446 matches
-
critice; teoria devine "actul performativ al (criticului) retoric care susține criticismul în termeni de lectură inteligentă a discursului puterii"808. În final, criticul subliniază caracterul de-sine-stătător al practicii critice, care, eliberată de orice legitimare care se revendică de la anumite criterii universaliste ale rațiunii, "celebrează propria dependență de contingență, de doxa ca temei al cunoașterii, de nominalism, care consideră că însuși temeiul înțelesului limbajului este doxastic și de criticism, privit ca act performativ"809. McKerrow declară că intenția retoricii critice nu este
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
între aleși și damnați, între eliberatori și oprimați, nu se poate pune problema acceptării reciproce a dreptului la suveranitate sau independență" (1977: 24). Mulți autori, inclusiv Stanley Hoffmann (1990: 23-4), au argumentat despre Kant că era "mai puțin cosmopolit și universalist în scrierile sale despre problemele internaționale decât sugera Bull". Într-adevăr, în ciuda cosmopolitismului său, Kant apăra o societate a statelor suverane care respectau principiul nonintervenției. Din acest motiv, "kantianism" pare un termen impropriu pentru a descrie un grup de perspective
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
acest punct de vedere, dimensiunea praxiologică închide cercul cu dimensiunea normativă, adâncind critica particularismului statului modern. Trebuie însă să observăm o mică revizuire a acestei critici. Statele moderne sunt nu doar prea particulariste pentru gustul lui Linklater, ci și prea universaliste (Linklater 1998: 27). Aici, el își rafinează critica timpurie a particularismului, recunoscând argumentele feministe și postmoderniste conform cărora universalismul riscă să ignore sau să reprime grupuri marginalizate sau vulnerabile, dacă nu respectă diferențele legitime. Însă Linklater rămâne fidel criticii Iluminismului
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
204-6). Spre exemplu, anumiți cercetători caută modele emancipatorii de acțiune la periferie printre femeile din lumea a treia și printre activistele pentru drepturile omului (Ackerly 2000). Alternativele feministe la nivelurile de analiză din teoria Relațiilor Internaționale nu apelează la abstractizări universaliste, ci militează pentru o mai bună contextualizare istorică și culturală pentru a reflecta mai bine complexitatea și indeterminarea acțiunilor umane și a structurilor sociale. Analiza de gen este folosită pentru a dezvălui prejudecățile aflate la baza conceptelor centrale ale Relațiilor
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
oprimare dominante în politica globală. În anii '80, adresându-se unui public occidental interesat de perspectiva unei feministe din Lumea a Treia, Chandra Mohanty critica feminismul occidental pentru construcția unei "femei din Lumea a Treia" victimizate, pe baza unor asumpții universaliste occidentale asupra genului, golite de orice specificitate istorică, culturală și geografică, inclusiv de realitățile oprimării rasiale și de clasă. Mohanty subliniază că tipologiile occidentale nu se pot submina pe ele însele și nu pot ataca structurile imperialiste din celelalte societăți
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și că ei nu ar fi interesați de ceea ce se întâmplă dincolo de hotarele lor. Acest argument are în general un caracter empiric; în societățile umane (istorice și actuale) organizate la scară mică, un asemenea caracter parohial este inevitabil, pe când etica universalistă adoptată de ecologiști a apărut datorită modernității, odată cu statele-națiune, orașele, ș.a.m.d. Nu înseamnă neapărat că acest tip de etică se va menține atunci când societățile moderne cu sensibilități moderne, universaliste, vor încerca să se reorganizeze pe coordonate ecoanarhiste. Indiferent
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
mică, un asemenea caracter parohial este inevitabil, pe când etica universalistă adoptată de ecologiști a apărut datorită modernității, odată cu statele-națiune, orașele, ș.a.m.d. Nu înseamnă neapărat că acest tip de etică se va menține atunci când societățile moderne cu sensibilități moderne, universaliste, vor încerca să se reorganizeze pe coordonate ecoanarhiste. Indiferent dacă ecologiștii au sau nu un răspuns pertinent, această obiecție împotriva poziției anti-statiste este foarte ciudată. Obiecția conform căreia comunitățile mici ar fi prea parohiale poate fi la fel de bine îndreptată și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
în virtutea existenței unei "comunități globale", pronunțându-se pentru descentralizarea puterii, de la statele-națiune înspre nivelul local. (Pentru o perspectivă similară cu cea a lui Linklater în legătură cu politicile de mediu, vezi Low și Gleeson 1998 : Capitolul 7. Pentru o critică la adresa gândirii universaliste pe linia autorilor din școala "ecologiei globale", menționate mai sus, vezi Esteva și Prakash 1997). În timp ce pentru teoreticienii critici, cum ar fi Linklater (1998), ideea de comunitate la nivel global înseamnă echilibrul între unitate și diversitate, mai degrabă decât crearea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
