867 matches
-
victime nevinovate, voi care v-ați regulat mamele și erați gata să trageți cu pistoalele în tineri nevinovați de vîrsta voastră...ť". Astfel limba de lemn a propagandei suferă, după cum socotește Françoise Thom, o "mutație teratologică", devenind instinctuală, plină de umori josnice, de dejecții ale subumanității. Ea "se combină straniu cu un jargon obscen; murdăria conștiințelor este reprezentată în limbă de registrul scatologic și pornografic, și vedem cum apare acest hibrid monstruos, această încrucișare a limbii de lemn cu obscenitatea care
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
plan administrativ, întrucît aci administrația e decisivă, culturii revenindu-i doar un rol de Cenușăreasă care, contrar basmului, așteaptă zadarnic Prințul salvator pînă la finele zilelor sale, stăpînește netulburată mentalitatea obtuză și arogantă a activiștilor de pînă mai ieri. Agrementîndu-și umoarea cu meciuri de fotbal, cu muzica de lăutari și cu chiolhanurile adiacente, noua clasă politică în varianta județeană are aerul că și-a făcut datoria față de spiritualitate. Sincer nu crede, semidoctă și sătulă, că ar mai fi rămas datoare cu
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
E păcat că un critic în al cărui talent am crezut multă vreme ajunge să papagalicească astfel de poncife resentimentare. Însă ce mă întristează cel mai mult e că din umorul de altădată al lui Virgil Podoabă au rămas doar umorile.
"Oierii" lovesc din nou by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10818_a_12143]
-
personajele au trei preocupări capitale: salvarea vieții, umplerea stomacului și descărcarea prohabului. Adică supraviețuire, îndopare și fornicație. Maxima sub care Pandrea pretinde că și-a scris memoriile - sine ira et studio - e ultimul lucru pe care i-l poți cere, umoarea sa fiind cea a unui arțăgos cu venin de cutră și cu erudiție de Heidelberg. Un paladin cu gură de mahala și cu gust de curator elvețian, o natură hibridă a cărei expresie literară te solicită pînă la încîntare estetică
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
după aceste intervenții survine abandonul cărților românești nefinalizate și că tot „raznele” îi oferă filosofului o nouă modalitate, cea „aforistică”, în care fragmentul ia locul eseului. Nu e, prin urmare, exagerat să avansăm ipoteza că materia volumului Razne, neagră ca umoare și răvășită ca structură, este un ecou direct al stărilor de spirit ale scriitorului în anii ’45-’46. Stări de spirit generate atât de combustia interioară a gândirii sale (ce suferă acum o transformare radicală, în special la nivel ideologic
Cioran, ultima carte în românește by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3989_a_5314]
-
colaboreze la „Agora”, revista internațională de arte, reînviată de poet la Lausanne. Schimburi de scrisori au loc între Pavel Chihaia, care călătorise în Grecia, și spiritualul, atipicul boier și fost diplomat Neagu Djuvara, acesta aflat într-un moment de rea umoare.Îi vorbește interlocutorului despre ceea ce i se pare a fi urâțenia străzilor ateniene, astfel devenite încât își fac de râs zeitățile și marile simboluri. („Groaznic, dragă ! Unde ești tu, Afrodita? Unde ești Alcibiade? S-ar zice că s-a adunat
Epistolierii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4006_a_5331]
-
polemica goală e schimb de replici fără sprijin într-o concepție inițială. Tocmai de aceea polemicile de idei au dispărut, lor lipsindu-le diatriba unui gînditor la care ofensa se hrănește din cîmpul unor gînduri, nu doar din interesul unor umori. Arta lui Dawkins e de a întreține aparența că aici avem de-a face cu controverse științifice, nu cu litigii ideologice, cînd de fapt toată cartea e pătrunsă de o corectitudine politică abil camuflată în spatele unui colaj de anecdote, citate
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]
-
ea/ poate fi actualizată/ decojită de crusta-i de acum peste/ două mii cinci sute de ani/ ce s-ar auzi căzînd/ ușor pocnitor pe dușumea ca/ dintre dinții rozători ai veveriței/ o coajă de alună” (Polcă și politică). Uneori această umoare șugubeață se îndreaptă asupra marilor autori: „Domnule Tennesse Williams/ nu o dată/ din tramvaiul numit dorință/ în care vatman e un înger/ se face transbordarea/ în tramvaiul numit pocăință// (ah îmi vine să spun: tramvaietul!)// în care vatman e un diavol
Poezia lui Leo Butnaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3096_a_4421]
-
