1,952 matches
-
a-și privi hulubii jucători cum se înalță, rotitori, în vânt. Cădeau apoi, rostogol, zeci de metri, o sută; se ridicau iar. Orologiul nu bătuse niciodată, deși trecuseră peste trei săptămâni. E drept, nici nu se petrecuseră evenimente deosebite în urbe, dar măcar să facă un bang oarecare, acolo, să audă lumea și să priceapă că meșterul nu i-a îmbrobodit de tot! Mulți începuseră chiar să uite de mașinăria din vârful turnului. Era o liniște în orășel de parcă încremenise totul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
proroc, dar Ceasornicarul, aflând, i-a trimis vorbă că habar nu are ce spune și că amestecă oamenii cu sfinții. Drept care părintele, fără a sta prea mult pe gânduri, i-a zis Talpa Iadului, punându-l la locul său. Filozoful urbei - studiase, cândva, la H., avea și o decorație primită acolo - era prieten de-o viață cu Profesorul de naturale. Localnicii nu dădeau prea mulți bani pe nici unul. Primul umbla numai cu cărți grecești, celălalt vâra broaște și șerpi în formol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
noastre...” „Și dacă, prin absurd, ar fi - să zicem - vorba de o minune?” l-a zgândărit Profesorul de naturale. „Formația și structura noastră ne împiedică să admitem o astfel de idee”, a zis Filozoful. „Și nu de minuni are trebuință urbea asta, ci de realități...” Lăcustele au fost reale. Vii, hămesite, imperturbabile. Nor. Au apărut la scurtă vreme după cele trei bătăi ale orologiului, tocând în popasul lor, prelung, mai mult de un sfert din verdele semănăturilor. Din acela al pomilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
pendula asta nenorocită! Pentru atâta lucru n-o să ajungem la judecăți!” Nici cu Primăria nu stătea Ceasornicarul prea bine. Zăpăcea oamenii cu scorneala lui. Îi scotea pe străzi; pornirile mulțimii sunt, uneori, imprevizibile. Târgul fusese un loc al liniștii, maimarii urbei se îngrijiseră întotdeauna. Din primăvară, multe erau pe dos și nu se luase nici o măsură. Chiar dacă în Consiliu se discutase despre dezordine, incitare și subminarea puterii, despre civism. Lumea nu știa ce să mai creadă. Sat fără câini? Și cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
deveneau tot mai aprige, era de ales între viață și moarte. Orologiul continua să arate ora șapte și paisprezece minute, exact clipa în care bătrânul, cocoțat pe scară, îl oprise. Meșterul și mașinăria lui, chiar încremenită, dominau tot mai statornic urbea. Când a crezut că e timpul - sau doar pentru a se mai juca nițel cu îngăduința lumii -, scârbavnicul a pornit iar ceasul. Tocmai când târgoveții se așteptau mai puțin; mulți s-au bucurat. Omulețul acela n-ar fi putut stârni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
sută; mai mulți; cine să mai aleagă și să numere albul pe alb? Mai bântuiseră, cândva, niște sălbăticiuni asemănătoare prin părțile acelea, se apropiaseră și de târg, dar, până la urmă, părăsiseră locul, pierzându-se într-un alt viscol. Într-o urbe nu prea îndepărtată, venise cândva un vânător de lupi albi, cunoscător ca nimeni altul al acestor fiare; încercând, în loc deschis, să țină piept unei haite, fusese răzbit, se povestea. Acum, porniți din cine știe ce codru, poate mereu același, ori din văgăuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
să-l facă să se oprească după o jumătate de oră. Și ornicul de buzunar tot de el a fost aranjat. Amândouă s-au oprit, vezi Doamne, în clipa în care cel mai mare ceasornicar al lumii și-a lăsat urbea nerecunoscătoare singură și neajutorată! Cât l-am tolerat! Trebuia făcut zob de la început, cu drăcovenie cu tot! Știți cât v-am tot zis!” „Acu’, gata, a înghițit șoricioaică!” a ținut-o pe a lui Poștașul. „Ce, parcă mai avea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Vreme în care gardurile ar fi puțit iar a pișat și căcatul s-ar fi întins pe după toate colțurile. Câinii ar fi lătrat turbați, după care, obosiți și prostiți, nu s-ar mai fi dat la nimeni. Era timpul ca urbea să revină la vechea ei stare. Prefectura a cerut sprijinul garnizoanei. Pe străzi, peste noapte, au apărut patrule. Au fost trase salve de avertizare; în dreptul ceasului a fost pusă pază. Măsurile mai aveau un motiv; erau așteptați doi trimiși ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
meseria lor, plină de cea mai adâncă rigoare, și au stabilit, cu argumente profesionale, că nici nu va mai fi posibil. Orologiul nu putea fi decât opera unui maniac. Născocise, probabil, totul cu gând ascuns, pentru a pune stăpânire pe urbe, așa credeau. Fusese un ins periculos Ceasornicarul; ascultând spusele lor și pe cele ale autorităților, târgoveții și-au dat bine seama. Acum erau - în sfârșit - feriți. „Gata, au scăpat!” i-a zis Profesorului de naturale Filozoful când l-a întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
