432 matches
-
experienței generale de viață. Ea devine țintă privilegiată a celor mai nobile eforturi raționale și principiu de aderență și aspirație al oricărui sistem filosofic ce nu se înscrie într-un curent general al scrupuloasei specializări doctrinare, dar care păstrează misiunea universalistă a desăvârșirii individuale pe fundalul țeserii unei concepții atotcuprinzătoare despre lume și despre relația subiectului cu ea. Înțelepciunea ajunge astfel, în urma unei întoarceri îmbogățite asupra obiectului de la care a pornit, să stea la originea bifurcației teoretico-pragmatice, să satisfacă de pe poziția
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ca față de ceva străin, pe care trebuie acum să-l însușească"90). O convenție a alterizării proiective face ca o conștiință reflexivă întemeietoare de experiență să joace jocul demiurgic în câmpul cunoașterii și să obiectiveze o personalitate în esența ei universalistă. Drumul progresiv al spiritului trece prin etapele valorificării reflexive și preia întreaga încărcătură a acestora pentru o investire mai înaltă care urmează să încununeze parcursul fenomenologic. În consecință, determinată pornind de la interioritate și trecând prin cuprinderea relațională, lumea capătă o
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
primul rând sociale"91). Nucleul definitoriu al fenomenelor spirituale se desprinde din caracterizarea autorului american cu forța unui postulat de neînlocuit, marcând teritoriul unor evidențe de concepție care au făcut carieră în filosofia secolului XX. Astfel, pornind de la o concepție universalistă a proceselor mentale se poate descoperi omogenitatea structurală a corpului comunitar, se poate determina coeziunea macrosistemelor spirituale. Iar interacțiunea membrilor unui grup social poate fi citită în cheie suprastructurală, putându-se degaja paradigme de comportament colectiv pornind de la concluzii superioare
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ei exterioară). Spiritul regulativ însuși se revendică de la limite prescriptive de tip teoretic-cognitiv. Ideea" kantiană este o "entitate" rațională cu sediul psihologic în conștiința de sine individuală, iar eternitatea sa este o proiecție subiectivă pe ecranul tabloului categorial al obiectivității universaliste. A conduce presupune inițiativa "însuflețită" și fundamentată aptitudinal, în condițiile în care indiferența cadrului spiritual nu poate genera decât creștere mecanică. De la acest tip de guvernare rațională provine rolul pragmatic și formativ al conștiinței. Conștiința de sine practică o selectivitate
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
a argumentațiilor elaborate la nivel internațional pentru promovarea Uniunii Europene ca actor global. De aici, legătura dintre politica de formare a democrației în interiorul Uniunii Europene și politica de promovare a democrației în exteriorul Uniunii Europene. După cum se poate observa, dimensiunea universalistă a definirii cetățeniei se încheie prin introducerea conceptului de "Europă socială" și a obiectivului politic de construire a unei identități europene bazate pe identitatea poporului european. Cetățenia nu poate fi prin ea însăși universală (Dell'Olio, 2005, p. 8)86
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Science/931_a_2439]
-
p. 8)86, dar ea se poate rupe de ancorele naționale dacă drepturile civile, politice, sociale sunt întemeiate, nu pe apartenență, ci pe discursul referitor la drepturile umane. Cetățenia ca rezultat al participării la governance constituie și începutul sfârșitului semanticii universaliste: cetățenia europeană este fondată pe termeni universali, dar înrădăcinați într-un context instituțional în mod necesar particularist (Closa, 1998, p. 181). Dat fiind că identitatea politică a Uniunii Europene nu izvorăște dintr-un proces de formare a identității culturale înrădăcinate
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Science/931_a_2439]
-
în care tratează interacțiunile care există între globalizarea pieței și pluralismul juridic în lumea contemporană. 282 Diferența de substanță care apare între drepturile omului și drepturile de cetățenie este aceea că primele, dar nu și celelalte, au un limbaj moral, universalist. Ele definesc relațiile de egalitate dintre indivizi independent de localizarea teritorială și de apartenența la o comunitate politică. Se bazează, de fapt, pe universalitatea demnității umane. Despre diferitele concepții asupra drepturilor, a se vedea Werhane et al. (1986). 283 De
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Science/931_a_2439]
-
Typological Change, Oxford University Press, Oxford, 2010. Moreno Cabrera, Juan Carlos, El universo de las lenguas. Clasificación, denominación, situación, tipología, historia y bibliografía de las lenguas, Castalia, Madrid, 2003. Moreno Cabrera, Juan Carlos, Introducción a la lingüística. Enfoque tipológico y universalista, Síntesis, Madrid, 1997, 20042. Moreno Cabrera, Juan Carlos, Las lenguas y sus escrituras. Tipología, evolución e ideología, Síntesis, Madrid, 2005. Moreno Cabrera, Juan Carlos, Lenguas del mundo, Visor, Madrid, 1990. Mounin, Georges, Dictionnaire de la linguistique, Presses Universitaires de France, Paris
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
