868 matches
-
rost de cât mai multe dintre postume, deși ajunsesem să știu că nu-mi vor oferi decât, în cel mai bun caz, firimituri din regalul suprasățios al capodoperei. Singurul volum în care regăsisem sensibilitatea insuportabilă, frenezia, tremurul, sfâșierile, salturile de umoare, sarcasmul, autoironia și bine controlata lipsă de măsură și de respect față de convenții, fusese colecția de scrisori pusă la punct tot de Margie. Intre ele - celebra scrisoare de 32 de pagini adresată lui Jonathan Cape, căruia îi explica de ce nu
Adresant: Confreria Lowry by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6297_a_7622]
-
în tihna aparentă a unei opacități destructurante ori în lenevia unui trai inert. Firește că există o sumă de factori sociali, educativi, culturali, că manipularea prin intermediul mass-media audio, video induce și imprimă opțiuni și renunțări, pasiuni și represiuni, rumori și umori, formări și deformări, acorduri și dezacorduri. Dar nu-i mai puțin adevărat că la nivel individual se manifestă un anume potențial psihic, asimilabil trăsăturilor de caracter ce reflectă o conduită și o atitudine personală față de obiectul sonor. Dacă opțiunile estetice
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
am găsi asemenea rînduri în Jurnalul filosofic al lui Noica? Latura cu adevărat dezagreabilă a unei asemenea propensiuni spre expresia debutonată și spre stilul încrîncenat o alcătuiesc unele din polemicile pe care le semnează Gabriel Liiceanu. Nenuanțate, brutale, stăpînite de umori irepresibile. Plîngîndu-se că n-ar putea intra în dialog "cu o publicație de teapa României Mari", d-sa nu șovăie a scrie cu o asprime și nedreptate, ambele insuportabile, despre Adrian Marino care "se gudură", "latră" și comite o "mîrșăvie
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
umplut pereții. Paștina e un credincios fără principii dogmatice, un mistic fără argumente discursive. O natură clementă, tăcută, fără vehemențe oratorice. Decît să lege o conversație de politețe mai bine pictează zece acuarele. Un taciturn cu apetențe monahale și cu umori placide. Rugat să vorbească despre propriile tablouri, nu știe să le laude, nu știe să le explice. E un pictor fără doctrină și fără replici pregătite de acasă. E ingenuu pînă la spontaneitate naivă, de aceea la Paștina flerul numinos
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
viață și text, transformându-și opera într-o epură a cerebralității. Hazul unei asemenea diviziuni este enorm. Nu numai că Hortensia, marea doamnă a prozei noastre, ar căpăta trăsături masculine; dar, simetric, Iorga, Arghezi și alte mari spirite pasional-pamfletare, cu umoarea schimbătoare, ar trebui să-și dea jos bărbile și mustățile, înrolându-se benevol în oastea feminină... Dificultățile lui E. Lovinescu (și efectele involuntar comice ale poziției lui) s-ar atenua dacă el nu ar concepe bărbatul și femeia, vir și
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]
-
de textualiștii francezi și semioticienii italieni ( referințe anglo-saxone nu se ivesc), însă, nu încape vorbă, cu un fior orgolios de proprie excepțională împlinire. Să fie în cauză, așa cum arătam altădată, un procedeu reflex al domesticirii impulsului polemic, o zăgăzuire a umorilor aprinse, meridionale, ce-l specifică pe critic? Ori pur și simplu o altă cale de manifestare a aceleiași dispoziții polemice care-și alcătuiește o mașinărie atît de complicată încît speră a-și intimida adversarii? Care adversari nu sunt defel neglijabili
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
în moarte, ca și cum nu ai fi / plecat, să fii / cu iubitele vii și cu iubiții vii, și cu iubitele moarte, și cu iubiții / morți", cu toate că "limbajele te enervează, și toate te enervează". Așadar un plictis, o lehamite se extind precum umori caracteristice. Dar, de remarcat, cu aceeași ambiguitate, ca și cum acestea n-ar bruia numai condiția umană, ci și jocul expresiv, la un moment dat saturat, obosit de propria-i mișcare pentru a se face că ține pasul cu datul existențial... Mereu
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
decît să mă rog. Aș vrea ca ultimele cărți pe care le scriu să fie cărți de rugăciune.” În același interviu, poetul se definește a fi un „melancolic”, bîntuit însă de o melancolie „plină de umor”, izvorîtă din propriile-i „umori”, ce „parazitează toată viziunea senină asupra existenței.” Din această juxtapunere de planuri iau naștere conflictele de care vorbea ceva mai sus autorul Negrului pe negru. „Natura mea, mai spune el, este extrem de înclinată spre voluptate, spre plăcerile intense, mari, pînă
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
