27,233 matches
-
C-un măr zvîrlit în mine putea orice fecioară Să mă doboare palid în fragedele plante Și să mă lege-n lanțuri subțiri de diamante Ca să-mi sărute trupul dumnezeiesc de ceară. O pînză de paianjen mi se părea pe umăr Atît de grea dar mîna n-o ridicam s-o scutur. Și mă mîhnea o gîză și zile fără număr Simțeam pe suflet umbra lăsată de un flutur. Iar uneori, din trestii, priveam cum lung își spală Coapsele mari, mînjite
Jurnal de adolescent by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9540_a_10865]
-
visez singur cum stau singur și visez cum eu stau și visez singur cum visez singur cum stau și visez singur cum stau singur și visez cum sunt singur și stau și visez să nu mai fiu singur! Bat pe umerii mei o mie de aripi de îngeri, dar ce nevoie am eu de o mie de aripi de îngeri pentru un singur trup risipit într-un suflet cît gămălia de ac - să bată o mie de baroase peste umerii mei
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
pe umerii mei o mie de aripi de îngeri, dar ce nevoie am eu de o mie de aripi de îngeri pentru un singur trup risipit într-un suflet cît gămălia de ac - să bată o mie de baroase peste umerii mei peste care în fiecare secundă au bătut de o mie de ori o mie de baroase și încă de o mie și de o mie de ori și credeam că duc pe umeri fulgi de struț prin deșertul celor
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
bată o mie de baroase peste umerii mei peste care în fiecare secundă au bătut de o mie de ori o mie de baroase și încă de o mie și de o mie de ori și credeam că duc pe umeri fulgi de struț prin deșertul celor o mie de cămile cu două mii de cocoașe, cocoșat ca un mire pe burta unei mirese în care aruncam singurul bob de nisip pe care-l vor biciui vînturile - nu sunt norii din cer
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
singurul bob de nisip pe care-l vor biciui vînturile - nu sunt norii din cer ca norii de praf prin care m-am zbenguit pe cînd habar nu aveam cine sunt, prin cei de sus, îngerii, prin cei de jos, umerii încovoiați de singurătate, rochiile femeilor înflorind în creierul meu ca primăvara în lunci brîndușile, sînii lor doar pe pămînt, în cer zefirul, sec ca o măduvă de trestie, lumînărică aprinsă, mijlocul meu șerpuind pe pămînt, fitil ars în candelă, fum
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
sferă Absențe în grădini se prelinge seceta din cuvinte mici insule galbene cu obrajii pudrați în devălmășie cu oarbele mele întoarceri frunzele se despică și cad femeia copacului alăptează prunci somnoroși cum invizibilul doare pacea înseninată pe lume coboară pe umerii mei prea grăbiți să se clatine prea lucizi o aripă de fluture îi mai poate răni August Uite că iar se aprind licuricii pe malul apei am văzut libelule de cobalt într-o zi a lui august când fructele îmi
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
-l găsești până nu se întunecă. LyriCola Se cumpără cutia se ține cu stânga se trage inelul ca la grenadă Se mută în dreapta se duce la gură se bea conținutul multinațional Se râgâie delicat CO2 ambalajul se-aruncă înapoi peste umăr în haznaua lumii Cu dragoste otrava își face efectul peste o sută de ani. Ai văzut n-ai văzut Cum luna se scaldă în catedrala femeilor Cum îmblânzirea în leu cum acrul în dulce Cum în rânjet adie mila cum
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/9419_a_10744]
-
fereastra camerei de la demisol. Fereastra e undeva foarte sus. Mă strecor pe sub rază, Mă urc pe scăunel Și, în vârful picioarelor, Ajung să-mi lipesc nasul de geam. în curte, omul meu mătură cu mișcări lente. E desculț, are un umăr gol Și cu frunzele care cad și lumina bătând din spate Pare că e dintr-un tablou Pe care-l poartă întotdeauna cu el. îl privesc. Omul meu mătură cu mișcări lente Pe sub rază De parcă s-ar îngriji ca lumina
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
prin gaura cheii nimic nu era normal deși totul era anormal spânzurat așa că adevărul nădușea ca un hamal ca un animal nocturn diurn și taciturn el o visase goală cu un coș de vișine pe braț și o pisică-pește pe umăr în orașul de sub ape ea-și trăgea aforismele după sine ca o plasă "bărbatul e un ziar grecesc citit într-o barcă plină de pești argintii" avea în cerebel o rochie de bal și o mască de carnaval rochia de
