428 matches
-
moldoveni”, craiul i-a trimis pe Odrivoz și Conețpolschii cu oaste, iar aceștia “au avut și de moldoveni gloate mari”. Reiese din aceste informații, puține câte sunt, că unii boieri, și e vorba de mari boieri “din curtea domnească”, au uneltit împotriva domnului aflat în scaun, în vreme ce alții își pierd capetele, luptând alături de domn, contra pretendenților lui Bogdan, după cum împotriva acestui domn uneltesc unii moldoveni, care nu puteau fi decât boieri mari; altfel, craiul polon nu i-ar fi luat în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aceste informații, puține câte sunt, că unii boieri, și e vorba de mari boieri “din curtea domnească”, au uneltit împotriva domnului aflat în scaun, în vreme ce alții își pierd capetele, luptând alături de domn, contra pretendenților lui Bogdan, după cum împotriva acestui domn uneltesc unii moldoveni, care nu puteau fi decât boieri mari; altfel, craiul polon nu i-ar fi luat în seamă, dar când se trece la acțiune, alături de poloni merg și gloate mari de moldoveni. Iată, așadar, că nu numai boierii se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a avut grijă să numească în Sfat oameni în care a avut încredere. S-a înșelat în două cazuri: vornicul Crasnăș și alt vornic, cumnatul său, Isaia. A tăiat capul celor doi și a celor care au trădat sau au uneltit alături de ei, iar după cum scria Ureche, uneori, chiar la masă fiind, domnul nu ezita să reteze capete. O ipoteză, lansată recent de Neagu Djuvara, omul care și-a petrecut mai toată viața departe de țară, având mai greu contactul cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sunt și cele două tratate încheiate cu polonii, în 1462 și 1468, prin care domnul făgăduia că va merge în persoană să depună jurământul de credință față de rege. Domnul făgăduia că nu va recunoaște un alt stăpân și nu va unelti împotriva regelui și a regatului, dimpotrivă îl va ajuta “împotriva oricărui neprieten, noi înșine, cu capul nostru, de câte ori va fi nevoie.” Dar, “dacă în ziua astfel hotărâtă ni se va întâmpla nouă și țării noastre Moldovei vreo nevoie vădită precum
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
prestigiului dinastiei. Ionel lipsea din Iași, precum și generalul Averescu; fură aduși de urgență în același automobil. Sosirea lor în oraș a produs senzație. Se cunoaște rostul și călătoria prințului Carol în Extremul Orient. Lumea credea că acest scandal a fost uneltit de germani și austrieci bazându-se pe rolul lui Simovici, [pe] înlesnirile ce d-ra Lambrino [le] avu în călătoria ei la București și în înapoierea ei la Iași. În București nu se știa nimic de cele petrecute cu principele Carol
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
precedentele alegeri investiseră pe noul șef chiar în ziua morții: astfel, în noaptea încetării din viață a lui Ionel, fusese ales Vintilă, a doua zi de a lui Vintilă, Duca. De rândul acesta, intriganții avură mână liberă și timp să uneltească. Marți fu înmormântat Duca, miercuri Franasovici și Tătărescu se duseră la Sinaia. Dr. Angelescu, cam îngrijat, se înțelese cu Dinu să ceară o audiență ca să afle rezultatul memoriului încredințat lui Duca și a cărui rezoluție o promisese regele. Când însă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
au voit să mă compromită cu o felceriță din Bacău, pe care eu nici nu o cunoșteam. Pentru toate cele de mai sus, ancheta a durat cam 8 luni. Ca apoi în ultima lună să-mi găsească că aș fi uneltit contra statului - deși am conlucrat la colectivizarea com. Săbăoani, dar nu de dragul puterii comuniste, ci din cauza chinurilor ce le sufereau enoriașii catolici presați de această activitate a colectivizării. Numai într-o săptămână am înmormântat la Săbăoani 20 de enoriași scârbiți
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
se avântă pentru comuna - cauza noastră sfântă.“ (Luceafărul, nr. 3/1958) Rușinea rușinii: Mihai Beniuc (nota V. I.) „Noi, milioane de oameni care vrem pace și recunoașterea meritului celor ce muncesc pentru binele omenirii, avem acest sentiment că s-a uneltit împotriva omenescului din noi atunci când, aplecându-se urechea la sugestiile americane, s-a acordat premiul Nobel lui Pasternak, în esență pentru cartea sa Doctor Jivago, deci pentru o ticăloșie.“ („Rușinea de a pierde omenia“, Scînteia, 2 noiembrie 1958) De la „deputatul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