le-au întreținut cu alți vecini, nu s-au războit niciodată între ele. A început prin a publica versuri în limba sîrbă, pentru a trece apoi la texte așternute direct în românește. În locul habitualelor stări conflictuale dintre naționalități, o mișcătoare umoare a concordiei, rimînd cu ceea ce se cheamă acum, cu o sintagmă politicianist-clișeizată, "integrare europeană". Pe un fundal istoric, bardul își transcrie relația morală cu ambele țări dunărene: "Încă mai simt și cutremurul / din anul... și din anul... / și mirosul sîngelui
Poet și personaj by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7642_a_8967]
-
Europarlamentarul PDL Cristian Preda a susținut, miercuri la RFI, că reprezentarea României la Consiliul European a generat un conflict care tinde să devină o ”confruntare de umori”. ”E ceva grav”, a spus democrat-liberalul, considerând că ideal ar fi să existe un compromis între președintele Traian Băsescu și premierul Victor Ponta privind întrunirea din 28-29 iunie, de la Bruxelles, pentru ca regimul să nu se clatine prea tare. "Mie mi-
Cristian Preda, despre conflictul reprezentării la CE: E ceva grav () [Corola-journal/Journalistic/44089_a_45414]
-
să-l delege pe Victor Ponta și dacă un asemenea aranjament ar fi fost posibil, cred că toată lumea ar fi fost mulțumită. Numai că mă tem, conflictul a ieșit din formatul său instituțional și tinde să devină o confruntare de umori", a precizat Cristian Preda, în opinia căruia obținerea unui asemenea compromis este greu de atins. "Mi-e greu să cred (că mai poate fi obținut un compromis-n.r.), pentru că s-a ajuns la ceva foarte grav, la sesizarea privind
Cristian Preda, despre conflictul reprezentării la CE: E ceva grav () [Corola-journal/Journalistic/44089_a_45414]
-
aceea, Tismăneanu face parte din categoria acea stranie a oamenilor pe care nu te poți supăra. Cei care îl urăsc sau îl detestă o fac pentru că nu-l cunosc. Cînd te lași în voia psihologiei colective și te încarci cu umorile dispoziției generale, e foarte ușor să-l urăști pe Tismăneanu: numai că o faci de la distanță, beneficiind de scuza lipsei de apropiere. Cînd îl cunoști însă, dacă nu ești înțepenit într-un tipar resentimentar sau dacă nu ești complet idiot
Patetismul și blândețea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8004_a_9329]
-
că nu riscă mare lucru. Oricâte insanități aș primi din partea unui autor român, nu-mi voi articula opinia critică decât în funcție de opera lui - și în urma lecturii ei. [subl. mea, Cronicar]." Va să zică Cernat și Iovănel „își articulează" opiniile altfel? Primul în funcție de umori, al doilea pe necitite? Sau viceversa? Citind-o pe Jeni Acterian OBSERVATORUL CULTURAL din 29 aprilie - 5 mai marchează împlinirea a 52 de ani de la moartea lui Jeni Acterian printr-un eseu al Mirelei Vișan despre Jurnalul unei ființe greu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6349_a_7674]
-
spune) dată trioului amintit este mult prea aspră, aproape o diatribă, dacă n-am ști că sub cuvintele înțepătoare se află un suflet iubitor și de adversari de credințe. E polemismul fără mănuși, așa cum cere natura lui însăși, că de umoare neagră nu poate fi vorba (...). Îndeobște, eseistul, cu tot neastâmpărul său, e cumpănit. Nu sare peste cal nici când îi cășunează contra structuralismului, potrivit cu credința în fertilitatea "incertitudinilor" și a dreptului la "părere întemeiată pe rezervă și prudență. Doctrina sau
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
dragul meu Radu Penciulescu, în "Doi pe-un balansoar". Dar l-am văzut în "De ce trag clopotele, Mitică?", o mărturie gigantică a lui Pintilie despre amestecul bizar între fantastic și realitatea concretă, grea, înfiptă în pămînt, în noroi, frămîntată de umori și isterii. În Serebreakov, viclean, întors spre sine, derutat de demascările și revolta lui Vanea, și chioșcul magic din acel spectacol așezat pe un tărîm al lui Cehov care se desprinde de țărmuri și se învîrtește la infinit vorbind despre
Despre Victor Rebengiuc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8821_a_10146]
-
în demersul lui, ci doar un elan social de natură melioristă, în virtutea căreia lumea poate fi făcută mai bună depistîndu-i la timp relele: pericolul bombei atomice și manipularea oamenilor prin religie. Autorul e un iluminist de speță tîrzie, înzestrat cu umoare pozitivistă și cu optimism mijlociu, care vede în stele un îndemn spre ecuații și numere, nu un prilej de reverii și emoții, de aceea, din „teologia naturală” pe care o invocă la începutul prelegerilor, nu rămîne în final decît natura
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
anii postbelici. Mircea A. Diaconu e un lucid tăios și fără timorări disciplinare, de aceea privirea cu care își urmărește personajele e necomplezentă, de o neutralitate seacă, autorul avînd aerul că nici un cutremur nu-i poate clătina morga impasibilă. Dar umoarea lui Mircea A. Diaconu e cea a unui scriitor care are voce de cap, nu una de piept, frazele curgîndu-i cuminți, fără sacadări patetice, și de aceea tonul general e detașat, de observator sobru, care nu se lasă molipsit de
