8,137 matches
-
tîrzii și multiple, acestea nu sînt condiții firești de apariție. Aspectul grafic elegant, conservat printr-o minune, e rodul unui efort eroic. Dar cultura nu trebuie să fie rezultatul actelor de eroism, ci al unora cît se poate de obișnuite. Urînd revistei La mulți ani!, încheiem cu cîteva cuvinte din admirabilul editorial inaugural scris de Perpessicius acum treizeci de ani și reprodus parțial de Al. Condeescu: "Ti- tlul acestei publicațiuni, Manuscriptum, denumește, în forma lui solemnă, nu numai acea tortură dulce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15878_a_17203]
-
cum se cuvine). Or, cine este mai fericit, fie el prinț sau muritor de rînd, decît acela care se poate desfăta la auzul extraordinarelor lui merite și însușiri care-l fac atît de deosebit de semenii lui? Noi cu toții, afirma Pascal, urîm adevărul și pe cei care ni-l spun". Așadar, pentru a întrona în lume domnia iubirii și nu a urii, dacă mă voi întîlni într-o vizită cu fostul meu coleg de serviciu (care între timp și-a deschis o
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
eu cred că există una - este aceea de la care ideile oamenilor sînt folosite ca instrumente de discriminare sau de persecuție reală, cînd, în numele lor, oamenii sînt supuși violenței fizice și morale, torturați, arestați, condamnați sau uciși. Nici un pamflet, oricît de urît sau de insultător, nici o prăpastie între ideile unora și ideile altora n-au rupt, în chip automat, raporturi sau prietenii. Dar cele dintîi semne de violență au făcut-o. M. Sebastian putea accepta antisemitismul profesorului său - și îl accepta, de vreme ce
Cînd ne despart ideile by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15915_a_17240]
-
place sau nu mă place; e ca un miros. În cazul de față, patronul mă privea și cu un fel de silă, de scârbă. De obicei, cine îți vinde ceva, devine mieros, ca să te câștige. Acesta, însă, părea că mă urăște tocmai fiindcă aveam tupeul să cumpăr ceva de la el. Îl rugasem și să fixeze o oră, să aud cum sună, plăcându-mi deșteptătoarele. Ceasul, suna, într-adevăr, frumos. Mă mai jucasem cu el un pic, pe urmă, în fine, îl
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
generație monstruos. Fiecare tânăr, indiferent de valoare, vrea să înlocuiască pe un mai puțin tânăr și odată luată hotărârea de a publica, orice obiecție pare un atentat." "De ce să scrii? Aceasta-i întrebarea Când mulți din juru-ți prind să te urască Și gândul ți se pare ca de iască, - Începi ceva și nu mai știi urmarea, Un gol, atât în fața ta se cască Ai vrea să pleci, dar nu-ți cunoști cărarea Și nici un semn în noaptea ta nu pare-a
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
și scris-o. Dar în anii de liceu? Cum a evoluat această nevoie de sexualitate? Cînd m-am făcut mare, eram cuminte. și, bineînțeles, nu mă uitam la fete. Erau niște proaste, ziceam. Dar nu mă interesau. Nici nu le uram, nici nu... Erați studios? Arborați, pe atunci, un aer superior? Nu, mă preocupau nebuniile. Mă preocupa poezia. Stăteam și eram fericit că mă simțeam bine cînd făceam o poezie. Care chiar era tîmpită, și eram de acord. Găsisem ce-mi
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
aș fi căzut pradă. Tot farmecul vieții se epuizează într-o legănare plină de uitare, în visul unei seninătăți melancolice; dar sfințenia nu este decît sistematizarea unei insomnii. O veghe fără capăt. Păzesc sfinții somnul lumii sau îi țin de urît lui Dumnezeu? Nu știu; dar atît reiese sigur din mărturisiri și din viața lor, că suprimarea completă a somnului este ambiția lor constantă. Cine știe dacă toată sfințenia nu este decît o perfecțiune în ordinea negativă! Iubesc prea mult lucrurile
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
el fără nici un folos. Provizoratul principiului ultim - absurd ca idee, dar prezent în conștiință - te umple de o neliniște ciudată. Să fie Dumnezeu o simplă modă a sufletului, o pasiune trecătoare a istoriei?". Mai încolo aflăm: "Cum să nu-i urăști pe îngeri, pe sfinți, pe Dumnezeu și pe toată șleahta paradisului, care întrețin și provoacă o sete bolnăvicioasă după alte umbre și lumini, după alte adăposturi și ispite? Va veni o vreme cînd mă va cuprinde rușinea de pasiunile mele
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
e un mare doctor... Nora va crește în preajma unguroaicei rafinate care o va educa găsind un teren prielnic în însuși dorul de parvenire socială a eroinei. Ajunsă la București, unde contactul cu orientul neserios și murdar o face să-l urască având uneori accente antipatriotice ce o vor face să intre în conflict cu lumea bucureșteană... frecventează des bibliotecile, teatrele, redacțiile unde se înfățișează cu mici lucrări literare, povești pentru copii pe care îi iubește enorm. E drama ei. Nu va
