KorAP: Find »[drukola/base=unicorn & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...20 >

483 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363

încât nu distruge nici o vietate. Nu se hrănește cu plante verzi, ci doar cu iarbă uscată. Trăiește aproximativ o mie de ani, iar apariția lui vestește nașterea unui sfânt. De exemplu, se spune că mama lui Confucius a văzut un unicorn în timp ce-l purta în pântece. După șapte ani, niște vânători au omorât un kylin de al cărui corn mama lui Confucius prinsese o panglică. În clipa în care l-a văzut mort, Confucius a izbucnit în plâns pentru că el știa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
mama lui Confucius prinsese o panglică. În clipa în care l-a văzut mort, Confucius a izbucnit în plâns pentru că el știa ce prevestește moartea acelui animal misterios și inocent și pentru că în panglica respectivă era cuprins trecutul său. Despre unicorn se vorbește din nou în istoria Chinei în secolul XIII. În ajunul expediției de invadare a Indiei, oamenii lui Genghis-Han au văzut un unicorn în mijlocul deșertului. Avea cap de cal, un corn în frunte, blana verde și semăna la corp

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
moartea acelui animal misterios și inocent și pentru că în panglica respectivă era cuprins trecutul său. Despre unicorn se vorbește din nou în istoria Chinei în secolul XIII. În ajunul expediției de invadare a Indiei, oamenii lui Genghis-Han au văzut un unicorn în mijlocul deșertului. Avea cap de cal, un corn în frunte, blana verde și semăna la corp cu un cerb. Unicornul li s-a adresat cu următoarele cuvinte: «Este momentul să vă întoarceți în regatul stăpânului vostru.» Unul dintre miniștrii chinezi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
nou în istoria Chinei în secolul XIII. În ajunul expediției de invadare a Indiei, oamenii lui Genghis-Han au văzut un unicorn în mijlocul deșertului. Avea cap de cal, un corn în frunte, blana verde și semăna la corp cu un cerb. Unicornul li s-a adresat cu următoarele cuvinte: «Este momentul să vă întoarceți în regatul stăpânului vostru.» Unul dintre miniștrii chinezi l-a sfătuit pe conducătorul de oști să cruțe animalul pentru că era considerat un semn divin. «De mai bine de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
mai bine de patru sute de ani sunteți prinși în războaie devastatoare. Cerul v-a trimis acum un semn. Luați-l în considerare. Cruțați Imperiul de un nou război și răsplata va fi binemeritată.» Sfatul ministrului a fost ascultat. În Orient, unicornul simbolizează pace și liniște. În Occident, agresiune și patimă. În ambele locuri, unicornul rămâne însă un animal fabulos, și tocmai pentru că este imaginar, fiecare îi poate da orice semnificație dorește. Există și o specie de delfini care nu au un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
a trimis acum un semn. Luați-l în considerare. Cruțați Imperiul de un nou război și răsplata va fi binemeritată.» Sfatul ministrului a fost ascultat. În Orient, unicornul simbolizează pace și liniște. În Occident, agresiune și patimă. În ambele locuri, unicornul rămâne însă un animal fabulos, și tocmai pentru că este imaginar, fiecare îi poate da orice semnificație dorește. Există și o specie de delfini care nu au un corn propriu-zis, ci mai degrabă un fel de colț crescut pe maxilarul superior

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
mai degrabă un fel de colț crescut pe maxilarul superior. Acesta măsoară cam doi metri și jumătate și are formă de spirală. Asemenea specii rare nu au fost menționate în documentele vechi. Au mai existat mamifere care să semene cu unicornul, în mezozoic, dar au dispărut complet.“ Fata a luat apoi Arheologia animalelor și a deschis-o dincolo de jumătate. — „În perioada mezozoică, adică cu vreo douăzeci de milioane de ani în urmă, au existat două specii de rumegătoare în America de Nord. În

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
de Y. Specia Kuranyokeras avea fața mai rotundă, pe cap două coarne ca de cerb și încă unul, foarte ascuțit, care se curba mult în spate. Amândouă arătau îngrozitor. — Oricum nu mai există speciile astea, spuse fata smulgându-mi cartea. — Unicornii sau mamiferele cu coarne fără soț sunt o raritate, ba aș spune chiar o anomalie. De aceea, pe scara evoluționistă sunt considerați orfani. Până și printre dinozauri au existat niște specii uriașe cu trei coarne. Au fost totuși o excepție

