597 matches
-
Aplicată al "Academiei de Științe a Moldovei (AȘM)". Teza de doctorat, "Cercetarea și elaborarea rezistoarelor precise și stabile și a divizoarelor de tensiune din microfir cu izolație din sticlă", a fost susținută cu succes la 17 octombrie 1967 la "Institutul Unional de Cercetări științifice în domeniul metrologiei „D. I. Mendeleev”" din Sankt Petersburg. Susținerea tezei la Sankt Petersburg, Centrul Științific al Uniunii Sovietice, a fost condiționată de valoarea și importanța cercetărilor științifice efectuate de Ion Drabenco, și anume, reușita de a demonstra
Ion Drabenco () [Corola-website/Science/320541_a_321870]
-
acestei organizații (EPPG) în Parlamentul European. Uniunea funcționează pe baza principiului autoadministrării interne, separând sferele decizionale, executive și de control. Organul decizional suprem al UDMR este congresul. În perioada dintre două congrese, organele de conducere ale Uniunii sunt: Consiliul Reprezentanților Unionali, Consiliul de Coordonare al Uniunii, respectiv Consiliul Operativ al Uniunii. Pe lângă activitatea decizională în probleme politice, Consiliul Reprezentanților adoptă decizii privind funcționarea Uniunii. Consiliul de Coordonare este forul de reprezentare, de coordonare și de consiliere al membrilor asociați, care adoptă
Uniunea Democrată Maghiară din România () [Corola-website/Science/297913_a_299242]
-
punerea în valoare a imaginației artistice. Filmul a obținut Marele Premiu al Festivalului Internațional de Film de la Mar del Plata (1965), o medalie de aur la Festivalul Internațional de Film de la Salonic (1966) și Premiul special al juriului la Festivalul Unional de Film de la Kiev (1966).
Umbrele strămoșilor uitați (film) () [Corola-website/Science/335880_a_337209]
-
Politicheskoe Upravlenie - Administrația Politică de Stat, o secțiune a NKVD, dar asta nu a diminuat puterea lui Dzerjinski. Din 1921 până în 1924, el a fost ministru al afacerilor interne, șeful CEKA/GPU/OGPU, ministrul comunicațiilor și șeful VSNHa (Sovietul suprem unional al economiei naționale). În 1924, Dzerjinski a organizat o fabrică de calculatoare mecanice. Modelul cel mai reușit a fost numit "Felix". A fost produs și un aparat de fotografiat FED. Primele modele, copii ale aparatului german Leica, au fost produse
Felix Edmundovici Dzerjinski () [Corola-website/Science/302157_a_303486]
-
alți cincizeci de membri aleși tot prin vot direct. "Constituția" actuală este în vigoare din 26 septembrie 2008. "Consiliul Poporului" se întrunește cel puțin o dată pe an, iar între reuniunile Adunării, ia măsuri legislative. Turkmenistanul a fost una din republicile unionale ale URSS, începând din 1925, având denumirea de Republica Sovietică Socialistă Turkmenă, până la destrămarea Uniunii Sovietice, în 1991. De la obținerea independenței în 1991 și până în decembrie 2006, Turkmenistanul a fost guvernat de dictatorul Saparmurat Niyazov, care s-a autodenumit «Türkmenbașy
Politica Turkmenistanului () [Corola-website/Science/321729_a_323058]
-
a fost pîrghia politicii culturale românești, a mișcărilor naționaliste din România și a partidelor politice pro-occidentale din Republica Moldova. Odată cu renașterea mișcărilor comuniste și recunoașterea internațională a zonei de influență excluzivă a Rusiei asupra a 12 dintre cele 15 foste republici unionale sovietice (printre care și Republica Moldova), controversa a reapărut în peisajul politic și s-a radicalizat, provocând un război civil de-a lungul Nistrului, degradând relațiile între România și Republica Moldova și ajungând, la data de 29 iunie 1994, la re-oficializarea « moldovenismului
