1,704 matches
-
decât să schimbe culoarea mediului care ne înconjura, din negru în gri. Lipsa vizibilității mai mare de zece - cincisprezece metri în jurul nostru persista. Din când în când scoteam chiote a la Tarzan, poate ne răspundea cineva. Nimic. O liniște mormântală, umezeală și o ceață care îți pătrundea în oase. Doar pescărușii se așezau lângă barcă, așteptând să le aruncăm ca de obicei peștii mai mici. Am aruncat ancora și am început să pescuim. Dădusem peste un loc unde peștele mânca binișor
RĂTĂCIŢI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347493_a_348822]
-
îndepărtam și mai mult spre larg? Benzina pe care o aveam era suficientă pentru o ora de mers, dar dacă era necesară mai multă? Tremuram de frig în tăcere, așteptând ca peștele să miște în cârlig. Ceața ne pătrunsese cu umezeala ei prin hainele subțiri de vară și acum îi simțeam neplăcutul efect. Dacă ar fi apărut soarele se zvânta îmbrăcămintea de pe noi și deveneam mai optimiști. Câte un cormoran se auzea fâlfâindu-și aripile pe lângă barcă. Dacă sunt cormorani înseamnă
RĂTĂCIŢI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347493_a_348822]
-
trecutul prin pașii care vor venii, ca să se adapostească la umbra mea. Nu-i roată care să se învârtă pe cerul unei păduri, care să nu lumineze desișuri, chiar dacă sunt ascunse-n întunericul în care își are sălaș, răul, în umezeala dinspre nordul rece. Am iarna care albește coama ramurilor mele multe, dar cu soarele care încălzește, totuși, albul rece din ele. Crăpată-mi este scoarța și bătrână, dar vlăstarii pădurii mele, cresc pe cărarea fără pașii de mâine și nu
PĂDUREA VORBEŞTE CU MINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362037_a_363366]
-
poze cu oameni și gândurile ei. Înaintez cu încredere pe sub cupole și turnuri imense distruse, reclame și cimitire de lucruri scumpe învechite. Norii trăiau în aceeași balanță cu timpul, într-o nebună, nebună speranță de veșnicie - un echilibru jilav stabil. Umezeala-mi germina gândurile și visele; în cotloanele uscate ale sufletului îmi creștea dorința de-a întâlni oameni! Merg mai departe... peste pasarele-ntrerupte, cuvintele devin simple sunete spre uitare, o lume fără iarbă, arcuri de triumf sparte, indicatoare ce și-au
DRUMUL de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365451_a_366780]
-
de ultimii copaci și dau de întinderea nemărginită a unui lan de grâu cu bobul zbârcit în spic. S-a uscat, săracul, de sete. Soarele nemilos și-a înfipt sulițele în crăpăturile pământului, secătuindu-l și de ultima picătură de umezeală. Nimeni nu a venit să-i dea măcar un strop cu apă. Cândva, aici, totul era vesel și verde crud. Stropitorile împrăștiau din zori și până-n seară picături de viață. Bobul creștea, iar spicul ajungea ca în poveste, cât vrabia
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365102_a_366431]
-
trăgea ușor la rame iar eu pregăteam motorul pentru pornit. Luminile falezei se vedeau ca niște gheme mici galbene învelite într-un strat gros de ceață ce pătrundeau prin textura hainelor de vară. Începeai să-i simți neplăcerile provocate de umezeala ceții căzute peste oraș și mai ales peste mare. Când am depășit digul de protecție am tras de sfoară și motorul a pornit turându-se dornic de o nouă aventură în necunoscut. Gogu a scos ramele de pe strapazane și le-a
RATACITI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365188_a_366517]
-
decât să schimbe culoarea mediului care ne înconjura, din negru în gri. Lipsa vizibilității mai mare de zece - cincisprezece metri în jurul nostru persista. Din când în când scoteam chiote a la Tarzan, poate ne răspundea cineva. Nimic. O liniște mormântală, umezeală și o ceață care îți pătrundea în oase. Doar pescărușii se așezau lângă barcă, așteptând să le aruncăm ca de obicei peștii mai mici. Am aruncat ancora și am început să pescuim. Dădusem peste un loc unde peștele mânca binișor
RATACITI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365188_a_366517]
-
îndepărtam și mai mult spre larg? Benzina pe care o aveam era suficientă pentru o ora de mers, dar dacă era necesară mai multă? Tremuram de frig în tăcere, așteptând ca peștele să miște în cârlig. Ceața ne pătrunsese cu umezeala ei prin hainele subțiri de vară și acum îi simțeam neplăcutul efect. Dacă ar fi apărut soarele se zvânta îmbrăcămintea de pe noi și deveneam mai optimiști. Câte un cormoran se auzea fâlfâindu-și aripile pe lângă barcă. Dacă sunt cormorani înseamnă
RATACITI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365188_a_366517]
-
