1,279 matches
-
devenit o constantă a doleanțelor noastre exprimate În memoriile adresate marilor puteri, În scrierile și pozițiile publice, adoptate de elita culturală și politică, mai ales după declanșarea războiului Crimeii. Această idee a căpătat o formă concretă, de necontestat, În programul unionist adoptat de cele două Adunări ad-hoc din octombrie 1857. În acest program una din condițiile de bază, vitale ale existenței statului național român, era „prinț străin cu moștenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei și ai cărui moștenitori
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
să Împace lucrurile și să-i convingă pe români să renunțe temporar la ideea prințului străin În favoarea realizării Unirii Principatelor. Demersurile țării lui Napoleon al III-lea nu i-a Împiedicat pe români să adopte În Adunările ad-hoc cunoscutul program unionist, unde prințul străin și Unirea Într-un stat cu numele de România erau considerate condiții sine qua non. Așa după cum este știut, În lunile mai-august 1858, la Paris, s au desfășurat lucrările Conferinței puterilor garante care, conform Tratatului de pace
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
ce nu putea fi schimbat fără asumarea unor grave consecințe. Același domnitor pe tronurile ambelor principate era o inițiativă curajoasă și inteligentă care a produs o unire personală. În momentul când a fost ales domn, Cuza era o personalitate notorie, unionist convins, un bun cunoscător al problemelor administrative, judecătorești și militare, un om pregătit să guverneze <ref id="6">6 Alexandru Ioan Cuza. Acte și scrisori, ediție alcătuită de D. Ivănescu și Virginia Isac, Iași, 1973. </ref>. Dar, la 24 ianuarie
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
constituie statul român, să aducă În atenția Europei națiunea română și, În ultimă instanță, să pregătească, așa cum se angajase În Adunarea ad-hoc, terenul pentru aducerea prințului străin. Astfel Încât, doar pentru un neavizat ar putea constitui o surpriză angajamentul reprezentanților partidei unioniste de a acționa cu consecvență, și pe viitor, pentru realizarea acestui ultim obiectiv al programului unionist: Înscăunarea pe tronul țării a unui principe străin. Din aceste motive, la 4/16 ianuarie 1859, cu doar o zi Înaintea alegerii domnitorului, un
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
așa cum se angajase În Adunarea ad-hoc, terenul pentru aducerea prințului străin. Astfel Încât, doar pentru un neavizat ar putea constitui o surpriză angajamentul reprezentanților partidei unioniste de a acționa cu consecvență, și pe viitor, pentru realizarea acestui ultim obiectiv al programului unionist: Înscăunarea pe tronul țării a unui principe străin. Din aceste motive, la 4/16 ianuarie 1859, cu doar o zi Înaintea alegerii domnitorului, un grup de cinci deputați, printre ei și M. Kogălniceanu, au prezentat Adunării elective a Moldovei propunerea
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
decizii ale domnitorului; acesta se afla Într-o precară stare de sănătate, obosit, influențat În luarea unor decizii de către camarila ce se crease În jurul său, sprijinit neconvingător de către unii dintre colaboratori și cu cele mai importante obiective cerute de programul unionist realizate, mai puțin aducerea pe tronul țării a prințului străin. Toate aceste considerente l-au determinat pe Al. I. Cuza ca, În mesajul de deschidere a lucrărilor corpurilor legiuitoare, din 5/17 decembrie 1865, să facă cunoscut că „niciodată persoana
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
la ceremonia dezvelirii propriului bust. Cu această ocazie, a plantat un puiet de stejar, care îi poartă acum numele. „Castanul Unirii”, parcă uitat de timp, de la Vișani, în vârstă de 251 de ani, ne-a șoptit cum scria Alecsandri poezii unioniste la umbră lui și că Alexandru Ioan Cuza este părintele său, nu numai al unirii.. Un alt castan, pe strada M. Kogălniceanu din Copou, la numărul 32, bătrân de aproape 300 ani, cuprins numai pe jumătate în curtea casei în
ÎN CĂUTAREA NEMURIRII.... In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Loredana- Mihaela Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_917]
-