Încercările prozatoarei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15630_a_16955]
-
fi fost anglofil, ni se spune cu un umor deloc englezesc despre aliatul lui Hitler, ceea ce mă duce cu gîndul la altele sînt în sufletul bietului Pristanda, ar fi fost un excepțional ofițer și un bărbat onest, care i-a urît pe bolșevici etc.), rămîn faptele sale istorice. Și dacă continuarea războiului dincolo de Nistru este o problemă politică și militară, căzînd mai ales în sarcina istoricilor, alcătuirea guvernului de coaliție cu Horia Sima și ordinele de discriminare și deportare a evreilor
Sfîrșitul unei ambiguități by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15721_a_17046]
-
toată aproximația: "Sunt negustori care îi plac pe cei ce vin în contact cu ei, pe unii clienți, dar care clienți îi plătesc prost, fiind cu negustorii în raporturi obișnuite, normale... În vreme ce, negustorii, pe clienții care plătesc foarte bine, îi urăsc, deoarece acei clienți se află pe o linie prea ridicată pentru ei ca să le permită să se bată pe burtă cu ei, cuvânt vulgar, insă expresiv." Traduc expresia accointements care vrea să zică intimitate, iar românește asta nu sună vulgar
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
constituie un deserviciu: intențiile se văd prea limpede. Pe de-o parte, transformarea guvernului într-o anexă a Securității, pe de alta, un conservatorism maladiv. Între ele, asemeni lui Ion-Vodă între cămile - poporul român. Adică o populație dezorientată, dezamăgită, reacționară, urându-se pe sine și urând întreg universul. Oamenii de vârsta a treia pe care-i întâlnesc (cel mai sigur barometru al societății, în care poți descifra - paradoxal! - direcția în care-o va lua România!) au găsit, îl ultimele săptămâni, un
Lașitatea are degete umede by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16202_a_17527]
-
văd prea limpede. Pe de-o parte, transformarea guvernului într-o anexă a Securității, pe de alta, un conservatorism maladiv. Între ele, asemeni lui Ion-Vodă între cămile - poporul român. Adică o populație dezorientată, dezamăgită, reacționară, urându-se pe sine și urând întreg universul. Oamenii de vârsta a treia pe care-i întâlnesc (cel mai sigur barometru al societății, în care poți descifra - paradoxal! - direcția în care-o va lua România!) au găsit, îl ultimele săptămâni, un nou punct de sprijin. Oricât
Lașitatea are degete umede by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16202_a_17527]
-
nu doar cu trupul. Apoi, deși patriot, avea puțin în comun cu românii - își trăise toată viața afară, a fost primul european care a militat pentru Europa unită. De asta, cu puține excepții - și toate ilustre -, oamenii noștri politici îl urau de moarte. Trezea complexele românilor fără nici un efort: numai când îl auzeau vorbind englezește. La fel de bună era și latina lui, ce să mai vorbim de economie. El a făcut planul stabilizării noastre monetare. Era arogant fără să vrea, avea aroganța
Un roman care modifică ierarhiile literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16224_a_17549]
-
de centru. Am însă prilejuri nenumărate să mă conving că lucrurile nu stau deloc așa. De vină e, desigur, naivitatea mea. Mi-o asum, ca să zic așa, neavînd încotro. Dar, de înțeles, nu înțeleg de ce nu putem să nu ne urîm de fiecare dată cînd opiniile ne despart. Dintre multele manifestări ale urii intelectuale, aleg, nu chiar la întîmplare, unul singur. În Convorbirile literare de la Iași, numărul din februarie, dl Sorin Comoroșan, membru de onoare al Academiei Române, biolog de reputație internațională
Ura la români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16290_a_17615]
-
dl Sorin Comoroșan, membru de onoare al Academiei Române, biolog de reputație internațională, atras de filosofia științei, îi acordă d-lui Ion Beldeanu un interviu din care ura se revarsă ca o apă neagră. Nu e prima oară cînd dl Comoroșan urăște. I-am citit și alte intervenții asemănătoare. Unele propoziții sînt reluate aidoma în interviul din Convorbiri. Problema d-lui Comoroșan, "om cu concepții profund liberale", dar cu "simpatii de stînga", după cum declară, este "trădarea intelectualilor ziși de dreapta" care ar
Ura la români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16290_a_17615]
-
de stînga, un reprezentant curat al lumii muncitoare, asta semăna cu o trădare de clasă... - O femeie, domnul meu - interveni el doctoral - nu poate să te onoreze niciodată. O femeie, continuă pedant, poate cel mult să te iubească,... să te urască,... să te înșele,... să te mintă... Cei care mai rămaseră ascultau în picioare intervenția anticarului... - Onoarea, mai spuse el, nu aparține genului feminin; de altfel ea nici nu se declină normal,... o onoare, două... ce?! făcu el înfruntîndu-l pe Axente
