1,249 matches
-
Grădina era terminată la sfârșit de furtună Putredă infiltrație acvatică Cor înfuriat contra năvalei din zori Funii-ncurcate-n ore Mișcătoare nisipuri nespus chinuite de gânduri Zâmbet de himere necoapte Prin conversații șoptite, vătămate în zori Usturătoare buze rănite tulburau unghere de somn În atacuri, oceanul aspru Privea suspendat în oglindă De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Lista cu activități menajere se-nșira pe ața dimineții Aleargă după autobuz În grabă pe alee aleargă, aleargă, aleargă Ai uitat
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
apă rămasă fără cercuri. Era atât de slăbit că-l putea lua vântul ca pe-o pală de fân. Din cauza oboselii l-a cuprins toropeala, că nu-și mai putea să-și ține capul drept. Ochii abia mai vedeau prin ungherul ogeacului cufundat în bezna nopții, iar pleoapele se deschideau din ce în ce mai greu. Scăpă țigara dintre degete și, deodată, prin întuneric, i se păru că Leana s-a desprins din perete și a venit lângă el. Părea că se așezase deasupra tăciunilor
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
fel încât și hohotul de râs, și plânsul par a fi, deopotrivă, nicidecum rezultanta fără semnificații majore a unui surplus de forme diferite cuprinse în planul personal al manifestării artistice, ci veritabile instrumente concrete de explorare a celui mai întunecat ungher al sufletului omenesc din structura rolului interpretat. Probabil că aici sălășluiește una dintre multiplele laturi harice, anevoios descriptibile, de altfel, ale creatorului plin de substanță și talent al teatrului românesc numit TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ. Pentru unii actori, porțile zeilor se deschid
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
o rugam pe mama să mă ajute în copilărie, pentru că vedeam că îmi vorbește cu aceiași dragoste maternă. Nu simțeam față de Ea frică, ci o nevoie de ocrotire și ajutor. Era părtașa și martora vieții mele în cele mai ascunse unghere ale ei, de aceea nu aveam față de Ea gânduri ascunse, nu mă puteam preface că sunt altul decât cel care eram. Stăteam în genunchi în fața Ei, dezvelit de personalitatea pe care mi-o construisem ca adult, în simplitatea și neajutorarea
ATHOSUL NEAMULUI MEU (3) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350411_a_351740]
-
Angeles. George ROCA: Ai lucrat o perioadă ca manager la Teatrul ACT din București. Câteva detalii te rog. Ioana MOLDOVAN: Teatrul ACT a fost o experiență fantastică. Intră tot în planul meu de a vorbi despre teatru, cunoscându-i toate ungherele. E o experiență despre care cu drag le vorbesc studenților mei. Am reușit să fac turnee în străinătate. Până la venirea mea Teatrul ACT avusese numai o ieșire „în afară”. În doi ani am fost la Paris, la Viena și la
INTERVIU CU IOANA MOLDOVAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349073_a_350402]
-
varstă, sex, naționalitate, rasă, religie sau mai știu eu ce ciudățenii absurde, care i se pot năzări doar unei minți înguste, de suflet rătăcit. Dovadă stau cohortele de turiști, veniți din te miri unde, chiar și din cele mai ascunse unghere ale planetei. Aparent dificila problemă a cazării lor se rezolvă mai ușor decât s-ar crede, într-un mod inedit: nu se doarme deloc, decât pe apucate, la schimb, printre picături, în puținele răstimpuri dintre asurzitoarele parade și focuri de
LAS FALLAS DE VALENCIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349155_a_350484]
-
