1,424 matches
-
Nu ne înțelegem. Oare aceasta este din viața anterioară sau din cea viitoare? Unele scrieri seamănă cu florile artificiale. Prefer buruienile, sunt vii. Îmi place mirajul, floarea de cactus. Troistan și Isolda, Romeo and Julia, eu și iluzia. Sub ochii uluiți ai motanului negru, șoarecii joacă o piesă, nu vor vi mâncați înainte ca piesa să se termine. Cum este orbirea? Vezi și nu vezi. A te privi în interior este mai important și mai periculos. Mă reevaluez permanent. Împrejurările neprielnice
CULTIVAT de BORIS MEHR în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359785_a_361114]
-
declarații, dar cine știe pe unde or fi, mama lor de polițiști și magistrați. - Ușor, nu începe iar, te rog! Ascultă, fată dragă, prietenul tău se numește cumva Gabriel Breazu? - Da! De unde știi tu, Octav? Mă înspăimânți! a exclamat total uluită Amalia, oprindu‑se din mers și agățându‑se de brațul bărbatului de lângă ea, tremurând. - Mâine, adică azi, după cum arată ora, am pro-gra-mat să merg pentru a studia dosarul. - Cum adică? De ce? Ce treabă ai tu cu dosarul lui, Octav? punea
CHEMAREA DESTINULUI (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359575_a_360904]
-
Iurașcu Tataia cum că „În spațiul nostru mioritic/Prostia-i factor de progres.” (p. 116). Și aceasta merge mână în mână cu credulitatea alegătorilor de care se miră cu subînțeles Laurențiu Ghiță în epigrama Politicieni și popor: „Constat cu mintea uluită,/ Ce om întreg n-ar vrea să vadă:/ Nu pot ei, frate, să promită/ Cât vrea acest popor să creadă” (p. 75). Un capitol suculent al antologiei este dedicat clasei politice din România, mizeriei economice, suferinței oamenilor în lupta aprigă
CÂTEVA CONSIDERAŢII PE MARGINEA ANTOLOGIEI DE CATRENE ŞI EPIGRAME DE LA AGONIE LA EXT(H)AZ , EDITURA EDO, BUCUREŞTI, 2012 de SORIN OLARIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359681_a_361010]
-
ei: De-acu, voi să fiț ciobani la oile mele șî să vă fie numele jâieni!” De-aia nu-i oaie ca jâieneasca, nice cântec cum îi jâiana, nici n-or fost pe nicauri ciobani cum or fost jâienii. Ascultam uluit, cu pielea ca de găină. - Om fi noi narodz, da ne-o ales Dumniedzău să fim ciobani la oile lui. Oaia noastă-i sfântă, nu-i poate fi cioban orișâcine. Nu pot descrie ce-am simțit în acele momente. Dar, la
Povestea ca viață. Dumnezeu cu față umană () [Corola-blog/BlogPost/338610_a_339939]
-
era undeva, mai retras. Nemții au vrut să-i vadă pe cei ce au refăcut tabloul. A fost chemat Stetoscop. Au rămas uimiți. - Singur ai făcut? - Absolut singur. - După ce scheme? - Stetoscop a ridicat din umeri. Nemții au rămas și mai uluiți. - Ce facultate ați absolvit? - Niciuna. De abia acum îmi fac liceul... S-au dus cu Stetoscop la tabloul electric, au cam intrat bine în circuitele de acolo și au continuat discuția, în germană. - Nu vrei să te angajăm la noi
Fragment din romanul Vârtejul dansului, vârtejul vieţii… de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339661_a_340990]
-
tot neamț! Sârbii și-au dat imediat seama că lucrurile nu sunt așa cum par, dar românii nu s-au descurajat și au continuat jocul. Perseverenți, compatrioții noștri se trezeau în fiecare dimineață devreme și se spălau cu zăpadă, sub ochii uluiți ai gardienilor sârbi. Era un ger de crăpau pietrele, însă nu conta - ei strigau toți odată, în germană: „Eins, zwei, drei” (Unu, doi, trei) și se spălau cu zăpadă. După ce i-au urmărit astfel câteva zile, sârbii au spus: „Neamțul
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339942_a_341271]
-
