467 matches
-
egida guvernului argentinian - pleacă în expediție în căutarea zăcămintelor aurifere în sudul extrem - Țara de Foc. Aici aventurierul/omul de acțiune folosește ocazia și pentru a face unele cercetări geografice, atribuind nume românești descoperirilor sale. Așa apar pe hartă Râul Ureche sau Sinaia Punta, dar și munții Lahovary, Manu sau Rosetti, scriitorul pașoptist văzându-se imortalizat în plus și printr-un „Rio“ care îi poartă, de asemenea, numele.
Agenda2003-34-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281381_a_282710]
-
față, opoziția nu se are decât pe sine. PSD-ul a anexat tot ce putea fi anexat: N.A.T.O., Occident, Rege, Armată, Biserică, sindicate. Societatea civilă - cu vârful ei de lance, Alianța Civică, pentru a cărei criticare dna Blandiana mă urechează cu oarecare îndreptățire: mea culpa!, n-o s-o mai ating nici cu o floare! -, rămasă în mâna unor inși fără anvergură și fără vocație e o simplă ficțiune. Ea se reduce la câteva birouri de unde răspund la telefon - când răspund
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
schimbarea? Chiar dacă e vorba de altă etimologie (batere- n poartă, sau abatere pe la tine), metafora gândită de Herta Müller declanșează un lanț întreg de sugestii. „Și când mă miram că pantoful are o limbă, mărul o inimă, gura un cer, urechea o trompă, genunchiul un ou - așadar când din pricina numelui lucrurilor mă cutreiera conținutul cuvintelor, așadar obrăznicia cu care cele vii și obiectele moarte se întrajutorează...” Nu e vorba doar de o lume a bilingvismului, ci de una în care se
„Cuvintele dictează ce trebuie să se întâmple“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4992_a_6317]
-
față, opoziția nu se are decât pe sine. PSD-ul a anexat tot ce putea fi anexat: N.A.T.O., Occident, Rege, Armată, Biserică, sindicate. Societatea civilă - cu vârful ei de lance, Alianța Civică, pentru a cărei criticare dna Blandiana mă urechează cu oarecare îndreptățire: mea culpa!, n-o s-o mai ating nici cu o floare! -, rămasă în mâna unor inși fără anvergură și fără vocație e o simplă ficțiune. Ea se reduce la câteva birouri de unde răspund la telefon - când răspund
Tratament NATOrist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14509_a_15834]
-
au așadar o justificare artistică, la vie en prose însemnînd mai mult decît autentismul dubios prin care cîțiva tineri scriitori ("poeți" și "prozatori", deopotrivă) își încearcă, azi, norocul literar. Din remarcabila antologie a lui Alexandru Mușina (în care ne zgîrie urechea numai două-trei poeme din ciclul Puncții, encefalograme, radiografii, alături de postfața prețioasă și emfatică a lui Al. Cistelecan), se pot desprinde multe poeme ce rezistă cu brio și după douăzeci de ani de la data scrierii lor. Această validitate explicîndu-se nu printr-
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
individul ce se bâțâia înspăimântător, aruncând foc și puciosă prin gura schimonosită de ură? Unde-o fi învățat el atât de bine arta deghizamentului? De unde ușurința de-a mima, după împrejurări, subtilitatea de salon și grobianismul fără perdea? Nu aplec urechea la insinuările răutăcioase ale presei. Dar ceva tot am să fac: am să caut răspunsul în povestea metamorfozei lui Gregor Samsa, din terifianta nuvelă a lui Kafka.
Amurgul graseiaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12845_a_14170]
-
Ianko Terezia, 88 ani l Marcu Ioan, 63 ani l Lera Stoian, 82 ani l Iosif Ana, 84 ani l Cârpaci Ioan, 74 ani l Fonoca Maria, 79 ani l Lazea Gheorghe, 50 ani l Nicolin Ielena, 85 ani l Ureche Maria, 64 ani l Manolache Valeriu, 77 ani l Jitaru Vasile, 59 ani l Kencsan Iosif, 66 ani l Posta Aurica, 68 ani l Sonea Zvezdița, 78 ani l Hideg Maria, 72 ani l Miclău Margareta, 79 ani l Zancu
Agenda2004-49-04-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/283131_a_284460]
-
eschimoșilor care nu ni se pot alătura, întrucât toate interjecțiile și alte cuvinte din limba lor sunt compuse numai din consoane. Ca să nu lase gerul să le intre în gură... Cum să strige ei "UAU"?... Așa că îl lăsăm pe vornicul Ureche să ofteze și pentru ei: "Uau!Uau!Uau! Săracă țară a Moldovei..."