meu iubit!”, a scris pe pagina sa de Facebook, Rareș Dragomir. A plecat compozitorul...! Trebuia să mai rămână, trebuia să continuie...! Radioul până mai ieri îi fusese ulucul revărsării sufletului său în eter, dar de la o vreme, în prea puțin ungher i s-a înghesuit o prea multă comoară muzicală românească, de la strălucire înspre penumbră; televiziunea, până mai ieri fusese vitrină pentru cristalurile scumpe ale șlagărelor sale, dar de la o vreme ajunsese tejghea cu marfă. Întreaga cultură românească a fost, de
MARCEL DRAGOMIR. S-A STINS UNUL DINTRE CEI MAI MARI MELODIŞTI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348696_a_350025]
-
tu. așa că te rog, fugi spre noua ta iubire, cărarea noastră va fi numai a ta și nepietruită nu-ți mai tărăgănăna avântul de a pleca eu însămi îți înlesnesc cuvântul ,,adio!’’, ce-l ai pentru mine, ascuns într-un ungher de suflet arătându-ți pe unde să-ți îndrepți pașii eleganți, datorită pantofi lăcuiți, pe care ți văd prima oară, sperând să nu dansezi vreodată, această samba obosită, alături de ea. Referință Bibliografică: nu-ți mai place, așa că... (2) / Mihaela Moșneanu
NU-ŢI MAI PLACE, AŞA CĂ... (2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349449_a_350778]
-
decât în tăcerea absolută a ascultării și a Cuvântului „născut, iar nu făcut” sau poate doar atunci când rătăcești „din oare-n oare”. Întreaga poezie a lui Dumitru Ichim stă sub semnul întrebărilor permanente.” (Muguraș Maria Petrescu - „Dumitru Ichim - Cuvântul din ungherul tainic”) „Semnificația totemică, în cazul acestor straie populare, este determinată și de faptul că sensul întruchipat prin ele este unul transcendental și nu transcendent, desfășurat dincoace, în lumea reală, în lumea văzută, pentru care sunt create aceste straie și pentru
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
pereții duri ai turnului Ce-adăpostea inima mea, Iar tu cu o tușă de penel Făcut-ai o firidă în groșii lui pereți - Punct vulnerabil Ce mă expune lumii dinafară Prin care ... Ies slobode dureri Ce - ascunse au fost Prin unghere-ntunecate Și curge sânge cald, Din fiecare rană ... Creneluri tăiași în turnul meu de fildeș, C-o ușoară tușă de penel. Mă plec sub arcul-curcubeu al culorii Și-ascult divine imnuri, eterne simfonii, Regrete și dureri amare mă încearcă Când
TURNUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349809_a_351138]
-
Acasa > Poeme > Devotament > ACOPERIND TOATĂ SUFERINȚA LUMII Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1235 din 19 mai 2014 Toate Articolele Autorului îmi strunjesc simțurile cu speranța c-am să te simt prin unghere ascunse de copaci striviți și culeg șpanul inimii modelându-l în forma chipului tău unduit ancestral de maratonul timpului din ascendenți fără ascendenți îți mângâi cu respirația stelelor ochii coborâți în abisuri mă roșesc de nerușinarea gândurilor mele care acoperă
ACOPERIND TOATĂ SUFERINŢA LUMII de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349866_a_351195]
-
și-au pierdut candoarea și frumusețea este silențios, abia auzit: „te văd parte din zori,/ stele-mi prinzi pe tâmple,/ tăceri atârni dincolo de râu,/ fără să întrebi/ dacă și mâine va ploua cu aceeași putere.../ Sărut/ adăpostul crinilor/ din fiecare ungher al jurămintelor,/ cu speranța/ că de azi/ voi intra în ploaia ta,/ să am de unde curge veșnic.” (Voi intra în ploaia ta!) Dincolo de „tăcerea toamnei”, de „cuvântul obosit” și de „timpul care trece/ pe lângă umbrele/ răsfoite-n/ firul de lumină
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