mai târziu adăugându-și patronimul Urechia (Urechiă, Ureche), când își va atribui o descendență din familia cronicarului Grigore Ureche. Bursier la Paris, își ia bacalaureatul în 1856 și se înscrie la Sorbona pentru a obține licența în litere. Ca militant unionist, este director al gazetei „Opiniunea” (Paris), susținând aici, ca și în alte publicații de limba franceză, legitimitatea emancipării sociale și politice a românilor. Se căsătorește în 1857 cu Françoise Joséphine Dominique de Plano, fiica unui medic spaniol (aceasta va muri
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
va figura în redacție), în anul următor îi apare în broșură nuveleta Grinda de aur sau Previderea unui părinte bun, iar în 1854 Mozaic de novele, cugetări, piese și poezii. Mai colaborează la „România literară”, redactează cu Iancu Codrescu ziarul unionist „Zimbrul și Vulturul” (1858), scrie la „Steaua Dunării”, „Bondarul”, „Din Moldova”, „Românul”, „Albina Pindului”, „Familia”, scoate în 1861 la Iași, cu G. Petrescu, gazeta „Dacia”, este director al periodicelor „Adunarea națională” (1869), „Informațiunile bucureștene”, redactor la „Revista contimporană”, „Revista literară
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
1979, p. 51-73; Mihai Cojocariu, Partida națională și constituirea statului român (1856-1859), Iași, 1995, p. 266-283.</ref>. Destinul lui Cuza Vodă a fost serios marcat de incidențele „chestiunii prințului străin”. Rezolvarea În sens național a „chestiunii”, ca „punct al programului unionist”, a imprimat domniei lui Cuza semnificația Îndeplinirii unui „mandat imperativ” <ref id="23">23 Vasile Russu, „Monstruoasa coaliție”, În loc. cit., p. 505 și urm. </ref>. Ca urmare, domnia „alesului națiunii” s-a situat sub semnul unui provizorat, tensionat și de
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
se desfășura la parametrii sistemului reprezentativ <ref id="30">30 Vasile Russu, Viața politică În România, vol. I-II, passim. </ref>. Dacă „mișcarea separatistă” din aprilie de la Iași a comportat Însemnele unor „nemulțumiri locale” față de prețul plătit de Moldova „proiectului unionist”, „nemulțumiri” incitate, Însă, chiar „controlate de agenți ruși” <ref id="31">31 De văzut, prin comparație, ca demonstrații strânse, din perspective nu tocmai similare, Mihai Dimitrie Sturdza, Rusia și dezunirea Principatelor Române, În Idem, Românii Între frica de Rusia și
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
Albă; că moldovenii de la Chișinău (tineri din bune familii) au legături cu Iașii și Bucureștii pentru unirea Basarabiei cu Principatele prin mijlocirea moldovenilor care vin din Principate la Chișinău pentru scrisori” <ref id="6"> 6 Ibidem, p. 219-220. </ref>. Tendințele unioniste ale românilor basarabeni, manifestate după Unirea Principatelor Române, au alertat autoritățile țariste. Astfel, s-a Înăsprit politica de rusificare În ținut. Pentru a curma legăturile românilor de pe ambele maluri ale Prutului au fost adoptate măsuri severe la frontiera de pe acest
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
apărută la Craiova, bisăptămânal, între 22 aprilie și 24 decembrie 1857, cu subtitlul „Jurnal politic și literar”, apoi între 14 februarie și 26 iunie 1860, având subtitlul „Jurnal politic, judiciar și literar”. În primul an de apariție este condusă de unionistul Gheorghe Chițu, autor de articole politice bine orientate din punct de vedere național și de reușite versuri patriotice. La seria a doua se menționează că jurnalul va fi redactat de un G. G. Măcescu, acesta ocupându-se probabil doar de
VOCEA OLTULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290616_a_291945]
-
direct de la epoca veche la „clasicii întârziați” (Văcăreștii, Costache Conachi, Ion Budai-Deleanu) și, de aici, la romantici (Vasile Cârlova, I. Heliade-Rădulescu), la „mesianicii pozitivi” (Mihail Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu), la „întemeierea prozei” (Costache Negruzzi), „romanticii macabri” (Bolintineanu) și la „patrioți și unioniști”, prezentând, într-un capitol special pe Vasile Alecsandri. P. introduce o epocă de tranziție (1780-1829) și, desființând toate compartimentele propuse de G. Călinescu, pune literatura română de la 1830 la 1862 sub semnul competiției dintre clasicism și romantism. Acolo unde G.
