2,785 matches
-
mulți. Umilitorii se hrănesc din privirile uneori speriate, uneori jignite, alteori jinduitoare ale celorlalți. Ei nu se simt mari decât dacă reușesc să-i facă pe alții să se simtă mici. Averea devine în primul rând un mijloc de a umili. Și, iată, de a ucide. Poate asta e cheia votului din acest an electoral pe care domnii politicieni, atât de la Putere, cât și din Opoziție, n-au înțeles-o: mai mult decât un vot împotriva sărăciei sau corupției, un vot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cu privirea iute, de bandit mexican. Nu se mulțumea să vândă bilete, intra și la filme. Nu stătea în sală, se suia pe postamentul scenei și se așeza turcește, la 2-3 metri de ecran. El, bișnițarul de bilete, nu se umilea să stea pe scaunele numerotate ale sălii, locul lui era deasupra noastră, pe scenă, și n-avea număr. Zăceam într-o dimineață vineție de început de iarnă, zgribulit în pufoaica de șantierist, la o coadă de cel puțin 3 ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
acum tot timpul împăturind o eșarfă de mătase în jurul micului ciot, legându-i întruna capetele ca și când ar fi împachetat la infinit un colet. În timpul zilei, această scumpete senilă era mândria infirmierelor, dar noaptea, când nu era prezent nici un vizitator, era umilită cu plosca și ignorată cu nerușinare de cele două infirmiere care croșetau în camera personalului. Sora renunță la dojeni și se întoarse pe călcâie. O femeie tânără îmbrăcată în capot de casă și-un doctor în halat alb intrară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
salivă. Aceste schimbări fericite le simțeam și eu. Cândva, corpul lui Catherine stând întins lângă mine în pat îmi păruse la fel de inert și de lipsit de emoții ca și o păpușă pentru exerciții sexuale dotată cu un vagin din neopren. Umilindu-se singură din cine știe ce motive ascunse, pleca târziu la birou și rămânea să piardă timpul prin apartament, expunându-și în fața mea varii părți ale corpului, perfect conștientă că ultimul lucru pe care mi-l doream de la ea era orificiul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
drepturi, iar aceasta într-un moment când problema fusese deja reglementată prin Convenția de armistițiu, ce proclama nulitatea dictatului din 30 august 1940. Pe deasupra, se observa, «Uniunea Sovietică nu putea dărui o provincie ce nu-i aparținea».” România va fi umilită și la Conferința de Pace de la Paris (iulie-octombrie 1946), unde nu i s-au restituit teritorii precum Basarabia și sudul Dobrogei, nu i s-a acordat statutul de cobeligeranță (acordat însă Italiei) și în consecință a fost obligată să plătească
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sunt acceptate fără cârtire, devii un Dumnezeu, pur și simplu. Când ești în astfel de situații grele, ești ca un Dumnezeu înlănțuit. [...] Românii trebuie să înțeleagă că nu se poate fără cruce. Suferința-i un dar de la Dumnezeu. Te-am umilit, popor român, ca să te pot înălța. Noi n-avem tragedii. Avem numai drame. Eroii noștri sunt sfinți, mucenici, martiri. Deci, îndreptarea lumii e în funcție de noi. Mai mult: ființa omenească e singura verigă dintre Dumnezeu și Creație. Omului i s-a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ne schimbăm atitudinea față de sărăcia noastră fără de scăpare și față de muncă. Nu ne servește la nimic să ne plângem singuri de milă sau să-i invidiem pe cei care s-au realizat material. Sărăcia nu este un viciu chiar dacă îi umilește pe unii până a-i face să roșească de virtuțile lor. Ne putem lipsi de bogăție ori de dorințele și plăcerile noastre dar de suflet nu putem. Desigur nimeni nu-și dorește sărăcia cu orice preț și fără un motiv
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să Înțeleagă ce voia respectivul printr-o asemenea Întrebare, dar, după ce șovăi o clipă, răspunse pe același ton: - Cu propriul meu drept, singurul pe care Îl recunosc, preciză. Cu dreptul pe care l-ați avut voi pînă acum să mă umiliți, disprețuiți, jigniți și loviți de cînd mi-aduc eu aminte - făcu o pauză scurtă și Îl privi fix, cu ură. Mereu m-ați asigurat că sînt un monstru și ați repetat asta de atîtea ori, că am terminat prin a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
