600 matches
-
-n tâmpla clipei scurmăși-nnoadă-n franjuri visul întreruptDe-ar fi ca să mă nasc din nou, din doruriDe tânără fecioară-n miez de varăCu jar de maci în suflet, cu onoruriDe lied-uri lin șoptite de-o vioarăAș ști s-adun din unduirea ierbiiDoar adierea blândului zefirPrivind la râu cum se adapă cerbiiSă-nlătur spini din rug de trandafir înmiresmat, în sângeriu veșmântDe taine prinse-n trena nopții sluteApoi să-mi iau tainul din cuvânt îngenunchind în clipele durutePe lacrimi reci din roua
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
cuvânt din stih, în nemurire. Dăruie-mi gând curat în prag de seară Tot ce-i frumos și bun în mine-nvie Ascunde-mă în strune de vioară Și-așterne-mi visul, frunză ruginie. Tu, suverană în regat de-aramă Ce-n unduiri de vânt îți legeni trupul Azi ești vesmântul meu, mâine-maramă Să nu lași frigul să-mi pătrundă lutul... Cluj Napoca, 27 octombrie 2011 Referință Bibliografica: TRISTEȚI ESTIVALE - GEORGETA RESTEMAN, Așterne-mi visul, frunză ruginie / Cezarină Adamescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
GEORGETA RESTEMAN, AŞTERNE-MI VISUL, FRUNZĂ RUGINIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375131_a_376460]
-
Acasa > Poezie > Cantec > ZBOR ALBASTRU Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Tatălui meu Zbor albastru sideral Pâlpâiri zglobii de vânt, Tandru zbor crepuscular, Sunet mov:un flaut cânt. Albe unduiri de ape Peste praguri reci de stânci, Unde cerbii vin să-ngroape Visul lor, în ape adânci. Șoaptă de izvor: răcoare; Galben clinchetul din ram Culori fierbinți aprind în soare Înaltul zbor de ciocârlan. Ochii nopții: taină neagră, Zbor sinistru
ZBOR ALBASTRU de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376137_a_377466]
-
dar...când a văzut-o jucând în horă, s-a prins lângă ea, parcă atras de un magnet. Iar când vălvătăile din părul și privirea ei l-au cuprins, s-a topit în joc, purtându-și pașii și zâmbetul după unduirea șoldurilor ei. Pe altă femeie care „ronțăia zăbala” o simțeai că mormăie și ea-n gând: -Ia uite și la-mbro-bo-di-ta mea! Ține, de, lângă ăsta lu’ Piciontea. Nu vede, tâmpita, că pe șmecher nu-l interesează decât pogoanele și galbenii
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
explice atitudinea, dar, observând că fata nu are de gând să-l asculte se opri descurajat și dezamăgit. Rămase pe loc, privind-o uluit de hotărârea ei și de frumusețea ce-o descoperise pe întregu-i chip. Îi admiră mersul și unduirea plăcută, firească și elegantă a trupului, ce ieșea mai mult în evidență acum, când pe spate se afla doar gluga hanoracului, iar vântul se zbenguia prin buclele din păru-i lung și bogat, până ce fata se depărtă destul de mult. Se
D ALE POLIŢIEI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376180_a_377509]
-
de dor sau descătușate din legături știute și neștiute. Mă-ndrept spre centrul vieții. Vreau să mă răsfrâng în sărutul soarelui, în stabilitatea stâncilor, în râsul florilor, în profunzimea adâncimilor albastre. Le simt deja mângâierea prelingându-mi-se pe fiecare unduire de suflet. Mă las înghițită de sorbirea amiezii în condeiul dorințelor. Hai sa bem o cafea! Și să lăsăm fermoarul clipelor să ne pecetluiască răsuflarea cu fericirea! Sunt o oglindă pentru cântecul ce crește în mine arzând.Te ating într-
OGLINDA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374720_a_376049]
-
Toate Articolele Autorului ți-am pregătit din nou șiraguri de cristale să te împobobesc în seara magnoliilor dar s-a dezlănțuit izvorul de sub pleoape și-am pierdut conturul obrajilor privindu-ți nuditatea m-am dus în fărâme de torturi plăcute unduirile tale suave îmbată nebăutul și-adoarme nedormitul primește floarea de lotus amanet la sărut și culcă-ți umbra pe braț de caldă lună plină să nu dispari cu enigma sufletului prinsă în palme de lucrător în lut căci statuie ajungi
CADOU de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371691_a_373020]
-
geana de apus.. Dacă mi-ai fi iubit, cănd cerul se-nfioara cu gând de răsărit ți-aș adună pe trup îmbrățișarea din visul adormit Si-ai tresari, iubindu-ma pe pleoapa zorilor cu dor nemărginit. Cu jarul din priviri, pe unduirea de matase s-ar contura etern, al clipei infinit... Referință Bibliografica: Dacă mi-ai fi iubit / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2003, Anul VI, 25 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Corina Negrea : Toate Drepturile Rezervate
DACA MI-AI FI IUBIT de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375720_a_377049]
-