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
grijă, fără zgomot. Ne întâmpină fata ei. Pe un pat scund, de campanie, doarme Pierre, soțul Mariei. îi văd doar picioarele încălțate în pantofi de casă. Sus, în patul înalt, pe roți, Marie zace cu fața ușor înclinată spre fereastră, umărul și brațul peste plapumă. Slabă, un schelet cu gura deschisă. Retrăiesc ultimele zile, ultimele ore ale Mamei. Dar... Nici ea, nici soțul ei nu vor să știe ori să înțeleagă ce li se întâmplă! Sunt convinși că, dacă nu mâine
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
actorul Orson Welles în fața plină a lunii. Pe neașteptate, la câțiva metri de mine, răsărise ca din pământ, un bărbat tânăr, cam dolofan. Mi se părea cunoscut, mai ales după surâsul ironic, chiar batjocoritor. Purta un costum gri și pe umăr avea o geantă doldora de documente - totul din înfățișarea lui îmi spunea că eu și necunoscutul vorbeam aceeași limbă. Parcul deodată se golise de oameni chiar și cei care-și plimbau câinii până târziu dispăruseră - parcă rămăsesem în parc numai
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
surâs nesigur. - Aveți dreptate, a răspuns el. Dar poate generațiile viitoare vor demonstra că destinatarul nu respectase promisiunile făcute. Am tăcut la acest argument în coadă de pește. Mi-am continuat drumul fără să-l mai privesc - el ținea pasul umăr la umăr cu mine, gâfâind ca un asmatic. Semăna cu cineva și mă străduiam să îmi aduc aminte cu cine. Deodată mi-am amintit ziua grea dinaintea plecării mele în Suedia - ultimul interogatoriu într-un apartament din piața Romană unde
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
Aveți dreptate, a răspuns el. Dar poate generațiile viitoare vor demonstra că destinatarul nu respectase promisiunile făcute. Am tăcut la acest argument în coadă de pește. Mi-am continuat drumul fără să-l mai privesc - el ținea pasul umăr la umăr cu mine, gâfâind ca un asmatic. Semăna cu cineva și mă străduiam să îmi aduc aminte cu cine. Deodată mi-am amintit ziua grea dinaintea plecării mele în Suedia - ultimul interogatoriu într-un apartament din piața Romană unde o funcționară
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
N-am chef să mă joc, mulțumesc! - Ba da, vreți! E numai un joc, sper că nu vă este frică. - E ridicol. Nu am nimic de dat și de luat! - Vă arăt ceva! Nu știu când își deschisese geanta de umăr și scosese de acolo o carte punându-mi-o sub ochi. Era cartea lui Isaac Deutscher despre Troțki, Profetul înarmat publicată la editura soțului meu. Eram neliniștită - nu citisem cartea, numai autobiografia lui Troțki, Viața mea, apreciind talentul de scriitor
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
în minte. Și nici figura sau vocea noului ideolog pe care, atunci cînd se va întoarce în sala de ședințe, nici măcar nu a încercat să îl identifice la masa acoperită cu pînză roșie a prezidiului, ocupată fiind să observe doar umerii tineri și ceafa blondă a lui Radu, așezat undeva, în prima parte a sălii, nu ghemuit într-un colț al ultimului rînd, ca ea. Poate de aceea, peste două decenii, cînd, în postura de autoare, și-a rescris romanul, sub
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
Diavol, susurînd a cîntec Clipocitor de-amor iscat alene Cînd tîndălești pe chilote de pene Bombată-n răsfățatul tandru pîntec Și amăgindu-ți viața pîn'te dumeri Că numai eu mă-ncumet să-ți suspin Picioarele prelungi și dulci pe umeri într-un amurg cleios supt de destin. Căci clipa ne-o învîrt moi patefoane Pe plăcile topite-n bulioane... Emil cel lovit cu leica în cap chiar de teleleica Lui Pe drumul de costișă ce duce la Vaslui
Cănd clipa ne-o ănvărt moi patefoane... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9989_a_11314]
-
Mîntuitorului. Prima parte descrie, în manieră naturalist-fiziologică, scurgerea vieții din trupul crucificat: "Grea ca mierea, din căușul nimbului său răsturnat / carnea trupului adînc i se prelinge / strecurată îndelung prin plasa / sîngelui: i se prelinge pe / chip, turnată, pe bărbie, gît / umerii aduși i se preling pe / brațe pînă-ajung la cel'lalt capăt / pumni și pumnii i se vor prelinge-n / degete-lumînări...curge pe / coapse, pulpe și abrupt de / la genunchi în jos..." În partea a doua, nemurirea este simbolizată de lumina