s-au petrecut pe planetă. Seara, Albert s-a retras într-un colț întunecat din podul casei, suferind în tăcere. Poate că ar fi trebuit să sesizeze că în lumea asta totul era altfel decât percepțiile lui de până acum. Umezeala și căldura acelei veri au făcut ca recolta de legume să sporească simțitor. Ferma a încheiat un contract cu penitenciarul. Ferma va livra legume proaspete penitenciarului iar acesta va asigura fermei forță de muncă feminină. Atât cât a mai putut
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
să-și completeze opera sa despre Mihai Viteazul, a fost gazduit în camera 26, începând cu seara zilei de 17 octombrie. Starea sănătății sale s-a agravat foarte rapid, după ce două zile a plouat în 24 - 25 noiembrie la Palermo, umezeala agravând boala, astfel ca Bălcescu moare pe 29 noiembrie 1852, la ora 7 și jumătăte seara. Lângă el nu se afla nici un prieten român, ci doar patronul hotelului, Salvatore Ragusa, speriat să-și recupereze datoria, servitorul Tomaso Malone, medicul Decio
MOARTEA LUI NICOLAE BĂLCESCU-CA UN CREȘTIN ORTODOX, STUDIU DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366347_a_367676]
-
pulpa piciorului meu, apoi m-a luat pe după gât și m-a sărutat apăsat. În acel moment, am abandonat întinderea pomezii rămase pe degete și am căutat prin deschizătura picioarelor acel petecuț acoperit de minusculul slip. Începuse să se simtă umezeala cupei calde, acoperite de puful castaniu. Mișcarea degetelor mele în locașul dragostei îi transmitea fiori și gemete ușoare de plăcere. Cu dinții îmi mușca buzele și umărul stâng. Încercam să mențin tensiunea în corpul femeii, însă doream să scadă tensiunea
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366666_a_367995]
-
cu cuțitul câteva cepe, alegea cupele mai mari în care punea câte o lingură de sare și le așeza cu grijă pe pervazul ferestrei în ordinea lunilor. Acele cupe de ceapă care aveau în ziua de Sfântul Vasile mai multă umezeală în ele, avertizau că lunile respective vor fi ploioase. Așa „decretase” mama Ioana și anul acesta după studierea cepelor sale în ziua de întâi ianuarie, că lunile de iarnă vor fi geroase și pline cu zăpadă, aproape până prin martie, când
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
nu se apuca de dimineață, când încă luna strălucea pe cer și broboane de rouă mai poposeau pe frunzele grâului, nu mai putea să termine snopii de legat. Când se va ridica soarele de o suliță, usucă orice urmă de umezeală a boabelor de grâu și așa costelive și fără de miez, făcându-le să părăsească alveolele spicului, scuturându-se la orice atingere, pierzându-se astfel și descurajanta brumă de recoltă, ce scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
în dezordine. A avut spor acum pe răcoare, însă dacă nu reușește să termine toate brazdele de legat până se ridică soarele, ar trebui să mai vină o zi, însă spera să reușească. Spre ziuă au căzut câteva picături de umezeală. Noaptea fusese răcoroasă și acum simțea cum transpirația îi îngheța pe spatele său ud. Razele lunii îi călăuzeau pașii prin lan. Aproape că legase jumătate din suprafața secerată. Aduna cu brațele, strângea tare snopul sub genunchi, băga legătura de cicoare
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
-o să se înfioare de plăcere. Gura tânărului cobora pe sânii ei, sărutându-i, apoi îi mângâia cu vârful limbii fiecare mamelon, în timp ce degetele lui dibace se infiltraseră pe sub chilot, alintând cu pricepere finețea mătăsii cârlionțate de la îmbinarea picioarelor. Simțea umezeala scoicuței și îi alinta interiorul cu grația unei harpiste care ciupește coardele harpei cu tandrețe și dragoste. Irina își ridică fesele, iar Sandu slobozi scoica Irinei de învelișul chilotului, scoică ce se deschidea tot mai mult la fiecare mângâiere tandră
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
trăgea ușor la rame iar eu pregăteam motorul pentru pornit. Luminile falezei se vedeau ca niște ghemuri mici galbene învelite într-un strat gros de ceață ce pătrundeau prin textura hainelor de vară. Începeai să-i simți neplăcerile provocate de umezeala ceții căzute peste oraș și mai ales peste mare. Când am depășit digul de protecție am tras de sfoară și motorul a pornit turându-se dornic de o nouă aventură în necunoscut. Gogu a scos ramele de pe strapazane și le-a
RATACITI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361740_a_363069]
-
decât să schimbe culoarea mediului care ne înconjura, din negru în gri. Lipsa vizibilității mai mare de zece - cincisprezece metri în jurul nostru persista. Din când în când scoteam chiote a la Tarzan, poate ne răspundea cineva. Nimic. O liniște mormântală, umezeală și o ceață care îți pătrundea în oase. Am aruncat ancora și am început să pescuim. Dădusem peste un loc unde peștele mânca binișor. Cum se rărea, cum dădeam drumul la parâmă să schimbăm locul. La un moment dat am