franceză este un universal. Or, nu este. Cum nici limba franceză și nici deviza Revoluției - libertate, egalitate, fraternitate - nu sînt decît fapte culturale particulare. Numai o anume figură literară poate pretinde la statutul de universal, În funcție de performanța autorului. Ideologia literară universalistă nu este decît o proprietate particulară. Literatura franceză a Înțeles foarte tîrziu că drumul de la individual la universal apare Întîmplător, nu ține de un program și nici nu trece prin manifestarea unei voințe. A Înțeles asta atît detîrziu Încît astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
major al intelectualului francez, Împărtășit de Garréta. Într-un interviu, scriitoarea mărturisește că o interesează condiția subiectului contemporan. Cititorului român i se va putea părea straniu cuvîntul subiect: de ce nu individ? Fără să-l trimit Înapoi la 1789, la umanismul universalist al lui Voltaire, voi spune doar că intelectualul francez este puțin interesat de un individ contemporan, pe care-l poate cu greu numi, pentru că nu există decît indivizi, diferiți, personaje care-și trăiesc viața În propria lume, În intersecție cu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de forțele armate. Potențialele conflicte dintre acestea din urmă și autoritățile publice se reduc de asemenea atunci când un guvern democratic adoptă o atitudine naționalistă. În principiu, valorile unui regim democratic sunt asociate cu un accent pus mai mult pe ideile universaliste ale dezvoltării, decât pe o concepție tradițională a interesului național. Dar dacă țara și politicile ei se confruntă cu o opoziție puternică din partea vecinilor săi, poate apărea o apropiere între forțele armate și guvernul civil, așa cum s-a întâmplat în timpul
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
acela voltairian, care viza distrugerea Bisericii („Écrasez l’infâme”), nici să împingă raționalismul până la ateism sau măcar la deism, ca enciclopediștii francezi. Ideologia Ș.A. este un iluminism atenuat, modelat de varianta austriacă, „iosefinistă”, a curentului, fără a avea un caracter universalist, ca în Apus; ar fi fost un nonsens să se preconizeze o limbă universală, în timp ce limba română era împiedicată să fie întrebuințată public și să se dezvolte firesc. Posibilitatea trezirii românilor ardeleni din „somnul cel de moarte” era, firește, condiționată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
civilizației tehnice readuc certitudinea ineluctabilității progresului istoric. Astfel, unul ca Renan poate vesti în Viitorul științei domnia apropiată a Rațiunii (1890). Credem în venirea Rațiunii universale și nu știm că este vorba de o mixtură în care se amestecă raționalitatea universalistă și raționalizarea eurocentristă. Credem în triumful universal al civilizației, în vreme ce Europa își diseminează germenii prin lume, instaurîndu-și hegemonia. Credem în victoria de nestăvilit a Culturii umaniste, chiar cu prețul nimicirii unor culturi multimilenare. Nu știm că dezvoltarea în strînsă legătură
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Astfel, articolul Acuz al lui Zola transformă problema juridică a afacerii Dreyfus într-o problemă de conștiință, catalizînd procesul de auto-instituire a intelectualilor francezi, care se constituie atunci în două tabere rivale, cea a intelectualilor de stînga, continuatori ai misiunii universaliste a Luminilor, și cea a intelectualilor de dreapta, care vor apăra și ilustra valorile sfinte ale Statului-națiune: Glia, Morții, Tradiția, Rațiunea de Stat, Onoarea Armatei. Sfera intelectualilor europeni este puțin sau prost înrădăcinată din punct de vedere sociologic și instabilă
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
la aceeași stranie singularitate. În realitate, Soljenițîn a trăit dialogica slavo-occidentalistă, integrînd în sine creștinismul și umanismul, raționalitatea și credința. Spre deosebire de mulți ruși liberali care rămăseseră adepți ai Rusiei Mari, el se exprimă în favoarea emancipării națiunilor Imperiului, reunind astfel ideea universalistă a dreptului popoarelor și voința specifică de a salvgarda identitatea rusă. Astfel, efervescența culturală a devenit intensă pretutindeni sub efectul represiunii culturale devenite mai puțin intensă; contrar aparențelor, cultura europeană nu se află nicidecum în declin în Est: aici ea
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Școala este în centrul acestei ambivalențe: ea se reclamă oficial, prin laicitate, de la acest universalism, reînnoind totodată, de fapt, anumite inegalități. Politizarea culturii înseamnă, apoi, postularea unei ideologii a "dezinteresului cultural" ca ferment al consensului social. Ideologia dezinteresării consolidează postura universalistă. Ea este o "credință" care constă, în schimb, în a nega existența ambivalențelor sau a opozițiilor precedente. Dacă, într-adevăr, cultura generează un consens, cum ar putea fi ea traversată de clivaje diferențiatoare și sursă de inegalități? "A cultiva sau
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
fie un loc de incitare, de experimentare, de reședință, de ajutor pentru artiștii aflați în dificultate, de lansare a trupelor de amatori, de proiecte... Voluntarismul cultural se deschide spre relativismul cultural. • Traducerile principiului: legătură socială, egalitate, unanimitate Afișarea unui aspect universalist și a unui aspect relativist prin dreptul cultural nu ar fi suficientă: erijarea culturii în interes general presupune și ca politica să fie în măsură să unifice ceea ce lumea muncii divizează în clase și conflicte. Munca diferențiază și divizează (sarcini