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
m-am întors în hamul meu ruginit târându-mi carnea prin toate stricăciunile vieții. M: Ochiul mi-a fiert privind prin ovule. Tu ești și plutești neliniștitule fiu? Am haine mici să te îmbrace dar n-am oasele tale nici umerii tăi. Am lapte pe care îl scurg pe potecile lumii. Tu ai cerul tău rotund peste care nici îngerii nu cutează să fâlfâie. D: Sunt Punctul Unic în infinit. Suspinul meu e cutremur. Mie de mine însumi mi-e teamă
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
N: De-aș avea buze aș rosti dimineața îngerului negru deodată cu mine zămislit de-aș avea mâinile în afară aș lumina - vreau să deschidem farmacia zăpezii. M: Stau în strană și gândul a piatră-mi miroase caut leagăn pe umărul tău pustiit aici miroase a piersică despicată a sexul naturii virgine tu dacă vii să-ți îmbraci umbra și spasmul. T: Cât mai e ora? cât mai e veacul? Ceasornicul tău se-apropie de foarfecele înfricoșător - despicătorul de secole plouă
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
mireasă stricată în mijlocul nunții ei mă va împăienjeni păcatul într-o livadă mută mi se vor despica tălpile să calc doar pe pânze de sânge și răni adio adio fetusul meu fără sexul știut tu umbra mea repetată prin porțile umerilor tăi nenăscuți îmi car sacii cu moarte uscată. T: M-am uitat în foc și-am văzut genele tale privindu-mă moartea însăși e o împărăție cu lacătele mereu descuite și fără pază până la tine oasele mele nu se țeseau
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
și moarte. Frumusețea femeii îl paraliză pe Spilka mai rău ca pe Gherasim, care, de bine, de rău, se mai ridica pe jumătate. O vreme îi rămase doar bucuria de a-i mângâia cu privirea șoldurile unduitoare, pulpele arțăgoase, rotunjimea umerilor și a genunchilor, obrăznicia sânilor și pielea-i mătăsoasă, mai catifelată decât anteriul lui de birjar, poate și din pricina minusculelor firicele de păr ce-i acopereau trupul ca o pulbere de aur. Când se dumiri că nu visează, îi atinse
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
mănușile albe sînt de fapt pentru morți pentru marii morți vreau să spun pentru morții indestructibili pentru morții totdeauna victorioși și eu sînt și o uriașă mănușă albă și eu sînt și mortul indestructibil cu o imensă pelerină albă pe umeri și cu o pălărie foarte înaltă și de asemenea foarte albă pe frunte nu îngere nu-ți pleca umil fruntea și nu cerși bunăvoință oricît de puțină azi nu te vreau azi sînt departe de tine azi eu sînt și
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
două jocul viața e ca o femeie bată-ne veșnic norocul vulturi vii vom cugeta tra-la-la tra-la-la foarte imaginativi vom pune steag pe redută sportivii nu sunt naivi cu tinerețea vândută nimeni nu ne-ar tulbura tra-la-la tra-la-la noi avem umeri cam tari ideal și năzuințe Îi ignorăm pe cei mari nemai chichinivointe și-așa vom acumula tra-la-la tra-la-la chiar stele vizibile se prefac În bumerang spre imprevizibile stavile de Înalt rang și-n forță ne-om avânta tra-la-la tra-la-la... D-
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
Căutau În memoria lor sensul rostirii acestei ființe ce-și lansa cu nevinovăție semnele trezirii și al curiozității. Noi, suntem Noi, răspunse unul cu greutate. Sunetul Îi venea de undeva de departe, de sub casca de sticlă și metal așezat deasupra umerilor. Fetița Îl privi, fără a se putea dumeri. Se mai Întinse odată vrând s-adoarmă din nou. Coborî treaptă cu treaptă cele două etaje ce-l despărțeau de parter. Licărul țigării, sporea tot trăgând mereu din filtrul strâns Între dinți
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
fără nici un zgomot, spre ieșirea din bloc. Domnul Georgescu Îi privi uluit după care se repezi sărind peste cele câteva trepte, cu satârul ridicat, asupra a ceea ce Însemna cap, al celui din urmă ciudat vizitator. Lovi cu sete. Sfera de pe umerii celui lovit plesni. Satârul se dovedise puternic. Cel lovit căzu. În cădere se sprijini de umerii celor din față, Întorși odată cu zgomotul produs spre imprudentul atacator. O lumină stranie Îl orbi pe atacator. Mâinile-i sloboziră coada satârului. Căzu cu
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]