constrîngere a unor țări de a se defini prin raportare la el, a cărui forță și chiar avantaje nu le neagă, dar pe care nu sînt dispuse să-l identifice cu o viziune universală despre civilizarea unei instituții totale. Viziunii universaliste (de sorgine occidentală) îi e opusă o viziune ce pune în centru particularitățile fiecărui sistem penal, date de specificitatea culturilor și a religiilor naționale. Această viziune limitează comunicarea cu cealaltă, impunînd un pact de neagresiune. Exagerarea specificității poartă în sine
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
viziune limitează comunicarea cu cealaltă, impunînd un pact de neagresiune. Exagerarea specificității poartă în sine germenele unui război al civilizațiilor. Afirmarea pluralismului civilizațiilor carcerale este, în realitate, o reacție antimodernizatoare. Teoriile privind limitele creșterii s-au opus și ele viziunii universaliste, căci opuneau tema echilibrului temei dezvoltării și modernizării, ca și cum procesul civilizării nu e decît o fază provizorie, de smulgere brutală din tradiție, dar care trebuie să conducă rapid la o nouă ordine, la un alt control, la o altă formă
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
uriașul deschizător de drumuri prin care generația noastră se leagă, sărind peste secole, de faptele de granit românesc ale lui Ștefan cel Mare“. Când vorbește de partidele noastre democratice, parcă auzi chiar glasul lui Eminescu: „partidul pașoptist, mason, democrat și universalist al lui Ion Brătianu și C.A. Rosetti, partidul liberal (roșu)“, zice el, evocându-i pe contemporanii detestați de gazetarul de altădată de la Timpul, tunând și fulgerând, ca și cum ar fi vorba de propriul său contemporan, împotriva marelui pașoptist: „C.A
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
moștenise” (Iorga, 1987, 110). Nu a existat o orânduire romană pentru tot Imperiul care să transforme și să înăbușe viața tradițională. Astfel, de la particularisme și culturi locale, s-a afirmat un model cultural care a dobândit o vocație universală. Perspectiva universalistă a fost întărită în urma Edictului de la Milan din anul 313, conferit de Constantin cel Mare, care a permis libertatea cultului creștin și a restituit bunurile confiscate Bisericii și creștinilor. Edictul a schimbat soarta Imperiului, generând convertirea la creștinism a majorității
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
reunit la Roma în 1891, mai mulți teoreticieni au relansat tema privind Statele Unite ale Europei. Apoi, la Conferința Păcii de la Haga din 1899, inițiată de țarul Nicolae al II-lea al Rusiei, s-au dezbătut atât problemele legate de ambițiile universaliste, internaționaliste ale statelor participante, cât și cele privind unitatea europeană. La fel s-a întâmplat și la cea de-a doua Conferință a păcii de la Haga, din 1907. Dar înainte să se deschidă marea carieră a Europei Unite, ea a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
la prestigiul de a treia Romă, și totuși cultura ei ortodoxă se resimte de specificul etnic în arhitectura sacră, în pictură, în muzică și mai ales în impunătoarea filosofie religioasă, pe care ne-a dat-o. În ciuda catolicismului care e universalist și uniformizant, negrii intrați în Biserica romană nu și pot închipui pe Maica Domnului decât după idealul lor de frumusețe, adică în chip de Madonă neagră. Germanii intrați în creștinismul occidental au sfârșit prin a-i modifica doctrina, croind-o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a începuturilor științei moderne sau a discursului rațional. Conflictul dintre rațional și magic este eliminat și prin aceasta universul de imagine unificat. Dar acest univers nu trebuie considerat ca fiind doar fantastic. Modalitatea în care dezvoltăm ideea de imaginar este universalistă, astfel încât suntem în concordanță cu ideea enunțată de Lucian Boia care îl definea astfel: "Imaginarul este omniprezent (...). Orice gând, orice proiect, orice acțiune posedă o dimensiune imaginară, într-un evantai foarte larg, care se întinde de la ipoteza ce-și așteaptă
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
în subminarea familiei tradiționale: "Aceasta e, probabil, cea mai puternică formă de relativizare postmodernă, în măsura în care este îndreptată către modificarea naturii umane ca fenomen de la sine înțeles în istorie" (V.N.). Cinci: Tensiunea dintre globalism și multiculturalism, unde globalismul e centralizator și universalist, iar multiculturalismul, prin contrast, afirmă și susține diferențele rasiale, culturale, de gen și altele. Șase: Pe plan strict politic, observăm schimbarea configurației de ansamblu a politicii mondiale. În ultimele două decenii, după dispariția polarităților ideologice, se conturează opoziția dintre tendințele
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
bine tradițiile multiculturale și, mai ales, pe cele non-vestice". Cunoașterea științelor umaniste, a istoriei lor este cu adevărat o atitudine benefică, de a susține diversitatea, iar literatura de departe este cel mai fertil teren pentru înțelegerea opțiunilor multiculturale, a interacțiunilor universaliste și a expresiilor idiomatice ale identității. Viziunea lui Virgil Nemoianu asupra literaturii, inclusiv a literaturii comparate ca resursă umană unică, este și justificată și reconfigurată spiritual. E o viziune care impune și valorifică, cum o și spune, prioritatea demnității persoanei