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Printre evenimentele cele mai importante care au marcat ultimele decenii ale secolului al XX-lea, trebuie să numărăm adevarata explozie a contactelor între popoare și culturi" (Camilleri & Cohen Emerique in Kerbrat-Orecchioni, 1994: 12). Interiorizarea diferențelor culturale nu estompează însă iluzia universalistă asupra comunicării (cu unele mici bizarerii, indivizii comunică aproximativ la fel) paradox sau double bind care nu face decît să evidențieze urgența demersurilor comparativ-contrastive. Încercînd să conchidem, trebuie să accentuăm varietatea semnificațiilor sociale ale kinemelor în raport cu universalitatea emoțiilor. Discutînd delicata
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
în fizica cuantică, noua formă complexă și flexibilă de umanism care asigură echilibrul dintre materialitatea tehnologică și spiritualitatea umană. Așadar, nu postumanism, ci umanism valorificat într-un maxim de potențial creativ. 22. Acest capitol respinge atât perspectiva modernistă, raționalistă și universalistă, care neagă importanța simțurilor fizice, a afectelor și a dorințelor corporale, cât și pe cea postmodernistă, poststructuralistă și constructivistă, împinsă la extrem, pentru care corpul și identitatea umane sunt simple constructe culturale. Nici una dintre cele două perspective nu reușește să
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
să- ți treci pe frunte, dimineața, gheara de urs, împreună cu fiii Marii Ursoaice, s-o săruți și s-o pui la loc în punguța de la brâu pentru ca lumea să se țină încă o zi, să reziste entropiei universale. În afară de catolică, universalistă, propaganda este și totalitară. Marile totalitarisme - fascismul, nazismul, - au folosit propaganda ca pe o superarmă, fapt care ocultează natura totalitară a propagandei înseși, indiferent de utilizator. În propagandă, orice relativizare este interzisă, orice acceptare rațională a unei alternative, de asemenea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în subminarea familiei tradiționale: "Aceasta e, probabil, cea mai puternică formă de relativizare postmodernă, în măsura în care este îndreptată către modificarea naturii umane ca fenomen de la sine înțeles în istorie" (V.N.). Cinci: Tensiunea dintre globalism și multiculturalism, unde globalismul e centralizator și universalist, iar multiculturalismul, prin contrast, afirmă și susține diferențele rasiale, culturale, de gen și altele. Șase: Pe plan strict politic, observăm schimbarea configurației de ansamblu a politicii mondiale. În ultimele două decenii, după dispariția polarităților ideologice, se conturează opoziția dintre tendințele
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
bine tradițiile multiculturale și, mai ales, pe cele non-vestice". Cunoașterea științelor umaniste, a istoriei lor este cu adevărat o atitudine benefică, de a susține diversitatea, iar literatura de departe este cel mai fertil teren pentru înțelegerea opțiunilor multiculturale, a interacțiunilor universaliste și a expresiilor idiomatice ale identității. Viziunea lui Virgil Nemoianu asupra literaturii, inclusiv a literaturii comparate ca resursă umană unică, este și justificată și reconfigurată spiritual. E o viziune care impune și valorifică, cum o și spune, prioritatea demnității persoanei
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
anumita superioritate conștientizata a civilizației musulmane.279 Faptul că islamul se autodefinește pe sine ca istorie a revelației, ca întrunire a tuturor celorlalte religii, ca religie supusă total lui Allah, se subsumează încercărilor de islamizare, de convertire, căpătând totodată valorile universaliste. Arhitectonica religioasă islamică se expune și se adresează, într-o primă fază, tuturor popoarelor sau comunităților religioase, în această fază incipientă a istoriei religiilor atât evreii cât și creștinii aveau un statut privilegiat în islamism și erau catalogați drept Popoarele
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
ales, musulmanii opunându-se mai ales "drepturilor pe care evreii consideră că le au față de teritoriul sfânt".280 Jihadul,281 apărut în secolul al VIII-lea, a încercat printr-o îmbinare a religiei cu politica să atragă atenția asupra concepțiilor universaliste ale doctrinei islamiste, împărțind lumea în Dar-al-Islam282 (Casă Islamului) și Dar-al Harb283 (Casă Războiului). Conform doctrinei Jihadului islamul trebuia să fie prezent peste tot in lume, atât ca dogmatica religioasă, cât și ca model de guvernare politică; în virtutea acestei
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
acestora, propunerea anumitor modele politice de societate. Faptul că aceste modele s-au plasat, adeseori, în cadrele unui dezbateri ideologice care a cunoscut, în secolul al XX-lea, și spectrul reprobabil al violenței politice nu anulează realitatea că, în pofida misiunii universaliste pe care a anunțat-o Aufklärung-ul, particularitățile diverse ideologic ale epocii moderne au contribuit, de pe aliniamente diferite, la apariția unor tipuri specifice de cunoaștere socio-politică. Din punctul meu de vedere, cele trei ideologii politice ale modernității liberalismul, conservatorismul și socialismul
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]