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
ai dreptate. — Cei mai importanți sunt ochii. Ei funcționează ca un turn de control atât în cazul atacului, cât și al apărării. Cornul amplasat în apropierea ochiului funcționează cu eficacitate maximă. Un exemplu ar fi rinocerul. În principiu, el este unicorn, dar foarte miop. Îngrozitor de miop. De vină este totuși cornul, așa că-l putem considera un animal infirm sub acest aspect. În ciuda acestui defect însă, a supraviețuit din două considerente: este animal erbivor și are trupul acoperit cu un fel de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
are trupul acoperit cu un fel de platoșă. Acesta este motivul pentru care el nu trebuie să se apere. Din punct de vedere al staturii și al conformației corpului, seamănă cu un dinozaur tricorn. Dar în toate fotografiile apare ca unicorn, așa că nu-l putem include în categoria dinozaurilor. De fapt n-are nici platoșă... este... nu știu cum să-ți spun... — Lipsit de apărare, am intervenit eu. — Cam așa ceva. Mai rău decât cerbul... din pricina miopiei care îi poate fi fatală. Degeaba are

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
lipsa de echilibru de care vorbeam înainte. Nu-i tot una dacă mesteci cu incisivii sau cu molarii, nu? Cu cât e masa mai mare, cu atât se asigură o stabilitate mai bună. La fel stau lucrurile și în cazul unicornului. Am înțeles. Explici grozav! Chicoti fericită și-și plimbă degetele pe pieptul meu. Dacă ne gândim logic, ar exista un singur lucru care ar fi putut salva unicornii de la dispariție. Ai idee despre ce e vorba? Mi-am încrucișat brațele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
asigură o stabilitate mai bună. La fel stau lucrurile și în cazul unicornului. Am înțeles. Explici grozav! Chicoti fericită și-și plimbă degetele pe pieptul meu. Dacă ne gândim logic, ar exista un singur lucru care ar fi putut salva unicornii de la dispariție. Ai idee despre ce e vorba? Mi-am încrucișat brațele și m-am gândit vreo două minute, dar n-am ajuns la nici o concluzie rezonabilă. — Lipsa dușmanilor, am zis totuși. — Bravo! zise ea sărutându-mă pe buze. Deci

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
văgăunile adânci din Lumea dispărută a lui Conan Doyle. Oricum, un loc împrejmuit de munți. — Splendid! zise ea, lovindu-mă cu arătătorul direct în inimă. Într-adevăr există și un document în care se vorbește despre descoperirea unui craniu de unicorn exact în asemenea condiții. Am înghițit în sec. Am realizat că mă apropiam tot mai mult de miezul problemei care mă interesa. — A fost descoperit pe frontul rusesc în 1917. Septembrie 1917. — Deci cu o lună înainte de revoluția din octombrie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
tu. — Crater? m-am mirat eu? — Da. Craterul fusese rotund, cu pereții abrupți, dar se prăbușise cu zeci de mii de ani în urmă și din cauza mișcărilor tectonice, a căpătat forma podișului amintit. Pentru că n-au întâlnit nici un dușman natural, unicornii și-au continuat traiul în acest ținut. Platoul dispunea de izvoare naturale, pământul era roditor, deci condițiile de trai păreau ideale. În august 1936, profesorul Petrov a prezentat Academiei Sovietice concluziile cercetărilor sale în lucrarea intitulată Forme de viață pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
roditor, deci condițiile de trai păreau ideale. În august 1936, profesorul Petrov a prezentat Academiei Sovietice concluziile cercetărilor sale în lucrarea intitulată Forme de viață pe platoul Voltafil, care cuprindea treizeci și șase de specii de animale și plante - inclusiv unicorni - descoperite în acest ținut. — Probabil nu s-a bucurat de multă popularitate, m-am grăbit eu să intervin. — Așa e, n-a fost deloc băgat în seamă. Și nici lucrarea nu a apărut într-un moment tocmai fericit. Rivalitatea dintre

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
Și nici lucrarea nu a apărut într-un moment tocmai fericit. Rivalitatea dintre Universitatea Moscova și Universitatea Leningrad din cadrul Academiei și-a pus puternic amprenta. Universitatea din Leningrad, cu „viziuni nedialectice“, era tot timpul aspru criticată. Cu toate acestea, descoperirea unicornului de către Petrov nu a trecut chiar neobservată, cu atât mai mult cu cât supoziția lui era foarte bine întemeiată și probele evidente. O seamă de specialiști renumiți și-au dedicat un an întreg activității de cercetare a craniului și au

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
în 1943. Craniul a dispărut și el în atacul asupra Leningradului în 1941. Universitatea Leningrad a fost complet distrusă de bombardamentul german. A dispărut nu numai craniul, ci întregul centru universitar. Astfel s-a șters singura dovadă concretă a existenței unicornilor. — Deci, n-a mai rămas chiar nici o probă? am întrebat. — Nimic în afară de niște fotografii. — Fotografii? — Fotografii ale craniului. Profesorul Petrov făcuse aproximativ o sută de fotografii, dintre care doar câteva au scăpat nevătămate și se păstrează și acum în colecția