detalii. „Spațiul - în cadrele luate - va deveni tot mai uman. În depărtare încep să se profileze case, pomi, vii și oameni, firește. Apoi, tot în zare, dar într-un plan mai apropiat, începe să se deslușească, din ce în ce mai clar, amenințătoare, chiar urbea din care am plecat la drum, urbea noastră, de fapt. Coșuri de fabrici, clădirile unor bănci, un avion decolând, grămezi de gunoaie, automobile - din ce în ce mai multe automobile, puzderie -, toate ieșind din oraș (asta o va aranja, pe urmă, Maestrul în efecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
tot mai uman. În depărtare încep să se profileze case, pomi, vii și oameni, firește. Apoi, tot în zare, dar într-un plan mai apropiat, începe să se deslușească, din ce în ce mai clar, amenințătoare, chiar urbea din care am plecat la drum, urbea noastră, de fapt. Coșuri de fabrici, clădirile unor bănci, un avion decolând, grămezi de gunoaie, automobile - din ce în ce mai multe automobile, puzderie -, toate ieșind din oraș (asta o va aranja, pe urmă, Maestrul în efecte speciale), și neapărat fum, fum, mult fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Până și astăzi, chiar dacă într-o nuanță de, să zicem, pianissimo, există iubitori de artă care investesc în proliferarea unor programe vitale pentru durarea efigiei de oraș eminamente cultural. Într-un fel, Kromeriz-ul seamănă cu Sighișoara noastră, numai că, spre deosebire de urbea transilvană, localitatea moravă este dichisită cu obstinație, dereticată cu acribie și îmbrăcată permanent în straie festive. Festivalul "Forfest" nu face altceva decât să-i invite pe localnici ori pe numeroșii turiști ce forfotesc în zonă să se înfrupte atât din
De la arsenal la ofrande by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8057_a_9382]
-
universitare clujene, înșirate de la est spre vest, (dar și urcând o parte pe dealul sudic, spre Grădina Botanică, deci) era arealul copilăriei mele. Strada foarte animată, care începea din fața Bibliotecii, strada Napoca, de-acum, te scotea spre centrul propriu-zis al urbei transilvane, adica la statuia lui Matei Corvin, Biserica romano-catolică ,,Sfântul Mihail", la restaurantul cu aspect vienez ,,Continental", fost ,,New York", unde se naște ideea revistei ,,Gândirea". Vizavi se află redacțiile ,,Tribunei" și ,,Stelei", mutată aici mai recent, cafeneaua vestită a echinoxiștilor
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
scriitorului Duiliu Zamfirescu, președintele Academiei Române, și este primul din țară ridicat în memoria poetului național. "Este, de fapt, prima statuie ridicată în memoria lui Mihai Eminescu. Statuia a fost realizată de sculptorul Friederic Storck, iar meritul înălțării ei aparține întregii urbe, pentru că finanțarea a fost asigurată printr-o colectă publică organizată la Galați de un comitet condus de publicistul Corneliu Botez. Scopurile colectei erau organizarea unui festival comemorativ, tipărirea unui volum omagial, emiterea unei medalii și 'înălțarea unui monument care să
Prima statuie a lui Eminescu din România a împlinit 100 de ani () [Corola-journal/Journalistic/68637_a_69962]
-
se deplânge faptul că această revistă, Bucovina literară, nu este prezentată mai des în România (tot) literară. Semnatarul notei-lamentație, Ioanid D., face apel și la sentimentalismul redactorului-șef al publicației noastre: Profitând de împrejurare îi reamintim domnului Ștefănescu de Suceava, urbea unde și-a petrecut adolescența și pentru care mai mult ca sigur îl cheamă suficiente nostalgii. De aia nedumerirea privind indiferența României literare, la care domnia sa deține funcția de redactor-șef, față de viața literară a Bucovinei." Vestea proastă este că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7444_a_8769]
-
Dintre cei mai importanți investitori străini în domeniul prelucrării lemnului, amintim: Holzindustrie Schweighofer, Kronospan, Savini Due, Ciatti HT, Grande Arredo. Municipiul Sebeș s-a făcut cunoscut, atât în țară cât și în străinătate, și datorită investițiilor autohtone. Astfel pe teritoriul urbei activează cu succes una dintre cele mai mari fabrici de inghețată din România, Alpin 57 Lux, precum și una de producție a berii Albacher, deținută de Romaqua Grup. Totodată, la Sebeș, există una dintre cele mai moderne fabrici de producție a
Care este singurul oraș din România fără șomeri by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79597_a_80922]
-
său ("internaționala craiova măreț viitor" vs. "ar trebui într-o zi să redefinim ce înseamnă comun"), și, pe de altă parte, între localizarea și generalizarea experienței lirice. Lecturile rafinate ale poetului, modelele sale culturale configuratoare intră în conflict cu "valorile" urbei, descrise și penalizate în regim satiric. Arta care ar trebui să fie, pur și simplu, impunându-se în modul direct al oricărui poem pregnant, lasă loc prea des unor producții cu miză mică, subregională. Factura lor e îndoielnică. Femeia celor