organizarea de întruniri, la care de multe ori participau și conducători ai organizației, dar a avut un puternic caracter antisemit; rezolvarea problemei evreiești” era singura soluție de rezolvare a situației românilor ca „să nu ajungă robi la evrei în numele satanei uneltesc să pună stăpânire pe țară. Deci, lupta sfântă pentru apărarea națională” dusă de A.C.Cuza era de fapt, lupta împotriva evreilor. Într-o Chemare către săteni, se spune că „Liga nu voiește să fie un partid. Auziți-ne, pentru că vorbim
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
către săteni, se spune că „Liga nu voiește să fie un partid. Auziți-ne, pentru că vorbim de pământul nostru românesc, despre primejdia care ne amenință...în numele copiilor noștri care nu trebuie să ajungă robi la dușmanii tuturor țărilor creștine. Evreii uneltesc să pună mâna pe țări creștine, să robească toate neamurile, să calce crucea cu planul lor drăcesc, au acaparat pământul țării, orașele țării. Nu este partid care să nu aibă jidani și politicieni înscriși în consiliile lor de administrație. Se
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Georgescu când se preciza ceva mai clar ce anume aștepta conducerea P.M.R. de la activiștii U.T.M.. Așadar, si de la Ion Iliescu. "Ca marxiști, știm că drumul spre socialism este plin de obstacole (...) că ne pândește dușmanul viclean și înverșunat, care uneltește din umbră, nutrind speranța zadarnica de a restaura regimul burghezo-moșieresc.". Iată o frază cheie pentru toata existența lui Ion Iliescu. Dușmanul viclean și înverșunat, care uneltește din umbră, nutrind speranța de a restaura regimul burghezo-moșieresc, o imagine stereotip care îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
spre socialism este plin de obstacole (...) că ne pândește dușmanul viclean și înverșunat, care uneltește din umbră, nutrind speranța zadarnica de a restaura regimul burghezo-moșieresc.". Iată o frază cheie pentru toata existența lui Ion Iliescu. Dușmanul viclean și înverșunat, care uneltește din umbră, nutrind speranța de a restaura regimul burghezo-moșieresc, o imagine stereotip care îl va obseda pe Iliescu până în decembrie '89 (când el cerea colaboratorilor să "se împiedice această alunecare periculoasă spre dreapta", care era Revoluția Română sau în 28
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
numai. Învățătorii și profesorii erau mutați și plimbați din loc în loc, precum țiganii cu ale lor corturi. Aceasta era politica de stat generală, ca oamenii să nu prindă rădăcini, să nu aibă prieteni și legături prietenești de durată, ca să nu uneltească împotriva orânduirii comuniste... Era vremea apocaliptică a persecuțiilor și a exterminării elitelor țării, pentru ca astfel masele rămase fără conducătorii politici și spirituali să urmeze și să se supună noii orânduiri sub oblăduirea Moscovei. Izolați în acele locuri munceam cu îndârjire
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
zis "Țepeș", zis "Spaima Aliotmanului"! Toți?! Toți în afară de străbunicul Domniei tale, Marele Mircea Basarab-Bătrânul!... Voichița, înfrântă, pleacă ochii. Ștefan, cu același patos, continuă: Și mai află, Domniță, că acest părinte al Domniei tale, și... și văr al Domniei mele, a uneltit cu niște mișei boieri moldoveni să-mi facă de petrecanie! Și mai află că, de răul lui, am ars târgul Brăilei!! Că am abătut apa Siretului în altă matcă! Că a ridicat Cetatea Crăciuna, să se uite peste Milcov în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vlaicu. Asta așa-i! Cu dreptate a fost... Dar de ce mi-am băgat coada în răscoalele din Scaunele secuiești, când secuii și sașii s-au răzvrătit împotriva stăpânirii? Dar de ce Mateiaș oploșise la Buda pe ucigașul de Petru Aron și uneltea cu el să te dea jos din Scaunul Moldovei? sare Luca Arbure. Aiasta, iarăși, e adevărat. Rău îmi pare... Și, totuși... Acu, să fie uitată vechea ură. Să ne iertăm unul pre celălalt. Amândoi am greșit. De ne-a înveninat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
oare? Își tem capul... Cuvântul meu nu-i îndeajunsă chezășie? Și-apoi, însuși domnia-ta, boier Stanciule, ești pilda vie a iertării mele. Ai fost fârtate de pribegie și rele cu marele boier Mihu; m-ați vrăjmășit cu sârguință, ați uneltit împotriva tatălui Bogdan, a fiului Ștefan... Eu n-am... n-am... Ce n-ai?!?!... Ai! Ai fost apropiat al lui Petru Aron, ucigașul tatălui meu! Stanciu, stacojiu, jurând cu mâna pe inimă: Eu n-am... n-am... Cum aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să-mi scoată numai un ochi; vezi bine, "însemnat" nu mai puteam fi uns domn... Și nu eram decât de-o șchioapă... Dihonia a început cu fiul cel mare al Voievodului, Iliaș-Vodă. Doamna Stanca, mama