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
Universității din Cernăuți: agregat stagiar (până în 1921, an când începe să colaboreze la „Dacoromania”), agregat (1921-1922), profesor titular (până în 1938). Aflat în primele rânduri ale luptei pentru dezrobire națională, suferind urmări ale acestei atitudini, P. este un militant în presa unionistă și un nume care începea să se afirme în publicațiile cu caracter științific. Înființează el însuși la Cernăuți, împreună cu romanistul E. Herzog, un cerc de studii filologice și fondează „Revista filologică” (1927-1928). În 1919 își ia doctoratul în litere și
PROCOPOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289029_a_290358]
-
Veneția, Napoli, Florența. În 1841 era în țară și refuza să devină clironomul averii, impresionante, a tatălui vitreg, Costache Conachi. Din moștenirea lăsată de Petrache Negre își păstrează moșia de la Mânjina, care avea să fie un loc de întrunire al unioniștilor din cele două provincii. Amfitrion prețuit pentru tactul, modestia și chibzuința lui, pentru caracterul său ales, N. se bucură de multă autoritate. În 1845 ajunge în Anglia. La Paris, în 1848, înmânează Guvernului Provizoriu tricolorul românesc, realizat - după unele mărturii
NEGRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288408_a_289737]
-
didacticist. Se remarcă totuși, ca la mai toți romancierii mijlocului de veac XIX, buna intuiție și adecvarea câtorva scene de moravuri, a unor portrete în tușă satirică. Scriind și roman istoric, P. transpune în Bucur, istoria fundării Bucureștilor (1858) idei unioniste. O evocare se află și în Matei Vodă la monastirea Sadova (1870), după cum Catastrofa întâmplată boiărilor în muntele Găvanul - 1821 (1864) ori Revoluțiunea română din anul 1848. Mușătoiul (1868) punctează simpatia, adeziunea față de sensul democratic al mișcărilor de la 1821 și
PELIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
prețuit al publicațiilor lui Gh. Asachi („Albina românească”, „Alăuta românească”, „Spicuitorul moldo-român”) și I. Heliade-Rădulescu („Curierul românesc”, „Curier de ambe sexe”, „Gazeta Teatrului Național”, „Muzeu național”). A mai scris în „Dacia literară”, „Propășirea” - unde a fost redactor - și în presa unionistă („România literară”, „Steaua Dunării”, „Zimbrul”, „Tribuna română”). Ca redactor la foaia sătească „Săptămâna” (1853-1854), atitudinea scriitorului rămâne una retrogradă. Propovăduind smerenia înaintea lui Dumnezeu și a stăpânirii, el consideră că adevărata cauză a mizeriei țăranilor ar fi lenea și beția
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
frați de cruce și nici nu provin din aceeași zonă geografică: „Unu-i moldovean, / Unu-i ungurean / Și unu-i vrâncean”. Se pare că denumirea „vrâncean” a fost introdusă de Alecsandri, substituind-o pe aceea de muntean, deoarece în cercurile unioniste înfățișarea în acest fel a fraților din Muntenia ar fi stârnit eventuale animozități. În baladă conflictul este declanșat de hotărârea luată de ungurean și vrâncean de a-și ucide tovarășul de drum. Ciobanul moldovean trebuie să moară fiindcă e „mai
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