Greierul cel fermecat Se apucă de cântat. Doamne, ce frumos mai cântă! Însăși noaptea pare sfântă! Cântecele curg șuvoi, Și mai vechi, dar și mai noi; Stă suflarea toată trează Și-n taină se minunează. Chiar și vântul se oprește Uluit de cum doinește, Iar pe-un vârf de nuielușă, O superbă greierușă Cu rochiță înflorată Îl ascultă fascinată. Referință Bibliografică: GREIERUL CEL FERMECAT / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1988, Anul VI, 10 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
GREIERUL CEL FERMECAT de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340144_a_341473]
-
terenului. Mingea a lovit banda fileului, aproape de stâlp, și a deviat inimaginabil, cu aproape 2 (doi) metri spre dreapta, picând, ca un măr putred, la o palmă în terenul Simonei... Ostapenko a ridicat brațele cu racheta în semn de scuză, uluită, nevenindu-i nici ei să creadă ce vedea... Așa ceva poate frânge și psihicul unui bivol. La sfârșitul meciului am spus că nu am ce să-i reproșez Simonei, ca atitudine. A luptat din toate puterile, cu mijloacele de care dispune
Înjurați. Continuați. Și totuși, Simona e o învingătoare! () [Corola-blog/BlogPost/339697_a_341026]
-
medicale care știu și nu cârtesc în legătură cu problemele potențial mortale ale dezinfectanților, ale medicamentelor, despre alte somități medicale care truchează licitații și cumpără echipament medical exorbitant de scump, dar care nu poate fi folosit la salvarea unor arși, te întrebi, uluit, de unde această degenerare morală? Cum să știi tu, medicul, asistenta, că faci rău prin tăcerea ta despre furtișagul altuia, sau prin furtul tău din raftul de medicamente, și să dormi liniștit? De unde a apărut această degenerare în sânul unei profesii
„În primul rând să nu faci rău!” Despre degenerarea morală a medicilor care dictează „cine merită” să trăiască și cine să moară () [Corola-blog/BlogPost/339026_a_340355]
-
frați, te tată și de mamă. Iau fiecare poză-n parte; Sunt reci și totuși par că-s vii... Dau filă după filă la o parte Printre suspine-năbușite, mii. Pe-o filă-ngălbenită, negreșit, Fără de chip de om sau înger, Privirea uluită s-a sfârșit Ca o lumină dintr-un arc de fulger. A fost, consider, Mama lipsă; Că dintr-o atmosferă roză Figura-i blândă a fost prinsă, Pe fila-ngălbenită - poză ! Am pus albumul căpătâi. Mama mult m-a liniștit, Că
UN ALBUM DE SUFLET de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340984_a_342313]
-
Strofe > Delicatete > CALD Autor: Maria Teodorescu Băhnăreanu Publicat în: Ediția nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Cald Calzi și cuibăriti De suflete Stăm înrudiți Prin cărți Umblăm înnebuniți Privind pe geam înmărmuriți Întinși în pat Goi și uluiți Aruncați cortina peste noi E o seara magică Surdă de lumină Nemișcată de muzică Plină de pacea trăirilor intense Micșorată de suflete imense Aruncați cortina peste noi Ne-am îmbrățișat Și suntem goi! Referință Bibliografică: Cald / Maria Teodorescu Băhnăreanu : Confluențe
CALD de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341104_a_342433]
-
lanțul, se răsti el buimăcit de apariția insolentă a animatoarei. Tânăra ofensată de replica băiatului, îi arătă vârful limbii și plecă mai departe printre mese, aruncând printre dinți: - Student pârlit, dar cu un mod de dispreț al rostirii cuvântului student. Uluit, Andrei se uită la cei doi amici ai săi și nu-i venea să creadă. - Ia auziți, fraților, la asta! Parcă eu sunt Ion Țiriac să am bani pentru toate fufele ieșite la pradă. Cei doi amici hohoteau cu plăcere
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341309_a_342638]
-
