376 matches
-
prinse în țepușe, să nu le ia vântul. Văgăuna de După Deal este străjuită de culmile Vulturu, Urmezău și Cununa. Ei au știut să vadă peste tot urmele lui Dumnezeu cel de demult, Zău Moș, Zalmoxis. Îmi tremură genunchii de atâta umblet. E noapte adâncă și am ajuns la părinții lui Victor Ciorbea - Eugenia și Vasile - doi bătrâni blajini și buni ca pâinea cea caldă. Dar aceeași reticență la început, aud reproșuri referitoare la ziariștii care au scris prea repede, stând în
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
rest am rămas aceiași. „Mulți dintre domnișorii cei tineri - scria, încă în 1818, Constantin Diaconovici Loga -, carii prin alte țeri se trimit să călătorească pentru procopseală, ei în loc de virtute și alte bunătăți aduc acasă obiceaiuri din afară, mode de îmbrăcăminte, umblete strâmbe, vorbitură multă și fără socoteală; apoi totuși unii îi țin de oameni luminați, și slăbiile streinilor le socotesc a fi mai prețuite decât modestia sau smerenia cea țărănească.“ (Ortografia sau dreapta scrisoare...) Pasajul a fost reprodus în Povățuitoriul tinerimei
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
care a Îndeplinit unele funcții de răspundere. După obiceiul epocii sale, a ținut atât la Ateneu cât și la Fundația Universitară din București, numeroase conferințe cu tematică turistică (Cum călătoreau strămoșii noștri - 1900; Drumurile noastre - 1900; Dâmbovița apa dulce - 1901; Umbletul pe Jos - 1916 etc) și a lucrărilor publicate: Dans les Carpathes roumains (1906), În Bucegi (1907), Sinaia, Bușteni,Azuga, Predeal (1911), Umbletul pe Jos (1916), Dragi să ne fie munții (1916), Robinsonii Bucegilor (1916), Fermecătoarea natură (1924), O excursie la
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
București, numeroase conferințe cu tematică turistică (Cum călătoreau strămoșii noștri - 1900; Drumurile noastre - 1900; Dâmbovița apa dulce - 1901; Umbletul pe Jos - 1916 etc) și a lucrărilor publicate: Dans les Carpathes roumains (1906), În Bucegi (1907), Sinaia, Bușteni,Azuga, Predeal (1911), Umbletul pe Jos (1916), Dragi să ne fie munții (1916), Robinsonii Bucegilor (1916), Fermecătoarea natură (1924), O excursie la Rucăr În 1879 (1882), Zânele din Valea Cerbului (1904) etc. Spațiul predilect al călătoriilor sale, l-a constituit masivul Bucegi, unde fie
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
a bătut la ele, deși acest lucru nu era suficient. I. L. Caragiale a avut incontestabil un deosebit talent actoricesc, cultivat cu deosebită pasiune toată viața. Se spune că În copilărie, mergea pe stradă și „se ținea după oameni imitându-le umbletul și gesturile” ( G. Călinescu). În anii de școală, când era elev la Ploiești, pentru a intra fără bani la spectacolele de teatru ale unor mari trupe, poposind o vreme În oraș, adolescentul, pasionat de teatru, sărea peste ulucele gardurilor. În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Roșu e azvârlit în aer cu un nechezat mândru și cade cu țeasta zdrobită. Nouă călăreți sunt uciși astfel. Atunci bătrâna spune: "Nu-ți mai fărâma oastea, Că nimeni n-o-ncălica, Afar' numai de Corbea! El singur l-o-ncălica, Să v-arate umbletul Cum n-a mai văzut omul! Ștefan-vodă mi-auzea Și din palme că-mi bătea Poruncă la slugi dedea Ca s-aducă pe Corbea". Boierii, urmați de slujitori, îl iau pe prizonier cu lanțul la gât și-l pun pe
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