Nu mesajul orgiastic al postmodernității multimediatice, nici mesajul efeminat al ideologiilor umaniste îi vor împăca pe români și pe țigani. Pentru curățarea cangrenei este nevoie de confruntarea adevărului despre om și pornirile sale păcătoase într-un fel despre care retorica unionistă vrea să știe cât mai puține. Ceea ce în Statele Unite ale Americii i-a adus pe negri într-o stare mai bună a fost, mai mult decât orice, părtășia la Cina Domnului și răspunsul dat entuziasmului evanghelic al atâtor comunități de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
instituțietc " Un eveniment, nu o instituție" Același lucru este valabil și pentru dialogul ecumenic cu celelalte comunități religioase și mai ales cu Biserica Romano-Catolică. Libertatea interioară a ortodoxiei - care „jură” numai pe Duhul sfințeniei - ar implica o dedramatizare a politicilor unioniste încercate la sfârșitul secolului XX. Ne putem reaminti aici că imperativul ioaneic - „ca toți să fie una” - primise din partea Părinților Biserici o interpretare cu sens eshatologic: unitatea pleromatică a Bisericii este necondiționat una legată de parousia. „Dincoace” de veșnicie, adică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Școlii Ardelene, Alecu Russo, Alecu Donici, chiar și Miron Costin. Autorul căruia i-a consacrat cea mai mare parte a activității de editor este Costache Negri. Ediția Scrieri (I-II, 1966) cuprinde, pe lângă beletristică, bogata și însemnata corespondență particulară a unionistului cu Vasile Alecsandri, Ion Ghica, Mihail Kogălniceanu și alții. Remarcabilă este și ediția corespondenței dintre Costache Negri și Al. I. Cuza, ca și aceea dintre cei doi, pe de o parte, și Arthur Baligot, secretarul domnitorului, pe de alta, restituită
BOLDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285801_a_287130]
-
, revistă satirică săptămânală apărută la Iași, de la 16 aprilie 1861 până la 26 aprilie 1862. Redactor responsabil era I. V. Adrian. B., prima publicație satirică din Moldova cu o apariție mai lungă, confirmă prin conținutul ei orientarea politică unionistă și democratică a întreprinzătorului și neobositului ei redactor. Dar tonul articolelor politice, al pamfletelor și satirelor în versuri apărute în paginile revistei este, de cele mai multe ori, de o violență care nu mai lasă loc și pentru o expresie literară îngrijită
BONDARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285812_a_287141]
-
cu un Radu Ionescu. Într-un foileton publicat în „Păcală” (1860), Pantazi Ghica îl situa între ziariștii fruntași din București. Pe la 1862, fusese ales deputat de Gorj în Camera Legislativă. Ca om politic, a fost încă din anii 1854-1855 un unionist militant. Spre sfârșitul deceniului 1850-1860, convingerile sale politice îl aduc în rândurile așa-zișilor conservatori. A redactat gazetele „Timpul”, „Secolul”, „Unirea” și, probabil, „Conservatorul progresist”. Călătorea mult în străinătate și, în 1855, a publicat impresii de călătorie din Italia, iar
BOSSUECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285822_a_287151]
-
Bolintineanu (1855), urmate de romanul Manoil sau Căderea și înălțarea omului prin femeie (1855) și de Călătorii în Palestina și Egipt (1856). În 1857 i se permite să se întoarcă în patrie. Se dedică luptei pentru unirea Principatelor: scoate ziarul unionist „Dâmbovița” (1858), sprijină alegerea ca domnitor al Moldovei și Țării Românești a lui Al. I. Cuza, căruia i-a fost prieten și sfătuitor. Ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice în guvernul lui M. Kogălniceanu, a susținut cu abnegație reformele lui
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]