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
Un adevăr făcut fărîme" (Lamento). Întreaga sa creație constă din variațiuni pe această unică temă. Astfel celebritatea își dezvăluie reversul sensibil, vulnerat de o misterioasă constituție internă ce refuză pactul cu amplul renume, precum "O nemurire-n care i-e urît" (Bătrîni și tineri). Adică o "nemurire" factice, un surogat de nemurire. Să urmărim acum treptele inadaptării, așa cum se ivesc în poezia în chestiune. Mai întîi e o inadaptare pe care am numi-o, pe filiera lirismului nostru interbelic, metafizică și
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
ingredientului de bază al rețetei: Danny De Vito. De astă dată matur șef de poliție într-o minusculă localitate unde are de anchetat un accident de mașină în care a dispărut o cetățeană vajnică - mamă de familie, rea de gură, urîtă de toți (Bette Midler, vedetă și în Nu-i așa că e grozavă - povestea autoarei romanului de scandal ce a stat la originea filmului, celebru în epoca hippie, Valea păpușilor). O victimă "ideală" ce se oferă drept jertfă pentru a-i
Investigații, supoziții, alternative by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16340_a_17665]
-
treci surâzător linia de sosire. Personajul-narator ni se prezintă singur, de la început, într-un stil direct și șocant: " Sunt mic, urât, diform, ghebos. Și rău. Mi s-a spus întotdeauna, aproape de când reușesc să-mi amintesc despre mine, că sunt urât și rău. Am început să cred că este așa. Mai ales că niciodată n-am fost în stare să răspund, nici chiar celor despre care știam că fac o nedreptate acuzându-mă. Sunt mut din naștere, doar mut, nu și
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
albastru, zîmbete fericite de copii și tătucul Lenin și Stalin. Dar eu nu am călcat această interdicție. Am tras totuși cu coada ochiului. În ce an? Poate în '58-'59. Cînd i-am văzut, mi s-a făcut frică. Erau urîți, erau slabi, erau fioroși, erau bolnavi și le zăngăneau lanțurile. Nu-mi zisese nimeni să nu mă uit la ei, nu. Dar mai ales, nevorbindu-se cu noi așa ceva, nu știam care sînt bunii și care răii. Mai degrabă ei
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
zăngăneau lanțurile. Nu-mi zisese nimeni să nu mă uit la ei, nu. Dar mai ales, nevorbindu-se cu noi așa ceva, nu știam care sînt bunii și care răii. Mai degrabă ei păreau răii, coloana aceea de deținuți, fiindcă erau urîți. Toată copilăria noastră, a celor supuși în anii cincizeci asalturilor realității și ale propagandei s-a desfășurat sub semnul acestei schizofrenii. De unde teribila, iremidiabila nevroză. Patapievici zicea că sănătatea mintală a omului depinde de cantitatea de adevăr din viața lui
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
difuzat năvalnic peste tot, a fost preluată de toată presa și așa mai departe. Am fost supus timp de o săptămână unei încercări de linșaj mediatic... Că sursa din CNSAS, eu am spus că ar fi Mircea Dinescu care mă urăște cumplit, că l-am incriminat în cartea despre Preda, dar și în numeroase alte texte...” Spre finalul emisiunii a declarat: „... mulți oameni politici au fost tranșanți în a lua atitudine în acest moment față de persoana mea, nu au ezitat nici o
în memoriam Cezar Ivănescu. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_223]
-
sprijinul internațional. O țară reprezentată la vârf de astfel de inși nu are absolut nici o șansă să fie ajutată de comunitatea internațională. Dacă Sinodul se va încăpățâna să mențină în fruntea celei mai populare instituții a țării un Khomeini ce urăște tot ce nu e pe placul convingerilor sale fundamentaliste, va trebui să tragă și consecințele. Acum câțiva ani, publicam un articol cu titlul "Teoctist iehovist", inspirat de energicul refuz al d-lui Arăpașu de a permite ținerea la București a
Teoctist antimist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16403_a_17728]
-
animalele îi revelă sensul unor adevăruri cum ar fi cel ce reiese din povestea pe care Lurie i-o spune lui Lucy: despre câinele care, fiind pedepsit ori de cîte ori simțea prezența unei femele în jur, învață să-și urască propria natură. În egală măsură, oamenii și animalele au dreptul la libertate. Viața din Eastern Cape pare a nu se ridica niciodată dincolo de limitele unei banalități acceptate de toată lumea ca normalitate. Aventura potolită, lipsită de pasiune, a lui Lurie cu
"Disgrace" de J. M. Coetzee by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/16565_a_17890]