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
cerut să cunosc chiar literatura bizantină, pe care eu nu puteam s-o citesc decît în franceză.“ (p. 103) Sub unghi psihologic, Paul Miron are un ochi îndeosebi clement, dispus a vedea în oameni calității și nu defecte, de aici umoarea tandră a cărei blîndețe se răsfrînge asupra personajelor pe care le descrie, puțini fiind aceia care au parte de încondeieri aspre (Constantin Virgil Gheorghiu sau Petru Dumitriu). Paginile cele mai reușite sunt cele portretistice, în memoria cititorului întipă- rindu-se figura
Mecena de pe Dreisam by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5853_a_7178]
-
această comică discrepanță. Eroul se închipuie o făptură a subteranei, o ipostază românească și romanescă a abjecției umane, o sumă de vicii și de rateuri (,ratat în carieră, frustrat economic și dezechilibrat mintal"), însă limbajul și psihologia lui, reacțiile și umorile, tonalitatea discursului sunt la limita infantilismului. Ce înseamnă oare ,să vă explorați bestialitatea"? Personajul ar fi trebuit să ofere un (contra)model în această privință, descoperind înlăuntrul lui și transformând în act variate impulsuri sadice, plăcerea torturii, bucuria crimei; și
Bestia de la Ploiești by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10984_a_12309]
-
fie la recitirea lui, la rece, înainte de a-l trimite la tipar. Neschițând nici cel mai mic gest de delimitate, la care ar fi avut dreptul, ea alunecă, fatalmente, în postura celei care se solidarizează parcă cu toate insanitățile și umorile interlocutorului său, cu picanteriile cam grosolane care, gustate și îngăduite în operă, sunt nepermise, sau ar trebui să fie așa, într-un spațiu public cum consider că este și pagina unei reviste ce se respectă. Ca hipnotizată de "strălucirile" idolului
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12690_a_14015]
-
sentimentală, desuetă și uzată moral, a cărei ipostază vie și firească a fost omorîtă de-a lungul timpului de excesul analizei conceptuale. Iar dacă fericirea nu e o chestiune de pregătire disciplinară, nu mai rămîne decît să fie una de umoare temperamentală. Fericiți nu sunt cei care știu multe despre fericire, ci cei care au acea natură privilegiată care să le dea putința de a se bucura de viață. Așa se face că unii au o spon-ta-nă predispoziție spre fericire, în timp ce
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
te identifici cu personajele - sutura e o miză declarată a cineastului - nu doar să rîzi de ele în stil caragialian. Mi-e greu să pomenesc umorul de situație, pentru că, filmul fiind minimalist, ar fi mai corect să menționez existența unor umori infinitezimale - da, la termenul lui Alexander Pope mă raportez - de mini-situații. O ilustrare a acestei ipoteze constă în cele două bărci de hîrtie ale lui Pișcoci. Există un calcul care zice că, defalcînd comunicarea, 55% e non-verbală, 38% este para-verbală
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
care confundă zvonurile cu informațiile. Numele urechistului la care ne referim mai jos este F(lorin?) I(aru?) și scrie la „Academia Cațavencu”, în chiar ultimul număr cu acest titlu al binecunoscutei publicații care și-a bazat de când o știm umoarea pe rumoare. Nota lui F.I. se cheamă, cum altfel?, „E revuluție, Mițo!” (Și asta-i tot o rumoare, fiindcă Leonida nu spune, el, că e revuluție, ci, din contra, că e reacțiune.) Trăgând F.I. cu urechea, precum îi e obiceiul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5425_a_6750]
-
unei cripte reci și înfiorător de livide. O emoție trecută în concept dă tensiune, dar fără concept dă isterie. La Raluca Dună, nu conceptul lipsește, ci sentimentul, de aceea cartea are de ispășit acea apatie ce decurge din excesul de umoare analitică: o lungă defilare de comentarii stufoase, făcute pe un ton de impostație neutră. E o morgă serenă și înghețată în Raluca Dună, o morgă animată de intenția unei arhivări muzeale, de aceea volumul are o ariditate academică de amvon
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
credem că adevărul e altul. Cărțile pe care le-a publicat în România după 1989, prezența d-sale în presa literară atestă continuitatea unei cariere, organicitatea autohtonă a unei opere. Și nu doar atît. Departe de a-și fi alterat umoarea, de a se fi ,înăcrit" ca efect al surghiunului (se mai întîmplă!), dl Ilie Constantin face dovada unei deschideri senine către confrați, de-o marcată generozitate în recepția lor explicitată. Valoarea, acolo unde socotește a o întîlni, îi smulge elogii
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]