1,582 matches
-
l-ai atins cu cotul? Dacă nu i-a plăcut că ai stat prea aproape de el? Doar nu ești tu de vină, nu tu ai fixat distanța dintre... Sau poate nu i-a plăcut mirosul? Dar ce, numai tu ai urinat acolo? Nu mirosea și propria lui urină? Ești aproape paralizat de spaimă. Mai bine te abțineai, nu veneai odată cu el. Mai bine erai câine și făceai undeva lângă un tufiș. Poate chiar în Olimp. Tot e Olimpul gol, de când zeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să-mi fie închinat. Iar după aceea aș fi trimis după Hingherul și l-aș fi pus să crească o duzină de câini fioroși care să stea de pază lângă monument, ca să nu se ducă nimeni, noaptea, pe furiș să urineze pe el. Pe Domnul Andrei l-aș fi putut face informatorul meu personal, cerându-i să strângă toate zvonurile auzite prin azil și avertizându-l că dacă le șoptea cuiva risca o pedeapsă drastică. Pe Dodo l-aș fi obligat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mirositoare; era o tavernă, un bistrou, un bar oriental, cu chelneri de culoare, cu clienți de ocazie asudați, frigări unse de grăsime și halbe de bere. Ieșeam pe ușa aceea ca unul care fusese dinainte acolo și se dusese să urineze. Nimeni nu m-a observat, sau, poate, doar bărbatul de la casă, care, văzându-mă venind pe ușa din fund, Îmi făcu un semn imperceptibil cu ochii pe jumătate Închiși, un okay, ca și cum ar fi zis am Înțeles, poți să treci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
al unui rege, ci ca puță, pur și simplu, a intrat În galeria puțelor celebrităților prinse cu pantalonii În vine În lumina reflectoarelor publicității! La Începutul secolului al XX-lea, Marcel Duchamp a șocat lumea artelor cu o ploscă de urinat și a pretins că bicicletele și mașinile de cusut sînt artă pentru că sînt simple, dar nu le poți face acasă. CÎt adevăr! Publicul este interesat de penisul Președintelui, cugetă Wakefield, pentru că e simplu și pentru că există doar un singur Președinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fiecare zi, cea care o exaspera pe Henrietta cu firea ei responsabilă și conduita de cercetaș. Dar iată că Fran era cea care stătea aici, în acest budoar în alb și albastru, așteptând să afle dacă bețișorul pe care tocmai urinase avea să-și schimbe culoarea, complicându-i astfel viața peste măsură, sau dacă avea să aducă singurul ton de galben din încăpere. Dumnezeu, care participase fără îndoială la un curs cu tema „Să colorăm frumos“, alese varianta care se asorta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
chifteluțe de pește, ouă fierte, ingrediente - fierte în supă de soia. Numai atât? Termen care exprimă respectul; literal: profesor, maestru etc. Hakama este un fel de fustă-pantalon, pe care o poartă bărbații. Haori - kimono scurt care se poartă la hakama. Urină. Parte de sud a insulei Honshū, cuprinzând Osaka, Kyoto și Nara. Supă din pastă de soia. Numite „lumina roșie”. Tăiței. 1603 - 1867 Sufixul ji sau in înseamnă „templu“ și însoțește întotdeauna numele acestuia. Păpuși din lemn, fără mâini și picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
odată printr-o localitate unde doctorul fusese găsit spânzurat de un copac, în pădure. Era însurat cu o femeie pe care o ura. Căsătorie din interes, mi s-a spus. Când se îmbăta, îi tremurau mâinile, cădea în nesimțire și urina pe el. Asemenea oameni nu se sinucid, pretind unii. Ce-l împinsese totuși pe acel doctor să se spînzure? Poate îl uzaseră alcoolul și ura. Poate, altceva făcuse să se rupă o coardă în sufletul lui. Niciodată nu mi s-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
știu, probabil că ar fi fost oricum inutil, dar, în orice caz, a fost ultima oară în viață când am exagerat cu băutura. M-am trezit când soarele era de-acum sus pe cer, cu o nevoie urgentă de a urina. Ușa era închisă pe dinafară. Mi-am spus că era o regulă a episcopatului, căci în timpul nopții, și fără ca eu să aud, cineva adusese în odaie un lighean și o oală de făcut nevoile. După ce m-am spălat și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am înghițit mânia și durerea, încercând să urzesc un plan de răzbunare, primul din viața mea. Țineam bine minte drumul, și, când ne-am apropiat de o pădurice de lângă piatra de hotar, am spus cu o falsă îngâmfare: - Trebuie să urinez. - Fă pe tine, mi-a răspuns. Sulița mă înțepa în spate. Era o matahală, dar avea figură de chefliu și pielea feței căzută. Am stăruit: - Îmi pare rău, domnule, dar eu cobor să urinez. Am descălecat, în ciuda înjurăturilor și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu o falsă îngâmfare: - Trebuie să urinez. - Fă pe tine, mi-a răspuns. Sulița mă înțepa în spate. Era o matahală, dar avea figură de chefliu și pielea feței căzută. Am stăruit: - Îmi pare rău, domnule, dar eu cobor să urinez. Am descălecat, în ciuda înjurăturilor și a insultelor lui. Când m-am prefăcut că-mi ridic tunica, a sărit pe mine. Durerea și mânia mi s-au transformat în putere. L-am trântit la pământ, dezarmându-l pe loc, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe rabinul Hiyya. La Ravenna evreii erau ținuți la mahala, printre oameni fără căpătâi și răufăcători. Casele lor se deosebeau de celelalte, nu fiindcă erau mai arătoase, ci doar mai curate. Vecinii creștini, din ură sau din invidie, obișnuiau să urineze pe fațade și uneori scriau cuvântul perfidus, cu excremente. Răbdători din fire, evreii curățau și dădeau cu var chiar de mai multe ori în cursul anului. Nu e de mirare, așadar, că, fiindu-le frică să nu fie atacați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
suferință i se alăturau, azvârliți claie peste grămadă. Ajunși în fine pe malul unui râu, se treziseră în cala unui vas. Călătoria pe râu durase ceva timp, fără să li se dea de mâncare și nici măcar apă de băut; de urinat, trebuiseră s-o facă-n brăcinari. Doar în momentul în care ajunseseră la mare, într-un loc plin de dune și de stufăriș, fuseseră dezlegați și li se dăduse apă să bea. Un băiat pe nume Alo, nepot al ducelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că și judecata îi era confuză. Medicul evreu pe care l-am chemat și căruia i-am semnalat o posibilă otrăvire fără să-i spun cu ce i-a privit gingiile, i-a ascultat pulsul și l-a pus să urineze într-o oală de noapte. După ce i-a trecut criza, Rotari a ațipit. În zori, medicul s-a întors și a spus: - Regele meu, ți-am pus urina la fiert până a rămas din ea doar un deget, am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
avertiză Valentina surprinsă. — Da’ nu vin, merg cu Paolo la Campodimare. Oricum, mama nu telefonează, o poți păcăli ușor - e o ramolită. — Cine-i Paolo? Întrebă Valentina, apoi intrară În baie Împreună. Zgomotul pe care Îl face o virgină când urinează e diferit de cel al femeilor care fac sex. Miriei Îi spusese asta tatăl ei, care descoperise astfel că fiica lui Începuse să se Întâlnească cu băieți. Valentina se gândea că trebuia să fie foarte stânjenitor să ai un tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care Iacob a distrus ultimul dintre idolii Rahelei, zdrobindu-l sub un copac sacru. Dăduse peste micuța zeiță în formă de broască care deschisese pântecul atâtor generații de femei - iar el a dat cu un topor în ea. Apoi a urinat peste resturi, blestemându-le ca și cum ar fi fost cauza tuturor nenorocirilor lui. Văzând asta, Zilpa și-a rupt hainele de pe ea și a început să urle cu ochii la cer. Și-a implorat moartea și a scuipat pe memoria mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cincizeci de ani. În plus, faimoasa „criză de la patruzeci de ani” e adesea asociată cu fenomene sexuale, cu căutarea subită și frenetică a trupului unor fete foarte tinere. În cazul lui Djerzinski, aceste considerații erau neavenite: sexul Îi servea la urinat, și atât. A doua zi se trezi pe la ora șapte, luă din bibliotecă Partea și Întregul, autobiografia științifică a lui Werner Heisenberg, și o porni pe jos spre Champ-de-Mars. Zorii erau limpezi și răcoroși. Avea această carte de la vârsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de closet. Bruno simte gustul de excremente. Urlă. Brasseur li se alătură celorlalți; are paisprezece ani, e cel mai mare dintre elevii de-a șasea. Își scoate mădularul, care lui Bruno i se pare gros, enorm. Se așază deasupra și urinează pe obrazul lui. Ieri, l-a silit pe Bruno să i-o sugă, apoi să-i lingă curul; În seara asta, nu are chef. „Clément, ai o puță cheală, spune el, zeflemitor; trebuie ajutat părul să crească...” La un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