Noapte cu tine Pe umeri de îngeri, Veniți în fereastră, În noaptea albastră Un ochi mă veghează. Și visu-i mai tandru, În suflet sihastru, Născând vii arpegii În inima trează. Cu aripi de mătase, Un cântec se zbate, Răsună-n unghere, Lumini răspândind. În liniștea nopții, Vibrând de neliniști Mi-apare-n retină, Un chip vălurit. Și geana-l închide În clipa furată Și-o lacrimă curge Pentru vis, prinos. Când somnul mă fură, Pe-un cal nebunatec, Mă-nchid într-un zâmbet
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
când pleoapele mi se închideau a somn, am zărit o stea care a căzut chiar în grădina noastră. Am coborât încetișor de pe prispă și, desculță prin iarba scăldată-n rouă, am alergat în grădină. Am privit cu atenție în toate ungherele grădinii dar n-am zărit nici urmă de stea. Somnoroasă cum eram, era cât pe ce să adorm în grădina învăluită de parfumurile suave ale “reginei” nopții și de cele, intense și îmbătătoare“, ale “ mâinii maicii domnului”! Să se fi
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361791_a_363120]
-
să-i revină ei, cu siguranță ar fi reușit nu cu mult timp mai târziu. Era capricioasă și învățată să obțină tot ce-și dorea. După ce își atingea scopul, obiectul, adulat inițial, era lăsat să zacă în uitare în vreun ungher al apartamentului. Asta era o deprindere pe care și-o formase de mică. "Mami, spusese la trei ani, când încă nu putea să-l pronunțe pe "r", " vleau păpușa aia". "Nu ți-o iau, mai ai atâtea, ce faci cu
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
copilul ei, nici după ce trece în neființă. Ea-l păstrează adânc, acolo în inima ei. Chipul blând al mamei îmi răsare mai mereu, tainic ca o lumină lină, din codrii de nădejde, atunci când simte că m-aș putea pierde prin ungherele adânci ale întunericului, și-mi dă putere să pot merge mai departe. Ochii săi, topiți în căldura blândeții sunt pentru mine, izvorul unei iubiri tămăduitoare, care parcă mijlocește pururea pentru copii ei, este măicuța, cu buzele frumos conturate și sărutate
MĂICUŢA MEA, AMINTIRE VIE A JERTFEI SALE de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361979_a_363308]
-
când se sfârșiseră, nu eram capabilă să identific unde le fusese începutul. Am abandonat rapid ideea spunându-mi că secretul unei contabilizări atât de precise stă cu siguranță în puterea cifrei trei și am trecut la o nouă incursiune prin ungherele minții, că doar nu degeaba fusesem cândva fascinată de semnificația numerelor în spatele cărora găseam tot felul de acțiuni pozitive sau negative influențând sensul vieții. Nu am avut noroc nici de data aceasta. Nici o combinație a celor doi „trei” buclucași nu
TREIZECI ȘI TREI DE ZILE DE FERICIRE AUTOR ION DUMITRAȘCU, SAU CALEA SPRE UN PRIETEN de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365885_a_367214]
-
decât în tăcerea absolută a ascultării și a Cuvântului „născut, iar nu făcut” sau poate doar atunci când rătăcești „din oare-n oare”. Întreaga poezie a lui Dumitru Ichim stă sub semnul întrebărilor permanente.” (Muguraș Maria Petrescu - „Dumitru Ichim - Cuvântul din ungherul tainic”) „Semnificația totemică, în cazul acestor straie populare, este determinată și de faptul că sensul întruchipat prin ele este unul transcendental și nu transcedent, desfășurat dincoace, în lumea reală, în lumea văzută, pentru care sunt create aceste straie și pentru
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
De fapt, toate episoadele lirice din carte nu sunt decât jocuri în joi sau jocuri de doi, cu tot ce decurge din acestea. Deseori, inevitabil, poeta trăiește cu intensitate „spaimele orelor” în care „totul devine difuz, / totul se pierde în unghere întunecate unde - teama se ghemuiește / asemenea șerpilor cu limbi otrăvite / ce pândesc / fascicolul luminos / al gândului / gând ... ce va deveni victimă / a pasului necalculat ... De altfel, poeta se definește ca un „suflet singuratic - / printre poemele mele nescrise ... (Țăndări de lumină
