4,931 matches
-
deschid ca într-o transă/ pașii celor care intră sau ies/ indică un centru invizibil/ precum copacii doborîți de meteoritul tungus" (Requiem). Aidoma Simonei Weil, care s-a angajat într-o uzină pentru a-și testa în forul interior capacitatea umilinței, C. Abăluță experimentează o disponibilitate totală: "aș pleca oriunde văd cu ochii/ aș vorbi cu lumea de pe stradă/ cu fiecare om în parte și cu toți laolaltă/ trebuie să existe ceva care să-mi potolească spasmul" Bătrînul cu glugă). Nu
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
ridice pe locul lor clădirea faraonică a Casei Poporului. Din chiriașă la Stat am devenit peste noapte chiriașă la proprietar. Ca și Geo Dumitrescu, ca și Gellu Naum, ca să nu dau decât două exemple ilustre. Fiecare cu povestea lui, cu umilințele și enormul absurd greu de îndurat atunci când proprietarii au început să-i evacueze silit. Pe Geo și pe Gellu i-am frecventat în interval, le-am cunoscut amărăciunea și revolta, și nu neapărat împotriva proprietarilor. Atunci, prin 2000-2001, am făcut
Despre supraviețuire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11936_a_13261]
-
fiorului liric. Efectul de împrospătare a limbajului poeziei este învederat. Debranșată de la rețeaua convențiilor (truisemele "nobile", afectările filosofarde sînt cele mai primejdioase), ființa își acceptă o condiție de aparență periferică, ce-i îngăduie a se conecta nemijlocit cu lucrurile, o umilință pe care n-o mai permite "centrul" raționalizant, excesiv generalizator, artificios prin redundanță. E o periferie fertilă a contactelor primare, a naturaleții transcrierii lor, cu o alură de naivitate: "vuiet al minții blînd devastată/ o zăbavă mai încolo pielea trupului
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
eu în mină coboram De astre pure din mitologie, Cereasca lună iată că învie La colțul străzii, acolo, lîngă ram. Dintre ale noastre vorbe știu că una Există, pentru a o figura. Secretul stă, cred, în a o afla Cu umilință. Este vorba luna. Să întinez nu îndrăznesc curata Ivire-a lunii cu-o figură vană. Indescifrabilă-i și cotidiană Și mai presus de poezia-mi, biata. Și știu că luna sau cuvîntul luna E-un șir de semne care-au
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > POEME Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1530 din 10 martie 2015 Toate Articolele Autorului Lethe Mă scald în râul Lethe din ce în ce mai des și las în urmă câte-o suferință, uitând că însoțită era de umilință și de-un regret amarnic mai ales. Îmi limpezesc cu apa-i curată ochii triști și-n suflet e deodată primăvară. Cântând de fericire de pe vechi cruci coboară puzderie de visuri ce-au fost criști. Ce răcoroase umbre sclipesc în jurul
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382668_a_383997]
-
o 'încarci' arhi-pe-deplin cu tot felul de soiuri... de idei, în fond, lipsite de fundament și de substanță rațională: /! Femeia nu reprezintă sexul slab, e cel mai nobil dintre cele două prin puterea de sacrificiu, de suferință în tăcere, de umilință, de credință și cunoaștere’’-Mahatma Gandhi Nu zic aceasta de la mine pentru că sunt diverse studii pe care le poți găsi foarte ușor dacă vrei, ce dovedesc efectele adverse ale frumuseții(lor)artificiale. Nu se spun în mod curent aceste lucruri
CE E FEMEIA? ..DAR, FRUMUSEŢEA (FARMECUL) EI? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382663_a_383992]
-
cât istoria Basarabiei de mare. O poveste de viață înconvoiată sub apăsarea vitregiilor existențiale, din care picură „de ce-uri” dureros de triste. Născut în satul Dolha, copilăria sa a fost ca un vis amar, plinde coșmaruri, marcat de sărăcie, umilința și disprețul față de orfanul „din flori”. Nevoit să muncească de la opt ani, pentru asigurarea subsiztenței, se maturizează repede. Momentele copilăriei le zugrăvește cu un talent tipic moldovenesc, redându-le în cuvinte simple și calde. Sinceritatea descrierilor degajă o atmosferă de
ÎNTRE TRĂDARE ŞI PATRIOTISM de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382720_a_384049]
-
de vite, la fel și pe noi, în 1972, ne-au îmbarcat în niște vagoane ca pentru vite și ne-au dus în Germania să ne facem datoria față de patrie, dar față de care patrie- până azi tot nu înțeleg.” Simte umilința și înjosirea camarazilor ruși, care îi considerau „țigani români”. După eliberare și însurătoare, împreună cu tânăra soție ia viața-n piept la Chișinău unde a acceptat să lucreze în „organele de interne”. Descrie cu mult farmec și simplitate momentele începutului de