capul, iar sprâncenele îi ascundeau ochii. Voievodul spune: "Corbeo, nu mai suspina C-a sosit și ziua ta; Că azi mi te-om cununa, Ca să joci la nunta ta. Pân' s-o găti mireasa, Ia-ncalică pe Roșul, De ne-arată umbletul, Că ne-a secat sufletul". Corbea răspunde liniștit: "Cum o vrea măria-ta, Dar să-ncalic n-oi putea, Că mi-e legată mâna. Ștefan-vodă poruncea Și pe stânga-i slobozea. -Să-ncalic, măria-ta, Teamă mi-e că n-oi putea
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Numai cu astronomia stătea prost: lumina foșgăia anarhic prin ea, în derivă și fără graba-i etalon; nu lupta cu bezna, ci doar abandonul îi spăla mănosul nisip aurifer, dându-l la iveală. Nu venise vremea ca Rică să considere umbletul însuși, cotrobăitul hai-hui prin întuneric, drept moneda cea mai liberă să se rostogolească și, ca atare, cea mai forte; cu atât mai puțin era el copt îndeajuns pentru a face distincția între natura corpusculară a luminii și cea ondulatorie. Sclipirea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în intimitatea actului autoerotic al unei înțelegeri care-l respinsese cândva, și care acum se deda delectabilei puneri a lucrurilor în ordine pe bâjbâite, fără o știință prealabilă. Ca odinioară sub cupola circului din copilărie, își simți pielea cotrobăită de umbletul anonim al multor mâini, ce-l frământau întrebător cu așteptările lor, gata să și-l alipească la lumea proprie dacă le-ar fi răspuns. În același timp, din străfundul spațiului vital alte mâini se întindeau înspre el fără a-l
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în străinătate, și care se abat de la comportamentul onest și de bun simț al românilor autohtoni. El a criticat pe ,,domnișorii cei tineri” care, instruiți în străinătate, manifestă un dispreț față de semenii lor localnici, importând obiceiuri urâte, ,,mode de îmbrăcăminte, umblete strâmbe, vorbitură multă și fără socoteală”, considerând asemenea ,,slăbiri preluate de la străini mult mai de preț ,,decât modestia sau smerenia cea țărănească”. Un principiu pedagogic care se impunea tot mai mult în sistemul de educație al începutului de secol XIX
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
mai puțin costătoare căi de transport și de comunicațiune. După atâtea încercări, România are trebuință de un repaos absolut ca să-și îndrepte stricăciunile produse de război. Rea condițiune pentru îndeplinirea acestei lucrări reparatoare și pentru liniștirea țării noastre ar fi umbletele printr-însa a unei armate streine. III Ne pare că ar fi drept ca, pe baza titlurilor ei seculare. România să reintre în posesiunea insulelor și a gurelor Dunării, coprinzându-se între acestea și Insula Șerpilor. Această înapoiare ar fi numai
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Brăileni (împreună cu Grigori Gogolea, care a venit cu entuzisam în slujba Voievodului creștin). 1474 vara Solie dela Turci. 1475 iarna Podul Înalt. Samoilă Strâmbă-lemne Onofrei Sfarmă-piatră Izvorul alb Amfilohie Șendrea Stratonic cel nebun 45 de ani canonul muțeniei, vara canonul umbletului analoghion egumen Varlaam dela Zografu Pehlivan, cățelul Jderului celui mic fumuriu zbârlit ca Tărăbuță. Niță Negoiță slujitorul lui Simion om smead și întunecat. Lazăr Pitărel Mama Marușcăi jup Anca Stratonic Drăghici Toader Calistrat Jupâneasa Teodora Malorosianca naltă oacheșă Simion Jder
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vor îngriji proprietarii, care știu să-și facă datoria din punga lor, nu din opere de binefacere. Eu am pornit cu d. Wangler de am dus banii strânși în comunele vecine. Aceste expediții ar fi răsplătit orice osteneală; mai întâi umbletul prin pădurile de fag, apoi spiritul țăranilor cu care aveam a face. Fără a ști cine sunt, când vorbeau de guvernul liberal îl numeau: „Ai noștri, când se vor întoarce“... și [erau] plini de dipreț pentru cei care au lucrat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