Controversa identitară în Republica Moldova () [Corola-website/Science/312954_a_314283]
-
românești, precum și restaurarea și pictarea bisericilor. Colaborarea cu autoritățile de stat din România, respectiv Ministerul Afacerilor Externe, Guvernul României și alte instituții de stat, rămâne un imperativ al CRS pentru a reuși că în această perioadă de tranziție a statului unional să ne refacem conștiința de neam și spiritualitatea. Comunitatea Românilor din Șerbia editează unică publicație independența a românilor din Șerbia, „Cuvântul românesc”. Pe langă „Cuvântul românesc” apar suplimente editate de filialele CRS și anume: Editură CRS a tipărit și a
Comunitatea Românilor din Serbia () [Corola-website/Science/300841_a_302170]
-
construcție a acestei clădiri a fost la începutul anilor 30 ai secolului al XX-lea în stil neoclasic, dar în legătură cu depresia economică, construcția lui a fost conservată. În anii 1949-1953 a fost finisat proiectul, sub conducerea arhitectei Galadjeva de la trustul unional "Teatrproiect", interioarele și fațadele - sub conducerea arhitecților din RSSM V. F. Smirnov și V. P. Alexandrov, cu păstrarea formelor și stilisticii interbelice. Construcția clădirii a fost finisată în primăvara anului 1954. Clădirea teatrului, ridicată în trei niveluri, dintre care ultimul este
Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău () [Corola-website/Science/329653_a_330982]
-
refractari colectivizării, categorisiți "kulaci"/chiaburi, prin rechiziția tuturor resurselor), Leonid Brejnev aplică o politică mai puțin cruntă: el se ocupă îndeosebi de repartizarea sistematică a noilor promovați băștinași departe de țară, de înlocuirea lor cu oameni veniți din alte republici unionale (mai ales Rusia, Ucraina și Bielorusia) și de rusificarea tot sistematică a învățământului, administrației și culturii. Această politică va fi continuată de succesorul său Dmitri Gladky. După moartea lui Stalin în 1953, Nikita Hrușciov îl numește pe Brejnev șef al
Leonid Brejnev () [Corola-website/Science/298047_a_299376]
-
în campania electorală de noile formațiuni politice - Frontul Popular din Moldova, Mișcarea ”Unitate - Edinstvo”, și de Partidul Comunist al Moldovei. La 23 mai 1991, printr-o hotărâre a Sovietului Suprem al RSS Moldovenești de legislatura a XII-a, fosta republică unională, RSSM, este redenumită în Republica Moldova, iar Sovietul Suprem devine primul Parlament al Republicii Moldova. La 23 iunie 1990, Parlamentul a adoptat Declarația Suveranității, iar la 27 august 1991 - a Declarația de Independență a Republicii Moldova. De asemenea, au fost adoptate legile privind
Parlamentul Republicii Moldova () [Corola-website/Science/306783_a_308112]
-
zonei de recreere a orașului Sankt Petersburg). În timpul scurtei sale existențe, în fruntea republicii s-a aflat Otto Ville Kuusinen. Pe 12 martie 1940, Republica Democratică Finlandeză a fost unită cu RSSA Kareliană din cadrul RSFS Rusă pentru a forma republica unională RSS Karelo-Finnică (1940 - 1956).
Republica Democrată Finlandeză () [Corola-website/Science/303770_a_305099]
-
fie oficializată prin semnarea Tratatului de la Kars. Părțile semnatare au fost pe de-o parte Marea Adunare Națională a Turciei, reprezentanții Armeniei Sovietice, Azerbaidjanului Sovietic și Georgiei Sovietice (care aveau să devină cu toate membre ale Uniunii Sovietice după Tratatul Unional din decembrie 1922), cu participarea Rusiei Bolșevice. Acest tratat este considerat succesorul convenției semnate la Moscova în 1921. Acest tratat a stabilit odată pentru totdeauna granițele dintre Turcia și statele din sudul Caucazului.