ÎNTRE TRĂDARE ŞI PATRIOTISM de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382720_a_384049]
-
și făgăduieli...În rest, Moscova ne duce de funie într-un hău, cu ajutorul guvernanților „noștri”. Cu astfel de convingeri, deși decorat cu Ordinul „Ștefan cel Mare”, i se reduce pensia de la 65 lei la 18 lei și dat în șomaj. Umilință și uitare, asta a fost răsplata că a luptat pentru țară. Auzind că mulți foști combatanți au plecat în România, se hotărește să treacă și el în dreapta Prutului. Dar cu un mare regret: „dacă au plecat ei, dacă plec și
ÎNTRE TRĂDARE ŞI PATRIOTISM de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382720_a_384049]
-
raport zilnic către sine, cu detalii contabilicești. Descurajant de banal, dar tulburător de emoționant prin lapidarele comentarii, care relevă visele sale împlinite la 59 de ani, dârzenia pentru realizarea acestor vise, pentru liniștirea sufletului său atât de zbuciumat. După atâta umilință și nedreptate, după atâta minciună și trădare, după scufundarea sa în sărăcie și uitare, aruncat ca frunza-n vânt, sufletul său avea nevoie să-și regăsească acel loc de liniște și siguranță la sânul Patriei-Mame adevărate. Acolo, în Valea Cotești
ÎNTRE TRĂDARE ŞI PATRIOTISM de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382720_a_384049]
-
literă mare ("Cuvântul/ Acesta e semnul sub care voi izbândi"). Disperarea în fața iminenței eșecului se ascunde în spatele unei vorbării cinice înșelătoare. "Goliciunea trufiei" de a fi crezut că își poate face singură "bărbat", numai pentru ea, este, de fapt, începutul umilinței și al revelației de a fi "una cu moartea". Purificarea se mai poate face numai prin "spălarea pe mâini de cuvinte". Mântuirea va veni numai prin Cuvântul religios: "Bucură-te,/ singură vei străbate Cuvântul de la un capăt la altul// Ca
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
timp îi fusese dat să se confrunte cu una dintre cele mai tragice perioade din istoria neamului său. A fost, cum se știe, epoca teribilă și rușinoasă a deportărilor din lagărele hitleriste din Polonia, dar și din Transnistria, vreme de umilințe și deznădejde, de luptă îndârjită pentru salvarea a ceea ce mai putea fi salvat; și timp al altor amenințări, decepții și înfrângeri, pe care le-a adus instaurarea regimului comunist și sovietizarea țării - sfârșind cu exilul. Rabinul-șef de la București a
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
e limba profeților... De pildă, în cuprinsul unui cuvânt ești în stare să găsești potențialități diferite de tălmăcire... Este geniul limbii ebraice; este geniul Bibliei... De aceea, îmi permit să spun - și am și scris în acest sens - cu multă umilință, fără să desconsider importanța, și chiar valoarea, marilor traduceri, - că nici o traducere a Bibliei din ebraică nu răspunde autenticității originalului... De fapt, originalul ebraic nu e traductibil. Își păstrează de-a pururi autenticitatea și unicitatea lui. Traducerea trebuie, atunci, să
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
un simplu performer, indiferent cît de valoroasă performanța. Și atunci, prin ce se diferențiază amatorismul cultivat cu pasiune și disciplină precum Booth, de profesionism? Firește, prin acea calitate ultimă a performanței, dar și prin altceva, mult mai important: modestie, chiar umilință. Poate cel mai revelator și valoros element al cărții este o conversație între John Cage și Wayne Booth, urmarea unui atac al lui Booth împotriva lui Marshall MacLuhan la o conferință la care participa și Cage. Compozitorul a fost, se
Din pură plăcere by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16105_a_17430]
-
ca mod de a gîndi-și ne amintim de Călinescu - dar important este că o asemenea atitudine i-a fost inspirată de acele ceasuri de efort fără ambiții petrecute doar în compania violoncelului. Există o bine venită lecție de modestie și umilință în amatorism, și de aceea poate că aspirăm la un nobil amatorism, înainte de a ne visa profesioniști. Wayne Booth - For the Love of It. Amateuring and Its Rivals, The University of Chicago Press, Chicago 1999, 267 pag.