RATACITI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361740_a_363069]
-
care se umezesc continuu din cauza frigului sau chiar ferestrele încălzite pe interior însă ochii nu sunt ei considerați, în folclor, ferestrele minții noastre! Înăuntrul lui suferința indubitabilă a bolii îi ducea în incandescent corpul slăbit iar ochii îi trădau prin umezeala care îl supăra necontenit tristețea: O, trebuie să fie trist departe-n prăpăstii ... / Fulgi de zăpadă rătăcitori (Frig). Codul creației bacoviene este însăși biografia sa, discret notată cu toate trecerile timpului și a deznădejdii: Era mai demult o stradă, / O
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
cu umbrele și pelerine, dar după o vreme încetasem să mai pretindem că suntem uscați. Eram îmbibați de apă, iar ceața era deasă; se ridica din văi către vârful munților și tu erai prins în aburul acesta, în norul de umezeală. Aveam pielea udă, părul reavăn. Pentru o vreme am așteptat sub o streașină să se oprească aversele de ploaie, gândind că poate se mai termină rezervele de apă din ceruri. Restul lumii își continua vizita în ciuda ploii dese. Până la urmă
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
oprească aversele de ploaie, gândind că poate se mai termină rezervele de apă din ceruri. Restul lumii își continua vizita în ciuda ploii dese. Până la urmă ne-am dat seama și noi că nu trebuie să așteptăm. Acum mă gândesc că umezeala aceasta nu era deloc întâmplătoare, e mai degrabă emblematică. Pe pietre și pe trunchiuri de copaci e mușchi gros; crescuse și pe lămpașele japoneze de metal. În zonă sunt nenumărate cascade și vegetație aproape luxuriantă, udată bine la rădăcină de
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
era deloc întâmplătoare, e mai degrabă emblematică. Pe pietre și pe trunchiuri de copaci e mușchi gros; crescuse și pe lămpașele japoneze de metal. În zonă sunt nenumărate cascade și vegetație aproape luxuriantă, udată bine la rădăcină de ploi abundente. Umezeala caldă și plăcută face de acum parte din experiența noastră de la Nikko. Templele oferă însă puține locuri de refugiu, în împrejmuirea templului fiind numai vreo două-trei clădiri cu acoperiș, pentru rugăciune. Acolo te descalți. Pe jos erau urme de apâ
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
la cca 2500. Drumul era într-o pantă de aproape 45 de grade, greu de urcat. Căldura mare. Mai mergem puțin și intrăm într-o ceață deasă. La stația a 7-a, pe la 2780 m, echipamentul ne era ud de umezeala din aer. Când am ajuns la stația a 8-a, umezeala înghețase pe noi. Nu se mai vedea nimic nici prin ochelari, sprâncenele ne erau albe. Trebuia să ajungem în aceeași zi până la stația a 9-a. Urcușul era greu
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
de grade, greu de urcat. Căldura mare. Mai mergem puțin și intrăm într-o ceață deasă. La stația a 7-a, pe la 2780 m, echipamentul ne era ud de umezeala din aer. Când am ajuns la stația a 8-a, umezeala înghețase pe noi. Nu se mai vedea nimic nici prin ochelari, sprâncenele ne erau albe. Trebuia să ajungem în aceeași zi până la stația a 9-a. Urcușul era greu, de data aceasta nu din cauza căldurii, ci din cauza schimbării bruște a
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
sânii zvelți se strecurau bucuroși din cupele prea mici ale sutienului. Am observat că s-a schimbat la față de nerăbdare. Am ajuns iar în pat... și am pătruns cu mâna prin chiloțel, simțind mătasea catifelată, tunsă scurt. Înfiorat, am mângâiat umezeala adânciturii dintre pulpe. Chiloțelul cazu, nici n-am văzut unde, iar mâna ei îmi pătrunse printre picioare și-mi conduse năvalnicul fierbinte acolo unde vroia ea. Despicarea era caldă și plăcută. Am început să mă opintesc. Parcă eram ieșit din
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
cuprins între dinți aceste proeminențe drăgălașe, care creșteau tot mai mult, împungând materialul cămășii de noapte și cerând eliberarea. Am simțit că se excită treptat, și atunci, am coborât mâna la încheietura picioarelor, mângâindu-i blănuța mătăsoasă și descoperind o umezeală caldă la intrarea în cuptorul gata pregătit să coacă pâinea rodului pământesc. Mugurelul tare era nerăbdător să profite de joaca erotică, în plină desfășurare. Priveam cu plăcere cum se deschide poarta raiului, dornică de noi nebunii. Cu pistonașul am mângâiat
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350717_a_352046]