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
Ucrainei sovietice cu un nativ ucrainean, Vlas Ciubar. După îmbolnăvirea și apoi moartea lui Lenin, devenind un membru al taberei așa zisei „opoziții de stânga” conduse de Troțki față de steaua ascendentă a lui Stalin, noul secretar general al Partidului Comunist unional începând din 1922, Rakovski, se vede tot mai mult ocupat în misiuni diplomatice. Pentru Rakovski, negocierile cu Republica de la Weimar, pe care le-a purtat la Berlin, împreună cu Adolf Ioffe, au fost un remarcabil succes. În 1922 a obținut semnarea
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
pictură la Școala de Arte, atelierul lui I. Hazov, Chișinău (R. Moldova). În perioada celui de-al Doilea Război Mondial este evacuat în Uralsk, Kazahstan (1941-1944), unde realizează prima sa lucrare "„Maternitate”" (1944). Începînd cu 1957 participă la primele expoziții unionale și internaționale. Creația lui M. Grecu a cunoscut trei perioade distincte, care i-au marcat operele. Prima cuprinde anii 1950-1960 și poate fi identificată cu însușirea profesională a limbajului plastic profesionist în domeniul desenului compoziției și cromaticii coloristice, ce-a
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]
-
Moldovenească, el a îndeplinit pe rând funcția de inspector principal operativ în Secția I-a și ulterior pe cea de șef de Birou. Tudor Botnaru a lucrat la Comitetul Securității de Stat din Moldova, pe urmă a fost în Comitetul Unional, apoi a fost ofițer de securitate la Ambasada URSS din București. În iulie 1990, la inițiativa conducerii Republicii, Tudor Botnaru a fost adus de la București și a fost numit în funcția de președinte al Comitetului de stat al Securității (șef
Tudor Botnaru () [Corola-website/Science/307784_a_309113]
-
mii de cetățeni ai țarii au fost executați și numeroși alții au fost deportați în lagăre de muncă în perioada stalinistă. Stăpânirea sovietică a încetinit creșterea economică letonă în comparație cu ritmurile țărilor democratice din vecinătate (Suedia, Danemarca, etc.) În comparație cu alte republici unionale totuși, economia țării a fost mult mai bine dezvoltată, în zilele noastre Letonia având una dintre cele mai puternice economii postsovietice. În Letonia Sovietică au fost create sau dezvoltate numeroase capacități industriale - ale industriei de automobile (R.A.F), electrotehnică (V.E.
Republica Sovietică Socialistă Letonă () [Corola-website/Science/303767_a_305096]
-
industriei de automobile (R.A.F), electrotehnică (V.E.F), alimentară, conducte pentru transportul țițeiului către portul Ventspils, ș.a. - toate prin investiții comandate de la Moscova. Deficitul de forță de muncă a fost eliminat prin colonizarea a numeroși cetățeni sovietici din restul republicilor unionale, în special din RSFS Rusă. RSS Letone și celorlalte republici baltice li s-a acordat o mai mare autonomie la sfârșitul deceniului al nouălea al secolului trecut. În 1988, steagul Letoniei independente a reînceput să fie folosit fără restricții, pentru ca
Republica Sovietică Socialistă Letonă () [Corola-website/Science/303767_a_305096]
-
pentru Sovietul Suprem din martie 1990, câștigând două treimi dintre locurile adunării legislative. Pe 4 mai 1990, Sovietul Suprem și-a făcut publice intențiile de a proclama independența totală a țării față de URSS, după o perioadă de negocieri cu guvernul unional. La această dată, RSS Letonă a fost redenumită Republica Letonia. Puterea centrală moscovită a continuat să considere Letonia ca parte constituentă a URSS-ului în 1990-1991. În ianuarie 1991, forțele militare și politice sovietice au încercat să răstoarne autoritățile legitime
Republica Sovietică Socialistă Letonă () [Corola-website/Science/303767_a_305096]
-
încercat să răstoarne autoritățile legitime letone, ocupând clădiri oficiale din Riga și constituind "Commitetul Salvării Naționale", care a încercat să uzurpe funcțiile guvernamentale. În perioada de "tranziție", Moscova a menținut numeroase reprezentanțe ale puterii centrale în republică. În ciuda încercărilor autorităților unionale, 73% din populația țării și-au exprimat pe 3 martie 1991 sprijinul pentru independența țării, în cadrul unui referendum ale cărui rezultate nu au avut putere de lege. După cum arată cifrele prezenței la vot și rezultatele finale, chiar și o parte