Îmbrățișând din când în când pământul. Privește cerul zâmbind ca în oglindă, Revărsând tăcut în ochii ei seninul, Incendiind iar zarea ce-o-ncunună, În adâncimea ei se scaldă asfințitul. În pălmi de picuri are stropi de soare, Topiți în unduirea ei, țesând fugar, Cu fire dulci de stihuri și visare, Întorcându-se sfioasă înspre mal. Și soarele și luna și stelele în taină, Se cuibăresc pe rând la pieptul ei... În tăcerea ei albastră, diafană Marea ascunde poemul dragostei. Baia Mare
POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379219_a_380548]
-
de brad când poiana-i umbrită de norul cu ploaia cu praful și cu lipsa arcușului în acordare de greier când ca marea e lacul petrecut de stihia de valuri fără bras de broscoi-despicare de aer fără tremur d-elitră unduire de șarpe peste frunză de nufăr când pe miriște macul își pierde petala mestecând-o ciulinii de mov și albastru și de praf și de fir cenușiu ce-a picat de pe oaia cu mielul alături când se-ascunde pescărușul sub
SONATA LUMII CU INSTRUMENTE DEZACORDATE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374157_a_375486]
-
de brad când poiana-i umbrită de norul cu ploaia cu praful și cu lipsa arcușului în acordare de greier când ca marea e lacul petrecut de stihia de valuri fără bras de broscoi-despicare de aer fără tremur d-elitră unduire de șarpe peste frunză de nufăr când pe miriște macul își pierde petala mestecând-o ciulinii de mov și albastru și de praf și de fir cenușiu ce-a picat de pe oaia cu mielul alături când se-ascunde pescărușul sub
POEME DE SFÂRŞIT DE AN de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374156_a_375485]
-
de brad când poiana-i umbrită de norul cu ploaia cu praful și cu lipsa arcușului în acordare de greier când ca marea e lacul petrecut de stihia de valuri fără bras de broscoi-despicare de aer fără tremur d-elitră unduire de șarpe peste frunză de nufăr când pe miriște macul își pierde petala mestecând-o ciulinii de mov și albastru ... Citește mai mult când în marginea de pădure nu dănțuiește aer frânt și-ntrupat iar în triluri, în șoaptecând e fuga
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
fulgerul despicând vârful de bradcând poiana-i umbrită de norul cu ploaia cu praful și cu lipsa arcușului în acordare de greiercând ca marea e lacul petrecut de stihia de valuri fără bras de broscoi-despicare de aerfără tremur d-elitră unduire de șarpe peste frunză de nufărcând pe miriște macul își pierde petala mestecând-o ciulinii de mov și albastru... V. ADINA DUMITRESCU - HÂRJOANA CU MINE (VERSURI), de Adina Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017. JOCURILE CREPUSCULULUI
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
s-au acordat la aceeași rezonanță și nimic nu a mai făcut-o să greșească. Muzica era tulburătoare, parcă ne unea sufletele singuratice. Trupul ei fremăta la atingerea genunchilor mei, iar mâna cu care o țineam de talie îi simțea unduirea fără cusur, în ritmul muzicii. Se mișca lin, iar dacă încercam niște artificii și dansam tangoul în pași mai alerți, corpul ei răspundea foarte bine la noile mișcări și comenzi. Când era lipită de pieptul meu, când se depărta și
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378671_a_380000]
-
pe agresor. Parcă erau niște monștri în miniatură. Aveau gura mare ca știuca și dinții puternici, ascuțiți. Ei îți pot pătrunde foarte ușor în deget, dacă nu ești atent când recuperezi cârligul. Căldura a pus stăpânire peste liniștea mării, doar unduiri ușoare se vedeau deasupra apei. Se anunța o zi caniculară de vară, iar eu nu puteam sta mult pe mare. Din când în când, introduceam șapca din material de blugi în apă, o storceam ușor și o așezam pe creștetul
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
1995, p. 323. 10 Durand, G. Op.cit., p.123. 11 Vianu, Tudor Articole vorbite, conferințe radiofonice, Buc., 1974, p. 168. 12 Nu străine de starea celui care, în ascetismul Indian, este în Kevala "calm, transparent, oglindă neîncețoșată, lac netulburat de unduiri, încremenit în lumina unui repaus de cristal". Pentru aprofundarea temei: Heinrich Zimmer Filozofiile Indiei, Ed. Humanitas, Buc., 1997, trad. da Sorin Mărculescu, p. 208 și passim: de același: Introducere în arta și civilizația indiană, Ed. Meridiane, Buc., 1983, p. 269
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
epurărilor staliniste, traversase războiul și asistase la căderea atâtor idoli. Viața ei, profilată pe secolul cel mai sângeros al imperiului, dobândea în ochii lor o dimensiune epică. Ea, franțuzoaica născută la celălalt capăt al lumii, urmărea cu o privire goală unduirea nisipurilor dincolo de ușa deschisă a vagonului („Dar cine naiba a dus-o în deșertul acela prăpădit?”, exclamase într-o zi prietenul tatălui meu, pilotul de război). Alături de ea, nemișcat și el, stătea soțul ei, Fiodor. Boarea care năvălea în vagon