fratelui său vitreg Ștefan, a uneltit să-l otrăvească pe Iliaș, ca să-și vadă feciorul încoronat. Iliaș-Vodă a înșfăcat-o de păr și a înecat-o în hârdăul cu apă de ploaie din curtea Cetății... Ștefan, fiul Stancăi, cu ajutor leșesc îl înfrânge pe Iliaș și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai da drumul: hemoragie internă, melenă. Situația Doinei: între moartea fratelui, internarea cu forța a soțului (cu perspectiva de a fi operat), doi nepoți orfani acum de ambii părinți, o cumnată ticăloasă și o înmormântare la țară, cu rubedenii care uneltesc și altele care o îndeamnă „să nu se lase”, toate urmărind-o să vadă cum se descurcă, dacă se achită satisfăcător de îndatoririle ce-i revin ca soră... Deocamdată însă suntem în 20 aprilie, seara. Mă gândesc țintă la ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
înălțător era când împărații puneau să se poarte crucea în fruntea oștirilor, având credința că în acest semn vor învinge! Atunci se spunea că bisericile și uneltele bisericești sunt de lemn, credința însă de aur [...]. Satana însă nu doarme. El uneltește necontenit contra iubirii [...]. Mai înainte, creștinismul era un arbore frumos cu cinci ramuri: Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim. Dară sosi anul 1054...un ram din arborele creștin se rupse [...]. Schismă: Satana triumfă. Iubirea rămase uitată. Ura învinse... Anul 1453
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
au gândit corect și tot ei sunt victima celor mai otrăvite acuze, dar nimeni nu ne va putea scoate din istorie și nimeni nu ne poate obliga să ne uităm morții noștri și pătimirea lor. Nu putem dormi când antihristul uneltește și pune la cale cu mijloace noi dispariția noastră ca Neam. Trăim momente grele. Românii se luptă cu moartea și pleacă din țara lor pentru a putea supraviețui, lăsând în urmă intrigi și nimicuri de caractere. Ei pleacă în îndepărtate
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
an. VI, 10 ianuarie 1876, p. 1); că în 1872, s-a tratat la Constantinopole problema cedării sudului Basarabiei în schimbul Dobrogei, dar Anglia și Austro-Ungaria s-ar fi opus (Le Monde - cf. TEL., 18 ianuarie 1876, p. 1); că România uneltește cu Rusia (Pall Mall Gazette - cf. TEL., 17 februarie 1876, p. 1) etc. Însă se mai adaogă că dând fiecare parte, ceea ce pierde principele ereditar 4 pe de o parte, va lua pe d-altă parte mulțumită înrâurirei Cabinetului de la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cu Eugen Simion și cu George Pruteanu) - să supraviețuiască, el, ca scriitor, și să-și salveze părinții arestați, le ilustrează pe toate în narațiunile din această fază, scriind despre „lupta de clasă” din lumea satului, despre dușmanii puterii populare care uneltesc neîncetat, despre „bogătani”, care, în mod fatal, sunt „oameni cu păcat”, și despre „lupii” vânați de reprezentanții ordinii publice, în fine, despre „marile construcții ale socialismului”. Este greu de reținut ceva valabil din punct de vedere estetic din aceste texte
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
mai făcut detenție politică. Dar pentru faptul că, după ce s-au eliberat, s-au întâlnit cu alți foști deținuți politici, au fost arestați din nou și condamnați, pentru că autoritățile au considerat că întâlnirile au fost pentru a se reorganiza să uneltească. Ce vreau să spun cu asta? Când am ajuns, aceștia s-au repezit imediat să-și aleagă pat; toți au știut, eu am rămas. După ușă erau tinetele, niște butoaie înalte, că era o dizenterie și un deranj de stomac
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
acesta, perioada asta de groază prin care ai trecut, se leagă cu atât mai mult prietenii și legături sufletești între oameni. Asta n-a înțeles sistemul comunist: că nu mă întâlneam cu cel cu care am stat în detenție ca să uneltesc să mă răzbun. Am trăit în aceeași barcă, în același calvar și ne-am salvat unul pe altul exact cum se susțin în pădure un copac pe altul, așa cum pădurea se salvează susținându-se la toate furtunile. Așa ești în
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
nici o învoială și pentru îndrăzneala ta. Căci ei îl văzuseră pe Levit în piață, dar cu o urmă de respect pentru cel mai sfânt dintre drepturi nu au vrut să-l găzduiască în casele lor pentru a-l silui apoi. Uneltiseră însă să vină și să-l ia în toiul nopții fiindcă știau că bătrânul îi dăduse găzduire și se grăbeau acum fără rușine și fără socoteală să-l smulgă de la gazda sa"329. Beniamiții îl vor pe Levit, după ce au
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]