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
1345 din 06 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Vântule hoinar! Du-mi gândurile înaripate, Spre tărâmuri acoperite de cântec, Și așteaptă primăveri de-un verde aprins să se înnoade în suspin. Viața albastră! Acopre-ma de neliniștile ce se preling, Prin unghere de amintiri rănite. Du-le în munți și acopera-le în uitare. Surâs jucăuș! Promite-mi veri de basm, Prin grădini pline de roua copilăriei. Apoi ascunde-le tardiv în inima mea. Ploaie rebela! Fii tovarășa mea de împliniri. Nu
NAZUINTE de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365297_a_366626]
-
26 mai 2017 Toate Articolele Autorului Cui crezi că îi pasă... Un viscol de cuvinte, închide pleoapa firii, Iar poezia vine, ca ploile stinghere, Dar în amurgul vieții în dansul vechi ca mirii, Noi suntem o poemă-ntr-a frigului unghere. Și ne iubim de mult, dar cui crezi că îi pasă! Te țin captiv în versuri amorul când îl scriu Și îl fac sărbătoare, chiar dacă tu spre casă, Treci doar cu pași de lună prin noaptea mea târziu. Dar clipa-nveșmântată
CUI CREZI CĂ ÎI PASĂ... de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/365397_a_366726]
-
de pumnale, Cu sângele ce-a curs din ea șuvoi Strămoșii tăi au însemnat o cale Și de lumina ei să nu te-ndoi! Ce nobilă, ce trainică putere Avură ei, sărmani plugari și-oieri Când se rugau prin tainice unghere În limba asta, plină de tăceri. Ce teafără-i și dreaptă rădăcina, Întreg copacul pare un tumult, În ochii lor n-a scormonit rugina De două mii de ani și mai de mult Și-oriunde-ar fi prin viață să te duci, Mânat
SEMNUL CEL DINTÂI DE PUNCTUAŢIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 988 din 14 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365036_a_366365]
-
mai simți niciodată. Bulgării frământați îi strecori între lațuri, îi îndeși cât mai bine cu pumnii, scheletul descărnat își schimbă încetul cu încetul înfățișarea; puțin câte puțin o părticică din sufletul tău devine al lui, găsindu-și locul în vreun ungher, după ce vei fi terminat și tavanul, alcătuit din șipci bătute mărunt pe grinzi, pământ și pleavă. Odată puse ușile și ferestrele începe să existe ceva drag, care te va aștepta mereu, chiar dacă acel ceva nu seamănă deocamdată decât cu un
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
01 martie 2012 Toate Articolele Autorului De-o mai veni vreo primăvară, Voi alerga ca un nebun; Ultimul tren să-l prind în gară Și la adio eu să-ți spun. De gerul iernii chinuită Te-ai ghemuit într-un ungher Și ca pe-o haină zdrențuită M-ai aruncat în colb, stingher. Nici când ploua nu-ți era bine, Ninsoarea-i albă-n părul tău; Din flori strângeau nectar albine Și tristă-ai fost așa mereu. Doar toamna frunzele uscate
DE-O MAI VENI VREO PRIMĂVARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365246_a_366575]
-
fug spre a căuta limită. III Poemul transcrie cum ar fi dacă te-aș iubi cum ar fi să ne jucăm cu vorbele pe care am vrut să le folosim și pe care le-am pierdut ori uitat într-un ungher, fiindcă întotdeauna am știut că ele nu slujeau telului pentru care au fost inventate. XVII Voi căuta mereu cuvântul exact, potrivit pentru a incerca sa desemnez ceea ce noi nu am fost, ceea ce am dorit să fim măcar o singură clipă
M. CINTA MONTAGUT, FĂRĂ TIMP de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364828_a_366157]