bătuse joc de el dîndu-se drept mort viu; nava bătrînului căpitan care poruncise să fie biciuit și a echipajului de ipochimeni gălăgioși care Îi trăseseră, amuzați, fiecare dintre cele cincizeci de bice, Îndrăznea să se Întoarcă pe insula unde Îl umiliseră atît de tare, al cărei stăpîn absolut și rege indiscutabil era acum el. María Alejandra, care Îi nimicise plantațiile, distrugîndu-i peșterile și furîndu-i chihlimbarul, Îndrăznea să-și azvîrle din nou ancora În apele „lui”, și putea auzi extrem de limpede vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe căpitan și să fugă să se ascundă În refugiul său, Îngăduindu-le ca ziua următoare să răscolească insula pînă la ultima piatră, căutîndu-l zadarnic, pentru că În felul acesta aveau să Învețe că nici un om nu trebuie umilit așa cum Îl umiliseră pe el, pentru a-l putea provoca după aceea, fără teamă, din nou. Așteptă așadar În timp ce planul de răzbunare prindea contur În mintea lui, dar trecură minute Întregi, noaptea ecuatorială tăbărî asupra vaporului și a insulei ca o pasăre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
viu, numai pentru că oamenii tăi se află acolo, dedesubt, pentru totdeauna - arătă spre el cu pipa. Tu ai fost cel care a hotărît să fiu biciuit, Îi aminti el. Tu ai fost cel care a comis greșeala de a mă umili și o a doua greșeală, anume aceea de a mă lăsa În viață... Tu ai fost cel care m-a făcut să mă răzvrătesc Împotriva tuturor, ațîțÎndu-mi dorința de răzbunare, prin ceea ce nu era decît capriciul unei dimineți stupide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de a-l fi disprețuit peste măsură. Sărmanul bătrîn Își cerea moartea nu prin plînsete, ci prin amenințări și invective, și era demnă de văzut umilința pe care o presupunea asta pentru el, care nu era În stare să se umilească, totuși, rugînd pe cineva. - Nu mi-ar fi plăcut să te văd plîngînd, Îi spuse. Nici să ceri Îndurare pentru viața ta, pentru că pe un laș nu merită să-l Înfrîngi... Dar Îmi face plăcere să constat că Îți ceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cînd traversa cîmpul din Cayambe, se folosea de verișoara ei așa cum s-ar fi folosit de un cal, de cizmele lui sau de ulcica din care bea, și-și mai și Îngăduia pe deasupra să o reducă la tăcere În public, umilind-o, cînd de fapt el era adevăratul bădăran ignorant și gură-spartă care strica toate petrecerile. Probabil că acele nedreptăți o marcaseră cîndva, Împiedicînd-o să se dăruiască În Întregime, deși Îi iubise nebunește pe Rodrigo de San Antonio, Germán de Arriaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ai făcut-o pentru că Îți plăcea ca eu, o ființă respingătoare de care nimeni nu s-a apropiat niciodată din voința lui, să te țină În sclavie... Cine, dacă nu eu, avea ți-o tragă pe la spate sau să te umilească În halul ăsta? O să-ți fie foarte greu să găsești pe cineva ca mine, dacă Într-o zi o să reușești să scapi... Dacă reușești, dacă ai noroc să scapi, o să sfîrșești pe post de curvă Într-o speluncă din port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fiecare își pusese cîte o mască, la fel ca toți confrații lor din așezare, împiedicînd pe oricine, împiedicîndu-se între ei să-și vadă adevăratul chip și adevăratul suflet de băieți de prăvălie, mai tot timpul umiliți și plăcîndu-le să se umilească. Păreau necruțători, de piatră și, cine știe, poate între timp, tot jucîndu-se cu imaginea lor, chiar deveniseră reci, aspri, neîndurători. Păși cu greutate, să se audă cum bocăne pe trotuarul ce ducea de la poarta cu închizătoare electrică pînă la treptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu paltonul pe umeri. Nu vreți să mai stați, dacă nu mai vreți... Caisul avea crengile încărcate de zăpadă. De acolo, din pragul casei, privindu-i pe cei doi părinți cum își conduceau proaspetele rude, Carmina simți că sunt foarte umiliți de toată povestea, pe undeva parcă se schimbaseră rolurile, mama volubilă căuta să umple golurile dintre ei cu nimicuri, tatăl își dregea mereu glasul, o faringită devenită la el cronică își tot depunea de-a lungul grumazului, flora, deseori avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un fel de instinct surd o avertiza că profesorul Alexe are dreptate, că mai devreme sau mai târziu Ovidiu își va arăta fețele, fețele rămase multă vreme ascunse și ea își va aminti de vorbele profesorului și va rămâne neputincioasă, umilită în fața ascuțimii, ca de laser, a judecăților sale, ce reușea să