Săracii de noi by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/8034_a_9359]
-
Gheorghe Ceaușescu Cele dintâi discuții despre originea românilor sunt opera cronicarilor. "De la Râm ne tragem", spune cu emfază Grigore Ureche dând pentru prima oară expresie într-o operă cultă unei realități congenere românilor. Pentru Grigore Ureche, Miron Costin, Dimitrie Cantemir cucerirea romană a fost "Descălecatul cel dintâi"; geto-dacii nu sunt decât un element secundar și neglijabil, din punctul lor de
Origine romană sau origine tracă? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13679_a_15004]
-
sale și anume că era, și ea, "o zdreanță"... Aceste amănunte fiind puse la punct, nu ne mai rămâne decât să așteptăm cu calm și curiozitate alegerile anticipate văzându-l la tv pe domnul președinte al nostru cum îi atenționează (urechează ar fi mai corect ?) pe parlamentarii UE: "}ara noastră nu mai acceptă etichetări generale de țară coruptă. Europoliticienii care fac asemenea afirmații trebuie să spună în mod concret la ce politicieni se referă". Bravo! Împreună cu domnia sa și cu Haralampy cu
Săptămîna sincerităților televizate sau câteva întrebări haralampyene by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11941_a_13266]
-
a zidit din nou pe vechea temelie... și s-a sfințit astăzi 14 noiembrie 1925 de către P. C. Protoereu Ec. Gh. Niculea...”. Biserica Aroneanu, Comuna Aroneanu Biserica este zidită ̀în 1594 de Aron Vodă cel Rău, despre care Grigore Ureche spune: „După atâtea răotăți ce făcu... s-au apucat ... de au zidit mănăstirea aceasta în țarina Iașilor". Locașul a fost ̀închinat pe rând mai multor mănăstiri grecești ̀încât, din proastă gospodărire, pe la 1743 a ajuns „în mare lipsă
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
Dar în loc de răspuns a simțit cum mâinile lui Hliboceanu au devenit moi. Fără vlagă. „Ce-i cu tine, băiete? Ai leșinat din nou? Mai ai oleacă de răbdare, că ajungem la căldurică - a pornit să vorbească Cotman, lipindu-i involuntar urechea de piept. Tocmai când i-a dibuit slabele bătăi ale inimii s-a auzit glasul lui Mitruță, din capul șirului de sănii: Se zărește lumina felinarului din poarta Crâșmei din drum! Cotman a răsuflat ușurat, rugându-se în gând: „Ține
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
singuri sau cu copiii, trec de la o tarabă la alta, încântându-și privirile cu aceste minunății ale naturii vegetale și animale, cumpărând, după sumare negocieri, fie un cățeluș, ca un ghem de blană, fie un pisoi sau un pui de urecheat pe care copiii îl strâng la piept, în dreptul inimii, dând semne că nu s-ar mai despărți niciodată de aceste animăluțe. Ghivecele cu flori în stadiu de pui, îmbobocite sau chiar înflorite sunt achiziționate de colecționarii de plante de apartament
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
masă. BOMILKAR Fleacuri! CHALKIDIAS În zădar atuncea caut Să-nțeleg a ta voință. Nu poți cere nicidecum Ca de dragul tău, stăpâne, singur eu să mă zugrum. BOMILKAR Văd acuma ce m-așteaptă. Ruinat fără scăpare. LAIS (mergînd spre CHALKIDIAS) Au urechea mă înșală? Glasul tău e-acela care Răsuna atât de mândru și-acum sun-atît de greu? {EminescuOpVIII 470} CHALKIDIAS Aș dori, frumoasă Las, ca să fii în locul meu. LAIS Eu, în locul tău, desigur că n-aș tremura de fel Ca să scutur
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
țepușele. Poate că omul îmbătrânește, ceea ce înseamnă că locul îi devine vacant, dacă știi să te orientezi și să profiți de ocazie. Nu, mai mult ca sigur că superiorii nu încurajează un astfel de comportament. Nici un superior nu ar pleca urechea la un Cornel (care se tot gândește cum să ne facă cinste și se pare că acum a ajuns la o concluzie), ca să-i dea voie să-și facă de cap la servici. În nici un caz. - Să sun la chinezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în lungile pasaje, când doar pianul său răsună în liniștea deplină, instrumentiștii împietresc cu arcușul în mână, cu capetele întoarse spre pianist. Cu spatele la sală, însuși Ziva rămâne cu fruntea proptită-ntr-o mână, ascultând neclintit. Chiar și dacă n-ai urechea suficient de formată, înțelegi minunea la care asiști, din împietrirea muzicienilor. Petukhov e un zeu al pianului, în fața căruia sala devine o inimă uriașă, oprită într-o unică răsuflare. Doar într-o lojă la etaj, o zână blondă de vârstă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
