasă, ni se părea cea mai lungă uliță din lume, neavând răbdare să ajungem la sufletele dragi. La această uliță a copilăriei, din azi, mă întorc și eu de multe ori cu gândul. Ulița la capătul căreia, pe vârful dealului, se afla biserica satului nostru cu ușile pe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lumea mare, departe de ce ne era scump și apropiat, lăsându-ne singuri într-un necunoscut neprietenos, și care, atunci când ne întorceam acasă, ni se părea cea mai lungă uliță din lume, neavând răbdare să ajungem la sufletele dragi. La această uliță a copilăriei, din azi, mă întorc și eu de multe ori cu gândul. Ulița la capătul căreia, pe vârful dealului, se afla biserica satului nostru cu ușile pe care nu le mai deschidea nimeni de mulți ani și care semăna
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
necunoscut neprietenos, și care, atunci când ne întorceam acasă, ni se părea cea mai lungă uliță din lume, neavând răbdare să ajungem la sufletele dragi. La această uliță a copilăriei, din azi, mă întorc și eu de multe ori cu gândul. Ulița la capătul căreia, pe vârful dealului, se afla biserica satului nostru cu ușile pe care nu le mai deschidea nimeni de mulți ani și care semăna cu acea biserică, pe care Sfântul Grigore Dialogul o compara cu „o luntre veche
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
acasă cu acest sentiment în suflet, dar nu le-am spus părinților nimic, de frică să nu mă certe. Mi-am zis atunci că e mult mai bine să mă joc în curtea școlii vechi, unde ne jucam copiii din ulița noastră, decât în curtea bisericii. Eram convinsă că altădată nu mă voi mai duce acolo. Era o zi de vară, în care căldura nu se milostivea de nimeni și de nimic, frigând tare. Soarele abia trecuse de ora amiezii, ora
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
duce acolo. Era o zi de vară, în care căldura nu se milostivea de nimeni și de nimic, frigând tare. Soarele abia trecuse de ora amiezii, ora când din cauza temperaturii înalte, oamenii păreau ascunși și nu vedeai pe nimeni pe ulițe. Deodată, în tot satul s-a făcut auzită chemarea clopotelor de la biserică. Era un strigăt de disperare, o alarmă, o chemare în ajutor. Fiecare om, mic și mare, înțelese că ceva grav s-a întâmplat. Imediat, ca fulgerul, s-a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ca mai înainte, se înalță triumfătoare biserica satului. Rana, care sângerase atâțea ani, acum s-a vindecat. Mare a fost bucuria sătenilor mei, mare a fost și bucuria mea când, peste un timp, întorcându-mă acasă, am aflat în capătul uliței copilăriei mele biserica mai frumoasă și mai nouă ca oricând. Mare a fost și bucuria tatălui meu care nu s-a mai despărțit de ea până la ultima lui suflare, dându-și sufletul său lui Dumnezeu chiar în curtea acestei biserici
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fi săraci și bolnavi sufletește. Scopul ei este pregătirea mântuirii oamenilor și mijlocirea acestei mântuiri. Un oarecare om sfânt a spus că chiar cel mai rău membru al bisericii nu poate fi comparat cu nimeni din adunările omenești. Cât despre ulița copilăriei mele, care avea în capătul din vale casa mea cea părintească, iar în cel din deal, biserica, pot spune tare: - Da! Este cea mai frumoasă uliță din lume! Ploaia Se apropia ploaia. O așteptam de mult timp. Căldura și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
al bisericii nu poate fi comparat cu nimeni din adunările omenești. Cât despre ulița copilăriei mele, care avea în capătul din vale casa mea cea părintească, iar în cel din deal, biserica, pot spune tare: - Da! Este cea mai frumoasă uliță din lume! Ploaia Se apropia ploaia. O așteptam de mult timp. Căldura și zăduful nu vroiau să-i cedeze locul, dar vântul îi veni în ajutor. „Adu-o, Doamne!” mă rugam eu. Când începuseră să cadă primele picături, eu eram
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mi s-a mai întâmplat să văd atâta dărnicie și bunăvoință, ca la acei oameni, la nimeni, nici mai înainte, nici mai târziu. Îmi amintesc o zi de sâmbătă seara. Era iarnă cu multă zăpadă. Copilul ieșise cu săniuța în uliță, stătu puțin și frigul îl aduse repede înapoi în casă la călduț. Pregătisem totul pentru a le face băița. Mai întâi, o spălasem pe cea mai mică, că apoi adormea imediat, iar eu puteam să fac celelalte mai în voie
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
la nivel local, cu grup de inițiativă, adunare generală sătească, comitet de coordonare a proiectului etc.? Ar mai fi fost cazul să calificăm acțiunea drept DEVCOM? Dacă însă, în loc de drumul de la Satu Nou, ar fi fost vorba despre „apeductul de pe Ulița Lungă”, construit de o vecinătate în Șeica Mare, lângă Mediaș, în anii 1900 (vezi descrierea cazului în capitolul 3), cu reluarea procesului de difuzare a respectivelor inovații sociotehnice în întreaga zonă Copșa Mică-Mediaș în anii 1960-1970? Și exemplele pot fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