pătrundă cu ușurință dincolo de partea nevăzută a lucrurilor. Dar până să apară proba viitorului, Carmina consideră că apelativul profesorului este nedrept, îl înlătură din preajma gândurilor sale încercând să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o pajură cu aripile săltate. Cu siguranță că mamei o să-i placă modelul, a spus în sinea ei Carmina, o să vrea să-l copie. Avea un sistem vechi de a copia o broderie care pe ea o uimea și o umilea deopotrivă. Așeza pe broderie o coală de hârtie, lua o lingură, îi plimba căușul pe la rădăcina părului apoi presa și rotea peste model, iarăși freca căpușul lingurii la rădăcina părului și iar presa asupra lucrăturii, până când, pe hârtie, încet, încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
va ști să vorbească frumos, să promită, s-o facă să creadă că, într-adevăr, se schimbase ceva. De multe ori reușise să șteargă cu vorbe, cu gesturi, fisuri apărute între ei, aparent decisive, știa să compenseze fără a se umili. Așteptase totuși încordată, într-o stare depresivă încât nu mai vedea decât negru în jur, creierul îi era presat de cele mai neașteptate presimțiri, se simțea ca într-un somn. Ca într-o boală... Abia a treia seară s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se remarce, doar sunt atâtea și atâtea modalități de a lua un bărbat în stăpânire și unele posedă importante arme. Ea, Sidonia, trecută binișor de prima tinerețe, câștiga prin învăluire și prin perseverență, era arma ei secretă care nu o umilea ci, dimpotrivă, îi crea satisfacții, perseverența devenise un sistem valabil în toate cazurile. La întâlnirea precedentă fusese obosită, îi lipsise tactul, nici nu începuse lupta și se resemnase deja în fața eșecului, abia acum, se recunoștea pe sine, lucidă și plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a asigurat-o, când i-a observat la un moment dat descumpănirea. Ai să vezi, Carmina. Se hotărâse într-o zi anume să-l elimine pe Ovidiu din minte, din inimă, din firele de păr. Ca să reușească, trebuia să se umilească, să facă un lucru deosebit care să producă ruptura, să dea semnalul. În ziua când considerase că este pregătită, a venit mama ei, au stat de vorbă, au triat borcanele existente în cămară. Ea a patrulat dintr-o cameră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se prezenta foarte nou, neașteptat. Deodată, Ideea se pocni cu palma peste frunte și exclamă cu glas jalnic: Am uitat! Vai de mine, ce uitucă sunt! Am plecat fără să iau instalația de care vom avea atâta nevoie! Și ideea, umilită de această întâmplare, dispăru. Am rămas singură. Ce să fac până se întoarce? În timp ce-mi puneam această întrebare, o rafală puternică de vânt deschise cartea lui Creangă la ,,Pupăza din tei”. Și atunci se petrecu o minune: vestitul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a pântecelui ei catifelat și plat. O maculare, deghizată, perpetuă, o Îndepărtare nemiloasă de căldura fertilă și protectoare a trupului ei, care se Încredința discret sau năvalnic doar mâinii sale uscate, fierbinți, când tandră, când poruncitoare, dar care nu o umilea niciodată. Toată claviatura și toate căsuțele cu tot limbajul lor cu tot, nu aveau nici o legătură cu zvâcnetul când calm, când năvalnic al sângelui ei, căruia ea i se supunea cu credință. Computerele sunt pentru copii și puberi sau pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nădejde-n mine. Te apăr io de oportunistu' de motan. Ia aminte, Tano, mă încrunt la el, fii mai pașnic. Iau, Doamnă, cum să nu iau. Da' dacă nu mă lași să-l flocăiesc, o să-mi iau cîmpii. Să fii umilit chiar de Doamna ta, în fața lu' Mișu Negrițoiu, asta nu prea miroase a nas de om. Și se depărtează de gard, țîfnos. M-am întors la imaginea celor doi adolescenți curați și goi, pe margine de lac, sub cerul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
damfurile emanate de Buffeting, Bodegging, Terrasing, Doi salcîming, o iau pe laterală. După un gard, o femeie își trage repede poalele cînd îi apar în față. Mi-e frig. Am tendința să ridic umerii cînd mi-e frig. Frigul mă umilește. De la vremea ceaușie mi se trage. Și-acum mi se pare umilitor să-mi "fie frig", să stau la cozi... Ce lovituri dădeam, "facînd" o coadă de două ore! Obțineam o cutie cu alune din Vietnam, un pachet de unt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]