Poezie cu cheie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7663_a_8988]
-
că, dacă și-ar pierde profesiunea de scriitor ar câștiga mai bine în postul de cafegiu al regelui, pare-se mare amator de cafea, la rându-i. Și, desigur, pretențios, ca toți autenticii cunoscători. Herdan, Herman erau marii brutari ai urbei - autoarea îl scapă din vedere pe Gagel, maestru în franzele, precum mai vechiul Babic, cel cu coltucul, Rochus servea mezeluri, dar și Potsudeck, nenumit, cofetăriile sunt amănunțit descrise, cu produsele și prețurile lor. Vine apoi vorba de localurile unde bărbații
București, oraș frumos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7688_a_9013]
-
o editez la noi și din care am extras acest grupaj, le-am tradus din limba franceză, în alte cazuri beneficiind de variantele juxtalineare, în română sau rusă, ale autorului (poreclit, respectuos, de confrații mai tineri: NAPOLeons BONAbriedis). APOLLO ÎN URBE Apollo intră în urbe dinspre răsărit însoțit de imnuri nemaiauzite precum strălucirea unui nor de tămâie deșteptând în juru-i năvalnică admirație suave jinduiri și molcumă tristețe emoționate peste măsură gravidele s-au încleștat de cotul soților au roșit apins până
Leons Briedis by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6811_a_8136]
-
și din care am extras acest grupaj, le-am tradus din limba franceză, în alte cazuri beneficiind de variantele juxtalineare, în română sau rusă, ale autorului (poreclit, respectuos, de confrații mai tineri: NAPOLeons BONAbriedis). APOLLO ÎN URBE Apollo intră în urbe dinspre răsărit însoțit de imnuri nemaiauzite precum strălucirea unui nor de tămâie deșteptând în juru-i năvalnică admirație suave jinduiri și molcumă tristețe emoționate peste măsură gravidele s-au încleștat de cotul soților au roșit apins până și matroanele iar fecioarelor
Leons Briedis by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6811_a_8136]
-
zei: atât de naivi și înțelepți totodată asemeni mingilor colorate pe care le aruncăm în grilajul forjat ce-ngrădește grădina dincolo de care dragostea noastră înflorește cu adevărat toate astea pentru a nu lăsa să se vadă cât suferim în această urbe nemiloasă pe caldarâmul căreia se rostogolește primordialul și nestăvilitul nostru râset de copii râsetul celor pururi îndrăgostiți nu se știe de ce: de ei înseși sau de eternitate doar refracția chipului tău în lentilele obosite ale ochelarilor mei: e cel mai
Leons Briedis by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6811_a_8136]
-
volumului impune prin seriozitate, ca și arta autorilor de-a o îmbrăca într-o haină epică plăcută ochiului. Rezultatul este lipitura cîtorva cioburi din stema imperială a capitalei lui Franz Josef, cioburi care au meritul de a face din atmosfera urbei împărătești un climat uman verosimil. Cititorul se simte ca într-o prăvălie cu parfumuri de lux, unde, după ce i s-au trecut pe dinainte cîteva mostre de mireasmă aleasă, i se cere să refacă esența inițială a lichidului ascuns în
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
loc unor mesaje mai pragmatice. Adevărata comunicare nu mai este cea epistolară, fiindcă și distanța geografică dispare. Cei doi încă-tineri poeți devin în sfârșit colegi de facultate (din 1983), iar din 1987, se întâlnesc și își vorbesc zilnic, în aceeași urbe (la Piatra Neamț). Culmea, cel ce n-a vrut să se abată cu o iotă de la vreuna din convingerile sale se va trezi complet descoperit în planul relațiilor erotice. Cinicul don Juan nordic e prins în plasa unei Tudorițe "vrăjitoare". Misoginismul
Doi poeți (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7566_a_8891]
-
în urmă, tânărului predicator pentru a găsi, printre conflictele confesionale, calea cea dreaptă. Disensiunile publice au fost mutate pe planul, judicios spiritual, al privatului. Set s-a manipulat, așadar, pe sine. În satul din care plecase, modestia era suverană. În urbea în care s-a căpătuit, aceeași biserică avea rigori ceva mai utilitare. Familia începuse, conservator, să-i impute acutul liberalism citadin. Exact asta este, pentru personajul lui Dan Lungu, cartea pe care - parțial măcar - o pune pe hârtie. Un îndreptar
Rrromanul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7516_a_8841]
-
Aici: "Rakozi-marș" de Ferenz Liszt. Acasă Jar pe șapte coline.* Porumbei În fânațul putrezit. De pe soare Cade cealmaua-n faptul amiezii: E timpul prosopul a fi schimbat (Stă răzmuiat la fundul găleții) Și pe vreo cupolă să fie înfășurat. În urbe - vorbitoare membrane, Târâiș de răzoare și păpuși dolofane. Draperia trebuie cusută, te gândești: Umblă, pășește ca un mason posac. Ce adormitor e - să trăiești. Să te săruți - ce insomniac! Abia venit de pe drum Murdar, orașu-n așternut cade. Acum, de după stepa
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]