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
albă și, pentru a i se putea aprecia mărimea, a așezat alături un ceas de mână. A trasat un cerc alb în mijlocul frunții pentru a indica poziția cornului. Nu mai aveam nici o îndoială că era vorba despre aceeași specie de unicorn cu cea căreia îi aparținea craniul primit de la bătrân. Acestuia îi lipsea doar ciotul de corn despre care vorbise profesorul, dar în rest, asemănarea era perfectă. Am aruncat o privire craniului de pe televizor. Așa cum era, acoperit cu un tricou, aducea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
M-am mai uitat o dată la fotografie și am închis cartea. Am pus-o lângă pat și m-am gândit câteva clipe la craniul de pe televizor. O fi același sau a fost descoperit în altă parte? O fi chiar un unicorn special? Cel mai simplu ar fi fost să-l întreb pe bătrân. Să-l întreb de unde-l are și de ce mi l-a făcut mie cadou. Chiar așa o să și fac data viitoare când mă duc la laborator să-i

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
întâmplă să dispară sunetele complet. — Dispar sunetele? — Da, zise ea apăsat. A început bruiajul adineauri. Am impresia că s-a întâmplat ceva cu bunicul. Mă auzi? — Da, foarte bine chiar. Era nepoata ciudatului bătrân care îmi făcuse cadou craniul de unicorn. Domnișoara cea grăsuță, îmbrăcată în roz. — Bunicul n-a mai venit deloc, a început și bruiajul... Sigur a pățit ceva. I-am telefonat la laborator, dar nu răspunde. Cred că au pus Întunegrii mâna pe el. Mi-e teamă să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
am uitat în oglindă. De atâta nesomn, arătam ca o plăcintă cu brânză turtită. Voiam și eu să dorm suficient, să mă simt bine, să duc o viață cât de cât normală. De ce nu mă lasă lumea-n pace? Ba unicorni... ba Întunegri... Ce legătură am eu cu toate astea? Mi-am pus o canadiană peste pulover. Am băgat în buzunar portofelul, niște mărunțiș și briceagul. Am ezitat puțin, dar am decis totuși să iau craniul cu mine. L-am înfășurat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
fost de rezolvat. Trebuia să aflu mai întâi despre ce era vorba. Deci să recapitulăm: am primit îmbrăcăminte și încălțăminte, am coborât în laboratorul subteran, am procesat niște date, prilej cu care mi s-a făcut cadou un craniu de unicorn; m-am întors acasă, mi-a venit pe cap individul acela de la gaze, plătit de dușmanii mei ca să-mi fure craniul; a doua zi dimineața, fata cea durdulie îmi cerea să o ajut pentru că era convinsă că Întunegrii i-au

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
întoarse de la cumpărături. Ceapa verde și ridichile uriașe tronau deasupra sacoșelor. Le-am invidiat un pic. N-aveau frigiderele stricate și burta spintecată. Lumea lor - cu ceapă verde, ridichi, notele copiilor - era pașnică. Ele nu se gândeau la cranii de unicorni, la coduri secrete și permutări complicate. Duceau o viață cât se poate de obișnuită. M-am gândit la crevete, la mușchiul de vită, la sucul de roșii care se dezghețau toate pe pardoseală. Ar fi trebuit să le mănânc azi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
mă găsească tocmai pe mine. — Deci, ai devenit foarte prețios ca „mostră“ și totodată, cheia problemei. — Și ce planuri are bunicul tău cu mine? Ce-au însemnat toate datele alea pe care mi le-a dat să le permutez? Dar unicornul? Dacă aș ști, te-aș putea salva imediat, zise fata. — Și pe mine, și lumea, nu? Biroul fusese devastat. Nu chiar ca apartamentul meu, dar nici prea departe. Documentele împrăștiate pe jos, masa răsturnată, seiful spart, toate sertarele scoase și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
ce există în lumea asta nu se mai întâlnește acolo. E o lume din care lipsesc timpul și spațiul, nimeni nu se naște și nu moare, nu există simțul valorii, dar nici egoism. Acolo, animalele au supremație asupra oamenilor. — Animalele? — Unicornii, spuse Profesorul. În orașul acela există unicorni. — Au vreo legătură cu cel pe care mi l-ați dat? — Acela e creația mea. L-am realizat grozav, nu? L-am modelat după o imagine vizualizată de tine. Mi-a luat ceva

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]