este construcția, pe trei planuri diferite, care totuși se întretaie în punctele forte ale acțiunii, firul fiind reluat, de fiecare dată, așa cum am mai precizat, de unde a fost întrerupt. Memoria selectivă înregistrează ca pe „firul de păianjen” amănunte semnificative. Rămâi uluit de câte lucruri cunoscute și necunoscute ți se derulează prin fața privirii. Până și miresmele și zgomotele și imaginile, chiar și tăcerile îți devin cunoscute și trăite de tine, într-un straniu deja-vu, dintr-o altă existență, dacă ar fi să
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
fie plantator... Această din urmă plăsmuire este cea mai neroadă dintre toate plăsmuirile lui, spuneți-i despre aceasta...” În Italia la Byron veni Thomas Moore. Byron l-a primit binevoitor, vesel, dar era atât de îmbătrânit, încât Moore a rămas uluit. Byron pierduse din acea inspirație care îl deosebea anterior atât demult de ceilalți. Își lăsase perciune (așa voia Teresa), zicându-i că astfel capul lui seamănă cu al muzicanților. Purta plete, ce-i cădeau peste gât, conferindu-i înfățișarea de
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
bunicii: trebuie să crezi, să crezi, să crezi...”. Minunile de la Straja Totul a început în anul 1996, pe 21 mai, chiar în ziua Sfinților Constantin și Elena. Câțiva angajați de-ai lui Emil Părău, de la cabana din Straja, au descoperit uluiți, într-una din camere, un bec ciudat în care, în loc de filament, ardea o lumină în formă de cruce, având diferite culori. Nimeni nu mai văzuse vreodată așa ceva și nici un specialist n-a știut să explice fenomenul. Cu toții aveau pe buze
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
tot muntele. Acolo, în vârf, nici o bucățică din cruce nu se putea zări, de parcă o înghițise pământul. Și tocmai atunci când totul era pregătit pentru deschiderea slujbei, pâcla aia neagră și grea s-a ridicat către cer, dezvelind încet uriașa cruce. Uluiți, oamenii au început să forfotească și să se închine ca în fața unui miracol. "A fost, într-adevăr, ceva incredibil. Toată presa a scris atunci despre fenomenul ăsta ciudat. Iar noi, cei care știam istoria locurilor, am luat povestea asta ca
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
poți să dispari, nu-ți stă în fire, Nimic, precum ai învățat, n-o să dispară, Orice se poate transforma într-o comoară, Comoara este-ascunsă-n munți înalți, O vor găsi doi marțieni vaganți, Iar unul dintre ei o va deschide Și uluit va auzi, șoptit - „Deschide”. Boris Marian Niciun comentariu: Sunetul 144 Orice iubire are-un început, Sfârșitul nimeni nu-l așteaptă, Se spune că iubirea e un scut, Deși iubirea este-adeseori nedreaptă. E lupta dintre îngeri, sus în cer, Unul e
SUNETE de BORIS MEHR în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340546_a_341875]
-
valvârtej în magazinul lui Mototolea: --Nea Moto, dă-mi urgent niște bani! Îți ofer ocazia să-ți recuperezi mașina. Știu că pentru dumneata e chestie sentimentală. Hai, te rog, repede, fără fițele alea tâmpite de negociere! L-a privit Mototolea uluit, dar și bucuros că i s-a ivit prilejul să se răzbune pe „teroristul” lui. --Ușurel, Nae, ușurel, că nu mai vreau să cad în plasa ta! Să ne așezăm tacticos la negociere. --Mă, omule, nu înțelegi că am nevoie
CHIOŞCARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341101_a_342430]
-
vrea să fac o înțelegere! Îl privesc mirat. - Te-ai răzgândit în privința lui Zimmer? - Nu, am un pont! - În legătură cu ce? - Cu voi toți. Vasul acesta va fi capturat curând! Știu și unde și când, dar vreau ceva scris! Sunt, realmente, uluit. - Trebuie să vorbesc cu Grosetto! Dă din cap și merge mai departe. Întreb de căpitan, fiindcă nu-l văd pe puntea de comandă, și aflu că tocmai face o inspecție. Îl găsesc la Cazino. Nu-i vine să credă. - Promite
DRUMUL APELOR, 22 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341232_a_342561]