În anii 1895-1901 s-au format la Șeica Mare două societăți pentru aducțiunea apei la fântânile publice: prima dintre ele în 1895-1897 pe Valea Mare (nume al unei străzi și zone din localitate); cea de-a doua, în 1900-1901, pe Ulița Lungă. Menționăm ca detalii de organizare, culese din „protocolul apaductului de pe Ulița Lungă din Șeica Mare, 1901”, următoarele: - societatea are încă de la înființare „statute” care cuprind norme legate de utilizarea apei din fântânile publice de către membri ai societății și nemembri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
aducțiunea apei la fântânile publice: prima dintre ele în 1895-1897 pe Valea Mare (nume al unei străzi și zone din localitate); cea de-a doua, în 1900-1901, pe Ulița Lungă. Menționăm ca detalii de organizare, culese din „protocolul apaductului de pe Ulița Lungă din Șeica Mare, 1901”, următoarele: - societatea are încă de la înființare „statute” care cuprind norme legate de utilizarea apei din fântânile publice de către membri ai societății și nemembri, taxele de întreținere a „apaductului”, reglementarea succesiunii în cazul proprietarilor apeductului, funcțiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
al comunității satului, pentru a-l include într-un proiect de facilitare comunitară desfășurat de Centrul de Asistență Rurală. Mai evaluasem două comunități din județul Arad și așteptam să văd ce îmi rezervă satul acela pitoresc, așezat între dealuri, cu ulițe care urcau din strada principală spre deal. Așa cum era de așteptat într-un loc nu foarte generos pentru practicarea agriculturii, zimbranii cultivau cartofi, îngrijeau livezile de meri și creșteau animale. Sursa principală de venit a locuitorilor satului este exploatarea forestieră
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
corespondent în realitate, dar sunt inspirate de experiența australiană. Cluj-Napoca, iulie 2010 Ana Ludușan 7 noiembrie 2009, Sydney, Australia Stau pe plaja din Manly la buza Oceanului Pacific. Sunt de câteva zile în Sydney. Mă "vântur" prin marele oraș ca pe ulițele copilăriei, cu sentimentul că viața mea a înmugurit dogorâtă de soarele australian. Cu fața în nisip, cu mâinile căuș la urechi, ascult zbuciumul oceanului și mă afund tot mai adânc în amintiri. Mă plimb prin creierul meu ca printr-o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
durea îngrozitor capul. Se va odihni pe urmă. Fratele ei a prins de rude aproape de ciubăr, să-i fie mai ușor, dar avea chef de joacă. O împingea înainte, o trăgea înapoi. Simțea cum i se urcă mațele în gât. Ulița cobora pieziș, pietrele spălate de ploaie alunecau sub tălpile ei. Fratele ei continua să o chinuie hățind de ciubăr. "Lasă-mă în pace", s-a rugat de el cu o voce pe care probabil nu a auzit-o decât ea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ploaie alunecau sub tălpile ei. Fratele ei continua să o chinuie hățind de ciubăr. "Lasă-mă în pace", s-a rugat de el cu o voce pe care probabil nu a auzit-o decât ea. O cuprindea din nou moleșeala, ulița se strâmta tot mai tare, ceva îi tăia respirația. "Doamne, să ajungem odată la vale", își zicea îngrozită, ochii i se împăienjeneau, un zgomot asurzitor îi presa timpanele. S-a trezit lângă apă, în brațele bunicii. "Draga mamii, draga mamii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
că e prea complicată lumea împăraților și cea a oamenilor cu avere, se gândește țiganul, de aceea nu este în stare să poarte o vorbă cu miez cu acest om. Îl prețuiește fiindcă de câte ori îl întâlnește prin hotar sau pe ulițele satului îl ia în căruță și îl duce până în vârful dealului, acolo spre ultimele case, de unde poate ușor să se scoboare la vale să-și vândă măturoaiele. De câte ori îl îmbie pe Ilie cu un măturoi, acesta îl ia și îi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mare sat, cu case fără etaj, împrejmuite de vegetație, risipite pe sute și mii de kilometri pătrați. De aceea mă simt bine aici. Australia păstrează atmosfera domoală a satului meu natal, încetineala vieții, spațiile largi, liniștea. Ne rostogolim pe o "uliță" a Sydney-ului, cu arșița în cap și cu bombănelile Silviei în urechi. Mă închipui în viitor, deși prin creier mi se perindă fragmente din viață, mă uit la ele ca un mort la propriul său trup, le privesc cu umor
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în urma ei ca aripa unei păsări mari, aleargă Silvia, aleargă, de ce nu-și găsește liniștea, ar trebui să fie fericită, are o stare bună, este sănătoasă, trăiește într-o țară însorită, e liberă, dar ea aleargă strigându-și nefericirea pe "ulițele" Sydney-ului de parcă ar fi în Prundul Bârgăului, când e acolo "se face fericită", cum spune ea, să plesnească rudele și prietenii de ciudă, să vadă cine este ea, o bogătașă din Australia, nu o orfană sărăntoacă, mi-a povestit cum
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]