după cum se simțeau sau nu la ei acasă, dar toți cu ochii țintă la mămăligă, scărpinându-se de purici și de căpuși În fața focului cu limbi țâșnite din curpenii trosnind și scăpărând În noaptea cu șoapte și tălăngi obosite de umblet și de vipia unei zile Întregi de vară. Am mâncat din mămăliga răsturnată, galbenă și aburoasă cu Măriuca mea cea frumoasă, pofticioasă și cu stomac bun, cum și din mărunțișul lor de pește sărac, făcut repede o fiertură de ciorbă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
simplă și unică liber tate boemă de a-ți alege, ca Într-o poezie, o rimă și un ritm pe potriva muzicii tale interioare; de a-ți alege după gustul tău prietenii, dușmanii, dragostele, cărțile, mâncarea și băutura, de-a lungul umbletului tău atent cu mâinile la spate și pipa Între dinții strânși. Iar cealaltă Încântare, Muzica, aliment ceresc, ea este com plementul necesar, cum am spus, la fel ca un prieten bun sau ca o femeie frumoasă, al oricărei gazde excelente
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
1940), emană direct din lirica lui Mihai Eminescu („Ia! Lângă lac, salcia încă suspină; / Doinele tac, inima prinde rugină”). Figurația și lexicul altora se integrează în recuzita tradiționalismului interbelic („noaptea-mbobocită la suhat”, „clopotul bisericii de lemn”, „talangă sfădăușă”, „boi în umblet leneș și cu priviri blajine”, „claia cu fragedă mireasmă” etc.), nu fără contrapunctări cu tentă simbolistă („Hai, toamnă, prin spitalul amurgului de-acum”, „Coboară via tristă și veștedă-n pământ”) ori cu mici note argheziene, bacoviene, voiculesciene și mai ales
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
anunța dominantele liricii lui: amestecul „neghinei” terestre în „spicul de aur” al idealului și tumultul „inimii” întrecând „armoniile gândirii” (Inimei). Acompaniamentul grav, elegiac, al neliniștilor stârnite de spectacolul „eternităților contradictorii”, o gesticulație patetic-romantică, ce transformă în procesiune sacramentală căutările sau umbletul în lume al omului, irizările simbolice, sugestia reușesc, în Drumul, să transmită prezența misterului. În ciuda mimeticelor Nevroze și a clișeelor simboliste (Parc mort, Căderea frunzelor), a neputinței de a ocoli conceptul și alegoria, C. reușește să dea o cosmică arcuire
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
va trece peste Codrii de Arama, pește Dumbrava Roșie și Dealul lui Vodă și îți vei descoperi pletele cu adâncă pioșenie dinaintea cetății dacice de la Cătălina. Vei hălădui prin străvechile păduri de stejar...sus, pe Basaraba, vei struni caii din umbletul lor și îi vei lasă o vreme să răsufle, ...apoi, urmând un drum vechi de pământ, tăinuit de copaci bătrâni ce își înfrățesc crengile deasupra, tăind de-a curmezișul făgetul pe la Podu de Lut, vei ies, după o poștă de
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
Geo Vasile Ca și cum ar fi ultimul, Venera Antonescu oferă cititorilor acest (grafic) îndoliat volum Zorilor Zăbranic, alcătuit din 53 de poeme inedite (scrise în 2002) și 28 de poeme selectate din cărți anterioare precum Stelele lui Filoctet, Dincolo de coclauri, Umblet subțire, Aud înfrunzire, Al luminii arbor. Florilegiul la care ne vom referi, cuprinde, spre iluminarea lectorului, dar și a comentatorului, un portret la zi de autoidentificare și profesiune de credință, semnat de autoare. Ni se reiterează condiția poetului dintotdeauna, personalizată