-
vioara pe umăr. Beth luă poziția unei dansatoare, grațioasă ca o lebădă. Leon privi scurt către Alma și înclină din cap. Ea aprobă. Puștiul atinse ușor clapele. Notele muzicale se acordau perfect cu vioara mânuită de Eduard. Invitații se priveau uluiți și nemișcați. Dansul lui Beth era întregirea acelui moment unic și eteric prin perfecțiunea sunetului, formelor de exprimare. A artei în stare pură Geniul lui Mozart era omagiat cu cinste prin interpretările lui Leon și Eduard. Lady M.Jopseph ignoră
MY LORD (4) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341186_a_342515]
-
palma. Îmi aruncă o privire plină de milă. Pleacă la următorul mușteriu oprit tot pe interzis în fața mea. Și uite cum fortăreața ridicată de butonul de avarii s-a năruit într-o clipă! Nici măcar nu știam că așa ceva e posibil... Uluit de ce-mi pregătise soarta pentru dimineața asta, rămân în mașină, aprind o altă țigară și mă gândesc că poate visez și ăsta e un coșmar. Mă lămuresc că nu dorm când se deschide ușa și Cristi năvălește transpirat în
„- Știu c-am greșit, iertați-mă, nu-mi luați permisul... Dați-mi amendă, dar una mică, mă omoară nevasta...” O întâmplare cu agentul Hemanuche () [Corola-blog/BlogPost/338006_a_339335]
-
aminte. A fost amuzant. Omul nostru s-a blocat chiar de la prima lectură, a început să râdă convulsiv încercând să reproducă inclusiv greșelile de ortografie, fără a le corecta. A abandonat încercarea în mai puțin de 10 secunde privindu-ne uluit: „total brainfuck”, a decretat el. Dincolo de anecdotă și de discuțiile metodologice stă totuși un fapt nesmintit: cu toții avem impulsul de a ne edita masiv comportamental în situații de examen social perceput în așa fel încât să ne identificăm cât mai
Dacă un telefon costă la raft 100 de lei, cât e TVA-ul? Ce răspuns am primit de la 9 din 10 candidați pentru un job managerial () [Corola-blog/BlogPost/338083_a_339412]
-
--Dar la astea, completă Pleșcan, merge și ceva gustări. Cum să fie Dane? Tot așa, naționale și internaționale? --Evident, doar suntem în U.E. Tradiție și multilingvism, începu să se dea gros Zamfirescu. --Ce cultură are omu’! Mă uimești, Zamfirescule, spuse uluit Pleșcan. --Mai citesc și eu, spuse modest Zamfirescu. --Ziare, reviste, mormăi Buhăianu. Cultură serioasă, domnule! Între timp, fata aduse țuicile și sticla de wisky. Firfirică își trase-n față trei pahare, pe care le umplu ochi și începu să le
TRANDAFIRUL SIRENEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344394_a_345723]
-
Buhăianu. Spune, bă, care-i afacerea? La urma urmei și noi ne grăbim, că și noi avem probleme, chestii. --Afacerea? se trezi din visare Zamfirescu. Îi privi cum înfulecau lacom cărneturile de pe platouri și cum gâlgâiau pahar după pahar. Rămase uluit: ce stomacuri au ăștia? Cu ei să pun de-o afacere? Chiar, ce afacere? Ce tâmpit am fost!.. Dar bețivii ăștia trebui să afle (și să-l admire) cât de priceput este el într-ale comerțului. Dă-l dracului pe
TRANDAFIRUL SIRENEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344394_a_345723]
-
o voaletă neagră. În clipocirea valurilor, din dreptul stâncilor, răzbătea o melodie magică a unui tangou ritmat și misterios. Irina înaintă spre separeu, dansând în pași cadențați, pasionali, cu frângeri de trunchi senzuale. Cei din separeu au tresărit speriați și uluiți, mai puțin Scârțoi, care dormea buștean, sforăind infernal. Horcăiturile lui cădeau ca o ploaie cu răpăieli în melodia pasionalului tango. Toți erau plăcut surprinși, însă erau curioși care va fi alesul sirenei, pentru că toți se știau lefteri sau lefteriți. În
TRANDAFIRUL SIRENEI-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342875_a_344204]