Din pură plăcere by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16105_a_17430]
-
În 1903, poetul Șt. O. Iosif se îndrăgostește fulgerător de frumoasa Natalia Negru cu care se însoară. Peste câțiva ani, Natalia îl zdrobește părăsindu-l pentru bunul lui prieten, Dimitrie Anghel. Cu acesta are o căsnicie plină de cruzimi, gelozii, umilințe și scandaluri care se termină, în 1914, prin două focuri de revolver trase de Anghel: unul spre Natalia care cade, unul în pieptul propriu, din convingerea că și-a ucis soția. Dimitrie Anghel moare pe patul de spital, în urma acestui
Români celebri și iubirile lor la prima vedere by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19650_a_20975]
-
să ne delectăm cu o filă din Jurnalul Elenei B. O găsiți aici. Citez: “Tata a spus la televizor un lucru pe care ma-m cutremurat când l-am auzit: că cică funcția de președinte a fost cea mai mare umilință a vieți sale, deoarece a fost un om demn care a fost jignit de dimineața până seara. De ce ma-m cutremurat? Pentru că mi-am dat seama că și pentru mine funcția de fică de președinte a fost cea mai umilitoare
Și eu am fost un om demn care am fost umilită by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20022_a_21347]
-
România, cu toate neajunsurile ei, eram fânul umorului ei involuntar, mă simțeam prea atașată de familie, de prieteni, de spațiul în care m-am născut. Pentru prima oară, nimic din toate astea nu mai poate contrabalansa bătaia de joc și umilință pe care o trăiesc în aceste zile. La ora la care scriu acest post, ar trebui să fiu undeva la Casa de Pensii sau la Casa Națională de Asigurări de Sănătate sau la șomaj, să mă calc în picioare cu
Vreau demisia lui Boc, grevă fiscală şi să emigrez! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20102_a_21427]
-
în care se sărbătorește instituirea preoției; tot în această zi, de la ora 19, va fi celebrată o altă liturghie în amintirea Cinei de Taină, în cadrul căreia, potrivit tradiției, episcopul va spăla picioarele a doisprezece bărbați, ca semn al iubirii și umilinței în care Isus este pildă. În continuare se va ține veghe și rugăciune. În Vinerea Mare, în Catedrala romano-catolică, începând cu ora 15, va avea loc celebrarea patimilor și morții Domnului Isus Cristos, după care va fi dezvelită Sfânta Cruce, iar
Agenda2003-15-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280895_a_282224]
-
din „Scânteia”, semnat de Traian Șelmaru, unul din politrucii de tristă amintire ai vremii, punea degetul pe rana a patru versuri din poemul intitulat Tumefiere, interpretându-le ca pe o inadmisibilă batjocură la adresa exigențelor realismului socialist. Iată blestematele versuri: „Pentru ca umilința jocului/să-mi fie lăsată,/m-am deplasat la fața locului;/fața locului era umflată”. Autoarea însăși va remarca, în prefața menționată la antologia din care toate poeziile dintre 1948 și 1956 lipsesc, că „stupefiantul comentariu” din ziarul partidului i-
O poetă (aproape) uitată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2809_a_4134]
-
gimnaziu pentru a părăsi definitiv educația făcută în instituții publice. Pînă la moarte va fi un autodidact fără studii superioare (stagiul de actorie de doi ani de la Salzburg fiind un episod efemer), conștiința culturii însușite pe sponci întreținîndu- i o umilință din care vor răbufni frustrările de mai tîrziu. La urma urmei, tînărul furios cu apucături iconoclaste nu făcea decît să-și plătească polițele în fața unei epoci de la care nu se alesese decît cu stigmate: fără părinți, își va terfeli Austria
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
rolul agentului 007 apare de această dată actorul Pierce Brosnan. James Bond are o dispută crâncenă cu un colonel de armată nord-coreean corupt, în urma căreia colonelul este dat dispărut, iar Bond este luat prizonier. După multe luni de torturi și umilințe, este eliberat de superiorii săi din Anglia, contra unui spion coreean periculos, mâna dreaptă a colonelului, dar este considerat trădător și i se ia dreptul de a mai acționa. Pentru a dovedi contrariul, el fuge pe urmele răufăcătorilor. Din Hong Kong
Agenda2003-4-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/280615_a_281944]
-
anorganic, voind a deveni străvechi aidoma nămolului îndepărtat de orice așezare umană, aidoma prafului care se așterne peste mobile sau peste mîinile unui bătrîn ce se roagă (ușoară trimitere la transcendență). Și nu fără o persiflare de sine precum o umilință a vitalității, căci se declară pregătit a deveni „ca o țigară aprinsă între degetele unui copil mort”. Un raport social esențial pentru individul creator se inversează astfel. Omul-standard, compunînd mulțimea, capătă o aparență fantomatică, pe cînd izolatul se realizează prin
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
ferae). Cicero considera răstignirea pe cruce drept supliciul cel mai crud și mai îngrozitor (Împotriva lui Verres, 2, 5, 165), iar Fl. Josephus o situa dincolo de limitele suportabilității umane. Execuția se îmbina cu tortura, degradarea cu batjocura și devenea suprema umilință a unei ființe umane, iar totul genera suferințe inimaginabile pentru condamnat, care avea o singură și ultimă eliberare, prin moarte, pe care ajungea astfel să și-o dorească. Nu întâmplător, Seneca se întreba probabil cu spaimă: „Merită să atârni pe
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
doar pentru a o „concepe”, după care a fost „aruncată în lume și lăsată acolo” (ibidem). Tatăl s-a văzut „alungat”, iar mama „a învățat să lovească cu pumnii înroșiți”, ceea ce a fă- cut-o pe tînără să poarte „calvarul și umilința/ ca nimeni alta”, poezia fiind „tot ce nu au lăsat părinții” (ibidem). Astfel se explică factura discursului Clarei Mărgineanu, nu o dată încrîncenat, revendicativ. Săvîrșind eforturile unei obiectivări (ton de constatare, uscat), nu poate ascunde suferința vie, țesutul sufletesc sîngerînd. Acest
Un discurs Revendicativ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2734_a_4059]