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și egalitatea cetățenilor; absența, chiar și la nivel local, a aspectelor dominate de către organizațiile criminale; absența corupției în aparatele politice, administrative și judiciare. Totodată, statul trebuie să se caracterizeze prin: existența unei birocrații civile, centrale și locale, competente, eficiente și universaliste în aplicarea legilor, responsabile în caz de eroare; existența unor forțe de poliție eficiente, care să respecte drepturile și libertățile existente și garantate efectiv; acces egal, facil al cetățenilor la justiție în cazul litigiilor între entități private sau între acestea
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
realoca este "nelimitată". Egalitatea oportunităților nu ar trebui să fie o preocupare pentru acțiunea colectivă, deoarece implică controlul resurselor și, în cele din urmă, proprietatea colectivă. Acest fapt are un impact negativ asupra coeziunii sociale, deoarece dreptatea depinde de birocrația universalistă a instituțiilor, iar "instituțiile particulare sunt incompatibile cu teoria dreptății". O interpretare formală a egalității oportunităților nu ar avea nici o valoare, iar una substanțială ar putea duce la "distrugerea familiei ca instituție de socializare"48. Coleman crede că o teorie
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
care este Uniunea Europeană se bazează deocamdată pe un proiect de tip rawlsian: construcția ei este un contract progresiv între societăți bine ordonate, chiar dacă unele sunt disfuncționale, iar tendința generală este de a accentua gradul de integrare, ceea ce presupune un discurs universalist. Așa-numitele "politici de coeziune" europene reprezintă un model supranațional de welfare state menit să asigure mai degrabă eficiența sistemului social decât drepturi sociale pentru cei defavorizați de integrarea în sistemul de piață liberă. Recunoașterea limbilor și culturilor nu este
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
figura și în răcoarea marmoreeană a stilului său sentențios mi s-a părut că romanitatea noastră se exprimă deplin." Comentând volumul apărut postum, Studii de literatură universală, ", ediție și prefață de George Muntean, Gabriel Dimisianu vorbește cu legimitate despre vocația universalistă a lui Vladimir Streinu, despre "spiritul de echilibru care priveghează disocierile criticului." Încheierea este probantă din perspectiva unei evaluări comprehensive: "Raționalismul consecvent și toleranța încadrată în principii, rigoarea judecății și demnitatea înaltă a expresiei, spiritul echilibrat, năzuind spre construcțiile armonioase
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
altceva decât să stabilească retoricii un alt loc, la fel de marginal, în serviciul rațiunii. Acest lucru îl nemulțumeste profund, prin urmare, criticul își încheie scurta incursiune în teoria retorică prealabilă afirmând: "Dacă e să ne debarasăm de influența trivializantă a abordărilor universaliste, sarcina nu constă în reabilitarea retoricii, ci în anunțarea sa în termenii unei practici critice"645. Studiul lui McKerrow, potrivit criticului însuși, constituie un răspuns la provocarea de mai sus. Astfel, criticul propune conceptul de retorică critică pentru a desemna
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
enumerării principiilor care stau la baza practicii critice. Chiar dacă lista principiilor respective nu este una exhaustivă, adaugă McKerrow, ea furnizează "ideile centrale ale orientării înspre critică"654. Mai mult, notează criticul, principiile sale "redefinesc natura retoricii", îndepărtând-o de "concepțiile universaliste ale rațiunii", înrădăcinate în filosofia platoniciană și acordându-i un sens nou, potrivit căruia contingența este trăsătura esențială a retoricii, cunoașterea este "doxastică", în timp ce criticismul este o activitate practică cu valoare de interpelare (a perfor-mance, în limba engleză). Criticul încheie
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
critice; teoria devine "actul performativ al (criticului) retoric care susține criticismul în termeni de lectură inteligentă a discursului puterii"808. În final, criticul subliniază caracterul de-sine-stătător al practicii critice, care, eliberată de orice legitimare care se revendică de la anumite criterii universaliste ale rațiunii, "celebrează propria dependență de contingență, de doxa ca temei al cunoașterii, de nominalism, care consideră că însuși temeiul înțelesului limbajului este doxastic și de criticism, privit ca act performativ"809. McKerrow declară că intenția retoricii critice nu este
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
nu există mari diferențe între generația anilor '50 și următoarele. Diferențele sunt deci mai mici între bărbați și femei cât între tipurile de societăți, ceea ce pune sub semnul întrebării universalitatea dorinței femeii de emancipare și tirania generalizată a bărbaților. Teza universalistă susține că femeile sunt oprimate, lipsite de educație și de putere în societățile patriarhale. Lor le lipsește până și puterea de a-și exprima revendicările, ceea ce explică de ce terții ONG-uri, Organizația Națiunilor Unite, coaliții civice pentru drepturile femeilor se
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]