fel, ne-ar răni profund mândria națională. Iar acum situația e și mai delicată: România abia ce a intrat în Uniunea Europeană, braț la braț cu Bulgaria. Ni s-au impus condiții ce le-au fost impuse și lor, am fost urecheați împreună cu ei... Avem impresia că tragem ponoasele de pe urma asocierii ăsteia nefericite. Culmea, uneori mai suntem și confundați cu bulgarii, deși ei sunt, desigur, mai săraci, mai înapoiați, mai needucați, mai prost îmbrăcați, cu ceafa mai lată ș.a.m.d. Pun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
piticii lui Dinamo era timp, nu glumă; g) timpul era puțin într-a cincea, fiindcă intram la școală la prânz, iar dimineața era scurtă; h) dimineața, nu știu de ce, urechelile controlorilor I.T.B. usturau cel mai tare; i) ca să nu fiu urecheat, trebuia să iau bilet; j) un bilet I.T.B. era ieftin, șase erau scumpe; k) ce era scump însemna bani; l) n-aveam bani; m) n-aveam nici voie, ca băiețel într-a cincea, să merg zilnic în oraș; n) zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
semne disperate să spunem că nu-i acasă. Când timpul plantării copacilor s-a dus și când s-a ales praful de sorocul multor bulbi, răsaduri și semințe de flori, cu alte cuvinte când se apropia vara, Naghy m-a urecheat fiindcă o făcusem pe fii-sa umflată, Florea a încercat să-mi tragă o scatoalcă când m-am șters pe preșul lui (după ce călcasem într-un caca de câine), Constantineasca, care stătea la parter, și-a reluat țipetele și amenințările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
părea să treacă vreodată, aș fi rămas acolo o veșnicie, dacă Filip nu mi-ar fi zâmbit, nu m-ar fi chemat la el, ca să ieșim, apoi, tăcuți dintre blocurile alea fantomatice. A doua zi, tovarășa Cană Jeana m-a urecheat destul de rău fiindcă nu-mi făcusem tema. Puțin îmi păsa mie. Auzisem că venea vacanța cu trenul din Franța. Ceea ce nu aflasem încă era că în vacanța aia trebuia să traversez definitiv Valea Ialomiței, să ajung pe Lunca Siretului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
văd eu, stai bine pe picioare,fiule. Așa că hai să mergem mai departe. Dacă tot am început cu daniile domnești pentru a se zidi vreo mănăstire, atunci, cu voia sfinției tale, am să amintesc de acel voievod despre care Grigore Ureche cronicarul - vorbind de bunătatea lui - spune că era o „matcă fără ac”. Călugărul a privit la mine scurt. Nu mă întreabă despre ce voievod este vorba, ci doar mă aprobă și mă completează: Așa este, dragule, iar patriarhul Constantinopolului, care
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
este în stare să aibă grijă de propria-i soartă ! S-o facem, o susțin și acum, în al doișpelea ceas, s-o facem cât mai repede, domnilor, cât mai repede și fără atâta meschină chițibușăreală, fără să mai întindem urechea când colo, când colo... Politica, eu așa știu : este o chestie pozitivă, nu entuziasme... Dacă nu ești specialist în politică, îmi spun, ba chiar jocul ei îți displace, de ce nu te poți abține să strecori și tu, când și când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de popor român îngrijorați de soarta poporului romîn! Între timp, băiatul Tucă transpiră din greu încercînd să strecoare câte o propoziție, Vădim îl ia, mitocănește, cu "băi Tucă", în timp ce Tucă îi vorbește cu "dumneavoastră". Când Tucă devine incomod, Vadim îl urechează scurt ("să nu-mi faci mie pe avocatul americanilor!") și îi aduce aminte că "are experiență mai multă decât el". Da, poate înainte de '89", mormăie cu obidă Tucă. Dar Vadim se face că nu-l aude, iar Tucă se sperie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
gogoși și băuturi răcoritoare. O Înghesuială nemaipomenit de pestriță de oameni de toate vîrstele și toate condițiile sociale, o Îmbulzeală disperată, ca atunci cînd se scufundă corabia, un șuvoi care se Îndrepta spre Arenă și Julius privea Înspăimîntat, scoțîndu-și capul urecheat pe fereastră și trăgîndu-l Îndată Înapoi, fiindcă un negrișor de vreo cincisprezece ani vira capul pe fereastră gata-gata să ajungă pînă la Susan și scuipa Înăuntrul Mercedesului un cocoloș de gumă de mestecat sau fiindcă un ciung Își băga ciotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Susan, viața e Îngrozitoare, de-ai ști cît de mult vreau să te văd, nu-mi Închipuiam că n-o să-l mai văd, scrie-mi, te rog. Susan, darling, Îți trimit cîteva rînduri ca să ți-l descriu pe Julius: e urecheat, foarte drăguț, Julius probabil că e mort de foame la hotel, ne Întoarcem cel tîrziu la zece, Julius, cine e domnul ăsta, mămico?, n-o să plîng, suedeza, așa-i trebuie, darling de Neanderthal te va duce la plimbare cu mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]