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și, în plus, mă simțeam prins în flagrant delict. Era ca și cum, de pe creanga lui, ar fi interceptat gândurile mele febrile! Mi-a întins mâna, m-am cocoțat lângă el. Copacul acela era un adevărat post de observație. Văzută de sus, unduirea sutelor de trupuri înlănțuite avea cu totul altă înfățișare. Părea în același timp absurdă (toate ființele acelea care băteau pasul pe loc!) și dotată cu o oarecare logică. Trupurile circulau, se uneau în timpul unui dans, se despărțeau, uneori rămâneau lipite
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
turmele lor alergând prin deșert. Când a putut, în sfârșit, să se scoale, a văzut un saigak care se cățăra încet pe o dună de nisip. Charlotte l-a urmat, fără să se gândească, instinctiv - animalul era unica baliză în mijlocul unduirii nesfârșite a nisipurilor. Ca într-un vis (aerul liliachiu avea vacuitatea înșelătoare a viselor), a reușit să se apropie de animal. Saigak-ul nu a fugit. Charlotte, în lumina vagă a amurgului, a văzut pete negre pe nisip - sânge. Animalul s-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
strict între pânza înflorată a rochiei și umbra pătată de soare. Contururile trupului ei se pierdeau imperceptibil în luminozitatea aerului, ochii ei, ca o acuarelă, se confundau cu strălucirea caldă a cerului, gestul degetelor ei, întorcând paginile, se țesea în unduirea ramurilor lungi ale sălciilor... Așadar, contopirea aceea ascundea taina frumuseții sale! Da, chipul, trupul ei nu se crispau, speriate de sosirea bătrâneții, ci se lăsau pătrunse de vântul însorit, de miresmele amare ale stepei, de răcoarea crângului de sălcii. Iar
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
obiect ascuns. Îl vede, arabescurile desenului capătă un nou sens, o nouă viață... Așa era și cu privirea mea interioară. Deodată, am văzut! Sau, mai degrabă, am simțit cu toată ființa mea legătura luminoasă care unea clipa aceea plină de unduiri irizate de alte clipe în care poposisem altădată: o seară îndepărtată, cu Charlotte, strigătul melancolic al Cucușkăi, apoi dimineața pariziană, învăluită, în imaginația mea, într-o ceață însorită, momentul nocturn de pe plută cu prima mea iubită, când pachebotul uriaș ne
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
atitudinea față de limbaj. Să dăm, pentru aceasta, cuvântul filosofului Gabriel Liiceanu: „Cum se face că cei mai mulți oameni trăiesc fără «partea de sus» a limbii, acolo unde ființa fiecăruia dintre noi ajunge să rostească cântând, acolo unde spiritul nostru intră În unduire și poate să alunece, să plutească, să se strecoare, să pătrundă, să ajungă, să Înainteze, să revină și să se retragă, să bată adică țărmul lucrurilor ca valurile fără sfârșit ale cuvintelor? Când Îi auzi pe oameni vorbind, Îți dai
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Noi am fost adoptați și de instigatorii fasciști, care se amestecă cu revoluționarii verbali (verbalismul poate duce însă și la acțiune, mai ales când o mitizează), și reprezentăm o mască perfectă nu doar din punct de vedere fizic - curgerea și unduirea noastră dezordonată tind să omologheze toate fețele -, ci și din punct de vedere cultural: într-adevăr, o subcultură de Dreapta poate fi confundată foarte bine cu o subcultură de Stânga”. Am înțeles așadar că limbajul părului lung nu mai exprima
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de capacitatea artei de a restitui în contemporaneitate sincretismul pierdut al începuturilor omenirii. La nivelul poeticității ca atare, indecizia formelor și a culorilor sporește impresia de irealitate. Sugestiile alchimice („în fiecare clipă/ se împlinește o nuntă/ între tăria consoanelor/ și unduirea născândă din vocale/ focul și apa”) interferează cu cele biblice (divinul Cuvânt întrupat), cristice (constructe parabolice, nașterea, botezul, jertfa, pătimirea, mântuirea) ori ezoterice (trimiteri la Kabbala, Bahir, Zohar și Thora). De asemenea, își face simțită prezența o undă de farmec
LUNGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
expresie alătură cobza străbună („La noi, obiceiul trudei, din veacuri moștenit,/ De-a culege, de-a frânge fructul rar,/ E slăvit când toamna-i ștergar împodobit/ Cu legănatul rod pe loitre de car”) telegrafiei fără fir și telefoniei mobile („Parfumuri, unduire, ocheade și teroare,/ plutiri și goliciune, sex, răcnete, demență,/ farduri și fumigene, vădită regulare,/ fani, isterii, delir, transparență”). Extrema diversitate de preocupări - incluzând inegalități de substanță, diferențieri în ordinea valorii - caracterizează și cărțile de istorie și critică literară, de teatrologie
MARINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288035_a_289364]