astea nu-mi mai spuneau nimic; până și liceul fusese modernizat. Am vizitat clădirea internatului, Închis Între timp, transformat În muzeu de istorie local. În sălile acelea, alți băieți mă loviseră, mă umiliseră, le plăcuse să mă scuipe și să urineze pe mine, să-mi vâre capul În closet; nu simțeam totuși nici o emoție, poate o ușoară tristețe - de ordin extrem de general. „Nici Dumnezeu nu poate schimba trecutul”, afirmă undeva un autor catolic; totuși, văzând ce rămânea din copilăria mea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu brațele În cruce, și urla de groază. În clipa când lama secționa sexul, David ejaculă În gura fetiței; apoi, apucând-o de păr, Îi Întoarse capul cu brutalitate și o sili să privească nesfârșitul plan fix cu ciotul care urina sânge. Mărturiile despre David se opreau aici. Poliția interceptase din Întâmplare matrița unui film video cu scene de tortură, David Însă, probabil prevenit, reușise să fugă la timp. Daniel Macmillan ajungea aici la teza sa. Cartea lui stabilea foarte clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
iunie 1936, când de Ziua Restaurației, la 8 iunie, s-au rupt tribunele și a murit lume nevinovată. Era elev atunci Venise cu străjerii din Județ să defileze în fața regelui. S-a speriat așa de tare, că un an a urinat în pat noapte de noapte. L-a scăpat de rușine doctorul Wintris, bătrânul, cu hipnoză și frecții între picioare, două luni la rând. Mai avea destul timp până pleca trenul. Porni pe jos în susul bulevardului, fără să mai aștepte autobuzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pagină fără să priceapă ce voia să spună autorul și îi sustrase atenția un susur inconfundabil. Își ridică privirea fără să-i vină să-și creadă urechilor: tot nemișcată, exact în aceeași poziție în care rămăsese din primul moment, fata urina fără nici o urmă de rușine și fără să i se clintească un mușchi, ca și cum golirea, în fața unui necunoscut, a lichidului care-i prisosea ar fi fost lucrul cel mai firesc și mai logic din lume. Simți că, pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la a îndeplini rostul pe care îl văzuse realizat de către toate femelele tribului: să-l elibereze pe mascul de cea mai mare cantitate posibilă de neplăceri. Cu siguranță, obiceiurile ei nu se dovedeau câtuși de puțin rafinate; râgâia întruna și urina acolo unde îi venea. Într-o dimineață, la patru zile de la vizita celor trei garimpeiros, fata privi spre cer, adulmecă aerul ca un câine de vânătoare, se înarmă cu o macetă ascuțită și se apucă să muncească tăind lemnele uscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a sexului. Părul îi aluneca pe spate, negru și lins, iar chipul, șiroind, căpătase o subită și de nedescris frumusețe, cu ochii strălucitori, dinții foarte albi și un râs spontan. Nu mai era maimuța goală, jivina de la grădina zoologică, care urina stând pe vine. Nu mai era copila fără forme care-și arăta inconștientă sexul fără păr. Era o femeie... Foarte tânără, de altă rasă, o „sălbatică“, dar femeie, la urma urmelor. Râdea în continuare, dar își dădu seama de expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu orbirea în fața viitorului, se va uni cu vântul și cu ploile, istoria Saharei sau a pășunilor americane se va repeta în Amazonia. Un câine vagabond, care-i aminti de Tom-Tom al copilăriei lui, traversă piața și se opri să urineze la singurul copac scheletic, ca și cum ar fi vrut să-l batjocorească pe supraviețuitorul solitar pe care oamenii îl lăsaseră din ceea ce fusese odinioară încă o porțiune din selva de nepătruns. Îi veni în minte fotografia care făcuse înconjurul pământului, distribuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
verifică încă o dată că arma era încărcată și se rezemă de un copac în așteptarea primelor raze de lumină ce încercau să se ivească de la răsărit. Un minut... Două... Trei... Și simți că îi e frig. — Trebuie să fie teama. Urină și avu impresia că zgomotul frunzelor, atunci când se udau, trezea întreaga lume. Când termină, era deja ziuă. Acum distingea contururile lucrurilor, diametrul copacilor, silueta frunzelor mari, întinderea luminișului, formele construcțiilor din tabără. Ceva se mișcă în fața lui, în dreapta. Putu zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]