o marginalitate aproape derizorie, deși imixtiunea sistemului în destinele personajelor e în continuare agresivă și umilitoare. Ca și alte dăți, Cornel Nistea delegă un narator la persoana întâi (martor pedant, moralist când acid - toate femeile pictorului sunt dame schimbate după umori ori pipițe -, când vast-înțelegător, cu o privire mucalită asupra mișcărilor de pe tabla de șah, viciile fiind atunci „formă mascată a virtuților”, sau chiar participant activ, dar mereu poticnit, la derularea epică) să traverseze secvențele premergătoare crizei, criza însăși și, uneori
Schimb de dame by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4139_a_5464]
-
Pentru ei, păcatul poartă numele de neorînduială, iar diavolul e sinonim cu dezordinea. Dar la o privire mai minuțioasă, firea lor despotică (căci cine vrea să pună ordine în toate are o irepresibilă natură de satrap) e însoțită de o umoare labilă ce culminează în insolite dezordini sufletești, de unde și surpriza de a descoperi, sub mina serenă de cercetători impasibili, niște orgolioși dificili, năzuroși și imprevizibili. Wittgenstein e din această categorie arțăgoasă: un crispat impulsiv cu răbufniri colerice, la care altercațiile
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
descoperă sanscrita, în vreme ce Friedrich e atras de lumea ideilor. Prietenia lor seamănă cu o simbioză a contrariilor, în care Nietzsche e condescendent, malițios și mereu înclinat a-și lua peste picior amicul, în vreme ce Paul îi rabdă tachinăriile cu conștiința că umoarea irascibilă a camaradului îi ridică lui însuși tonul psihic. Dar, după patru semestre, drumurile li se despart, Nietzsche plecînd la Leipzig și Deussen la Tübingen, de acum încolo corespondența fiind cea care va acoperi depărtările dintre ei. Mai mult, Nietzsche
Alumnus portensis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4072_a_5397]
-
De aceea, cu ocazia Zilei Naționale, țin să exprim o speranță care se referă la viitorul foarte apropiat. Sper ca ziua de 9 Decembrie să nu fie una a dezbinării, ci una a unificării, iar înțelepciunea națiunii să prevaleze dincolo de umorile liderilor politici care se cred infalibili. La mulți ani, români! La mulți ani, România!", a conchis Adrian Năstase.
Năstase, de 1 Decembrie: Să nu uităm ce este și cât de mult contează Democrația () [Corola-journal/Journalistic/40807_a_42132]
-
i s-ar datora secțiunea spațioasă din primul său volum, cuprinzând Quarternion-ul și un alt quartet, Cele patru monarhii, rămas neterminat, titluri întâlnite îndeobște pe lista poemelor ce ilustrează poetica biblică protestantă. Gustate de contemporanii englezi ai doamnei Bradstreet, „stihiile”, „umorile”, „vârstele omului” și „anotimpurile anului”, personificate într-o mai veche tradiție alegorică, n-au făcut impresie prea bună asupra poeților americani de mai târziu. „Toate aceste versuri didactice, abstracte, plate le-am citit îngrijorat de reputația ta,” i se destăinuie
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
controversat din cauza sau datorită originii sale evreiești. Despre tulburii ani ’30 și despre „actorii” principali ai epocii, multe pagini s-au scris, multe condeie s-au inflamat. Până la explozie orgasmicadmirativă ori ucigaș-demolatoare. Pe acest teren minat de patimi și de umori războinice pășește tânărul Mihai Iovănel, printr-o „monografie ideologică” despre Mihail Sebastian. Dincolo de mobilul cercetării propriuzise, autorul nu pare să aibă o „țintă” precisă: o „teză”, cum se spune, rod, deseori, al unei coagulări de prejudecăț i personale sau colective
Monograf în armură de gheață by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4186_a_5511]
-
jocul de bridge nu-l cunoaște, permis de conducere nu are, simțul orientării îi lipsește - defecte pe care le suplinește prin erudiția enciclopedică, prezența de spirit în conversații, darul prieteniilor temeinice și trecerea la femei. În totul, Barbu Cioculescu are umoarea mucalită a unui povestitor care își face din ironie rețeta predilectă de evocare a trecutului, de aici tonul sfătos de ghiuj mustăcind în marginea detaliilor zugrăvite. Scrisul său seamănă cu o unduire de mătăsuri lexicale, rafinate și erudite, cărora le
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
sec din obligație profesională, pentru ca apoi, intrînd în filosofia frumosului, să-și piardă scorțoșenia și să-și ia avînt literar, culminînd cu considerațiile de morală, unde paginile sunt de-a dreptul de belles lettres. În plus, înrobit fiind de o umoare irascibilă, Schopenaheur nu-și poate înfrîna răbufnirile polemice, care cad pe neașteptate în mijlocul unor pagini a căror cumințenie analitică nu prevestește defel altercația. Așa se face că, din senin, împătrita antinomie a lui Kant e etichetată drept „prefăcătorie“ (p. 61
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