Republica Sovietică Socialistă Letonă () [Corola-website/Science/303767_a_305096]
-
independența totală pe 21 august 1991, imediat după eșecul tentativei de lovitură de stat a comuniștilor conservatori de la Moscova. Letonia, Lituania și Estonia au încetat de fapt să fie parte a URSS-ului cu patru luni mai înainte ca statul unional să se destrame pe 25 decembrie 1991. În zilele noastre, Republica Letonia se consideră urmașa de drept a statului suveran existent între 1918-1940 și nu acceptă nicio legătură legală cu fosta RSS Letonă, care a fost ocupată și anexată de
Republica Sovietică Socialistă Letonă () [Corola-website/Science/303767_a_305096]
-
constituție se stabileau regulile generale prin care schimbările puteau face modificările administrative. Astfel, Constituția se concentra pe procesul de guvernare ca un intreg. La fel ca și celelalte constituții sovietice, Constituția Brejnev păstra prevederile cu privire la dreptul de secesiune al republicilor unionale, tocmai aceste prevederi jucând în 1991 un rol hotărâtor în procesul de disoluție a Uniunii Sovietice. Adoptarea Constituției a fost un act legislativ al Sovietului Suprem. Adoptările amendamentelor la Constituție au fost în același mod acte legislative ale organului legislativ
Constituția Uniunii Sovietice din 1977 () [Corola-website/Science/303834_a_305163]
-
ani, 4 grădinițe, o casă de cultură cu instalație pentru cinematografe, 2 biblioteci, oficiul poștal, farmacie, ambulatoriu, spital, atelier de deservire socială, brutărie. În 1979 în Corjeuți au fot numărați 3076 de bărbați și 3212 de femei. La ultimul recensământ unional din 1989 populația Corjeuților număra 6621 de oameni, inclusiv: moldoveni - 6560 persoane, ruși, 37 persoane, ucraineni - 21 persoane, doi găgăuzi și o persoane de altă etnie. La 27 august 1991 Republica Moldova își declară independența față de URSS. În noile condiții, Corjeuții
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
făcut parte din Uniunea Sovietică, din 1929 până în 1991. Republica a fost constituită pe 14 octombrie 1924, mai întâi ca o republică autonomă RSSA Tadjikă, fiind parte a RSS Uzbekă. Pe 5 decembrie 1929 a fost transformată în republică sovietică unională - "RSS Tadjikă". Pe 9 septembrie 1991, țara și-a proclamat independența față de URSS și a fost redenumită "Republica Tadjikistan". Unul dintre statele nou create în Asia Centrală în 1924 a fost Uzbekistanul, care a avut de la început statutul de republică sovietică
Republica Sovietică Socialistă Tadjikă () [Corola-website/Science/303774_a_305103]
-
RSS Tadjikă". Pe 9 septembrie 1991, țara și-a proclamat independența față de URSS și a fost redenumită "Republica Tadjikistan". Unul dintre statele nou create în Asia Centrală în 1924 a fost Uzbekistanul, care a avut de la început statutul de republică sovietică unională. Tadjikistanul a fost creat ca o republică sovietică autonomă în cadrul Uzbekistanului. Noua republică autonomă includea și ceea ce fusese regiunea răsăriteană Buhara, având o populație de 740.000, dintr-o populație totală de aproximativ 5 milioane de cetățeni uzbeci. Capitala Tadjikistanului
Republica Sovietică Socialistă Tadjikă () [Corola-website/Science/303774_a_305103]
-
de aproximativ 5 milioane de cetățeni uzbeci. Capitala Tadjikistanului a fost stabilită la Dușanbe, care în 1920 era un sat de 3.000 de locuitori. În 1929, Tadjikistanul s-a desprins de Uzbekistan și a primit statutul de republică sovietică unională. În acel an, partea care formează astăzi nordul republicii a fost adăugat la teritoriul național. Chiar și cu această nouă regiune care completa teritoriul țării, Tadjikistanul a rămas cea mai puțin întinsă republică central asiatică. Odată cu crearea republicii naționale, au
Republica Sovietică Socialistă Tadjikă () [Corola-website/Science/303774_a_305103]