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
Ridică val de mireasmă din strivitura ce fac prin holdele de izmă Năucind detractorii doctrinei și operie mele, prin tot felul de schisme. Iată cum urc pe Istrița, cum pe Istrița cobor, N-aș da acest mers al meu pe umbletul asupra niciunui covor Calce șefii de state, directorii, generalii pe carpetele lor persiene... Eu, pe unde trec, închei o epopee, pe cănd ei trăiesc scenete în replici obscene. Umble coțcarii politici pe mochete adânci și groase covoare Sub care se
Poeme în reportofon by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-website/Imaginative/10179_a_11504]
-
florentin, cel mai mare scriitor european din Evul Mediu. Autor al "„Divinei Comedii”", capodoperă a literaturii universale, Dante este primul mare poet de limbă italiană, "Sommo Poeta" („poet în cel mai înalt grad”). "„Dante era de statură mijlocie, cu un umblet grav și liniștit. Avea o față lungă, nasul acvilin, ochii mari, pielea brună, părul negru și des, totdeauna cu o căutătură melancolică și gânditoare”" (Giovanni Boccaccio, "Trattatello in laude di Dante"). Viața lui este strâns legată de evenimentele politice din
Dante Alighieri () [Corola-website/Science/296767_a_298096]
-
comparație lungă este făcută între Sodoma și Regatul Israel. „Tu nu numai că ai umblat pe căile lor și ai săvârșit urâciunile lor, ci, ca și cum atât ar fi fost prea puțin, te-ai stricat mai mult decât ele în toate umbletele tale.”(Ezechiel 16:47) Noul Testament, ca și Vechiul Testament, se raportează la Sodoma drept un loc al mâniei lui Dumnezeu asupra păcatului, dar Epistola lui Iuda prevede un anumit tip de păcat ca și cauza distrugerii sale, sensul căruia este disputat
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
e atât de deasă încât trecerea e obstrucționată, se folosește maceta pentru a crea o cale. Australienii folosesc termenul de "bushwalking", atât pentru drumețiile pe traseu cât și pentru cele înafara lor. Neozeelandezii folosesc termenulul tramping (din engleză tramping: cutreierare, umblet), (în special pentru călătorii peste noapte și mai mult), mersul pe jos sau bushwalking. Drumețiile de mai multe zile în regiunile muntoase din India, Pakistan, Nepal, America de Nord, America de Sud, și în ținuturile muntoase din Africa de Est, mai sunt numite si
Drumeție () [Corola-website/Science/325978_a_327307]
-
va trece peste Codrii de Arama, pește Dumbrava Roșie și Dealul lui Vodă și îți vei descoperi pletele cu adâncă pioșenie dinaintea cetății dacice de la Cătălina. Vei hălădui prin străvechile păduri de stejar...sus, pe Basaraba, vei struni caii din umbletul lor și îi vei lasă o vreme să răsufle, ...apoi, urmând un drum vechi de pământ, tăinuit de copaci bătrâni ce își înfrățesc crengile deasupra, tăind de-a curmezișul făgetul pe la Podu de Lut, vei ies, după o poștă de
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
perioada 10 octombrie 1939 - 5 decembrie 1939 și din octombrie până în decembrie 1940 sub directa îndrumare a lui George Gh. Pâslaru. Revista avea dictonul: „"Caracterul revistei noastre este strict literar. Pe linia creațiilor literare noi cinstim: credința, aprinzând lumini peste umbletul lui Hristos în țara noastră; românismul, pe care-l vedem slujit mai mult pe tăria dacică decât pe pompoasa fală latină."” În cadrul revistei bilunare buzoiene au semnat: S-au remarcat în cadrul revistei la rubrica „Condicar”: Ion Biberi și Emil Botta
Acțiunea literară () [Corola-website/Science/330000_a_331329]