s-au desvoltat sisteme de apărare, mai mult sau mai puțin specifice pentru a face față în mod continuu la o gamă largă de pericole, interne și externe, cum sunt microbi, traume (răniri, lovituri,arsuri) sau situații stresante. După Cannon, umorile din organism (sânge, urină) oglindesc în permanență, eficiența controlului, autoreglării exercitate de sistemele homeostazice de apărare. Mai pe scurt, măsurătorile unor parametrii din sânge sau urină, dar mai ales apariția unor modificări de comportament pot da indicații despre eficiența sistemelor
INTAMPLARI SI COINCIDENTE de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383375_a_384704]
-
și membru În Arta spițerilor. Un confrate l-ar fi Întâmpinat cu brațele deschise. Un leac... un leac și puțintel aer proaspăt, și avea să Își Învingă durerea. Mărșăluitul până la Porta Romana nu Îi prii, precum sperase. De acum, toate umorile trupului parcă Îi Înnebuniseră. Era istovit, cu părul și cu barba năclăite de sudoare. Descoperi că se rătăcise prin labirintul de străduțe care se ramificau ca o pânză de păianjen În spatele bisericii Spirito Santo, imediat după poartă. La o cotitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și certitudinile, despre care scriseseră vechii greci, numind-o lotus. Știa că era folosită și În orașul său. — Cred că Îți cunosc deja remediul, messer Teofilo, Însă mă gândesc că lotusul distilat nu e tratamentul cel mai potrivit pentru reechilibrarea umorilor pervertite. — Oh, nu, maestre, nu din ierburile Libiei e scos leacul acesta, replică spițerul pe un ton enigmatic. Pentru o clipă, păru să nu mai vrea să adauge nimic, dar apoi se hotărî: Originea sa e cu mult mai Îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o mare clocotitoare de nimic, o mică stâncă pe o rută abandonată de orice corabie, părăsită până și de cântecul sirenelor. N-ar fi știut să spună de când dura acea tăcere deplină. Simțea În tâmple șuieratul surd al sângelui. Toate umorile se precipitau Înlăuntrul lui. Din când În când, i se părea că se găsește pe buza unei cascade uriașe care se prăvălea spre măruntaiele pământului. Era copleșit de bubuitul propriului său trup. Apoi, dindărătul ușii Închise, desluși un ușor târșâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acela descoperise ceva folositor. Parcă Îl avea și acum În fața ochilor pe bătrânul medic. Un șarlatan și un invertit. Era unul din numeroasele produse ale corupției vremurilor: habar nu avea de astrologia elementară, de fiziatrie, de știința fluidelor și a umorilor și era lipsit de orișice competență În privința simplilor și a compușilor. Totuși, preluase acea funcție de mare importanță numai pentru că aparținea unei familii de Îmbogățiți care storcea tezaurul public. Și avea să lupte ca să și-o păstreze. Dar, mai devreme sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
toți acei paria pe care Îi Învinuim că ne fură carnea de la gură, că ne sacrifică pruncii În Săptămîna Mare, că ne ocupă posturile, că ne vînd țara. Mereu trebuie să găsești un țap ispășitor, un canal de scurgere pentru umorile rele - catarsisul istoriei. Și iată nevoia de justificare devenită argument pentru crimă. Totul Începe de la detalii. Detaliile sînt ale tuturor. Săpunul care mi se lipește de degete În buzunar nu mai este al lui Leopold Bloom, este săpunul meu. Colega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
stăpînesc, slavă Domnului, obiecte materiale, știu să se adapteze, sînt adevărați mesageri ai civilizației și culturii și a tot ce e nou și modern În spiritul uman și pe deasupra — Te-am provocat, văd că nu-ți lipsește chiar de tot umoarea ironică, mă bucur, dar voiam să spun că toate acestea explică internaționalismul lor funciar și adeziunea timpurie la ideea de comunism, În sensul nealterat al cuvîntului, ca să rămînem la tema noastră. Nu este deloc surprinzător faptul că cele mai multe jertfe umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tata. Fii liniștită, Kiri, totul se va aranja cu timpul. Mama se ridicase, gata de plecare. - Eu mai rămân, a spus tata. - Fă cum vrei. Sper că cel puțin tu ești bărbat, i-a aruncat ea lui Nunu. Cu toată umoarea masacrantă a mamei, mi-am dat silința s-o conduc până la ușă. - Întoarce-te acasă, Kiri, dacă se poartă rău cu tine, îți dau camera cea mare numai pentru tine. - Niciodată, i-am răspuns, chiar dacă ar fi de aur! N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
dorul după un loc care nici măcar nu există în lumea noastră. E de ajuns să le privești cum se înfășoară treptat, dacă sunt în captivitate, într-o melancolie adâncă. De la început Sucki s-a arătat a fi de aceeași ludică umoare cu noii lui stăpâni, cu noi care visam să-l facem să vorbească argoul nostru familiar. Dar nu era chiar atât de domesticit cum ne închipuiam noi - uneori semăna cu un cuc, alteori cu o bufniță cu trăsături omenești, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]