1,265 matches
-
prin Marea Eritreii. Oftează. — Așa a ajuns Otacilius să reprezinte compania noastră de navigație, care monopolizează aproape tot comerțul cu India. — Cu India? Este deci a voastră? Libo încuviințează. Asinius Gallus se încruntă abia vizibil. Începe să vadă clar firul urzelilor țesute de Augustus. L-a sprijinit pe tăntălăul ăsta, care-i este totuși fiu vitreg, și-l ajută în continuare să controleze prin acest concern cu mai mulți acționari principala arteră comercială care leagă Alexandria, placa turnantă a comerțului in
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în căutarea unei mese bune, poeți a căror singură resursă de trai este spiritul... — În țarina săracă, stăpâne, nici taurul nu se silește, îi întrerupe gândurile un individ numai piele și os, înfășurat într-o togă jerpelită și uzată până la urzeală. Germanicus îl recunoaște imediat. Clutoricus Priscus. Poet talentat și inteligent. Scrierile lui, pline de ironie și sarcasm, nu sunt lipsite de originalitate. Iar despre el a vorbit întotdeauna cu respect. — Dacă trupul mi-ar fi mai puțin nevolnic, spune sfriji
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ce-i anchetați să compună o reclamație scrisă, care urmează să ajungă neapărat tot la mine. Omul tău dragă Mingoti, Îl poți socoti pierdut. Cine Încape pe mâinile mele...!” XII ÎN BÂRLOGUL LUPULUI TURBAT Tony Pavone nu bănuia rețeaua de urzeli mafiote Îndreptate Împotriva sa, concepută În cele mai mici amănunte pentru al aresta construindu-i mai multe delicte săvârșite În aceeași perioadă de timp. El continua să muncească cu sufletul deschis, iar În ce privește incidentul cu percheziția sa, nu-l aduse
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
agățasem în jurul șoldurilor, convinsă fiind că nici un bărbat n-ar cuteza să scotocească atât de departe. Când trecătorii providențiali ajunseră în dreptul nostru, am văzut că era vorba de un detașament de soldați. Mohamed se grăbi să le povestească în amănunt urzeala căreia îi căzuserăm victime. Tocmai, explică atunci comandantul lor zâmbind, el și oamenii lui aveau misiunea de a patrula pe acel drum, infestat de briganzi de când andaluzii debarcau, corăbii întregi, la Melilla. De obicei, adăugă el pe tonul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
împreună, ei încetează de a mai fi străini unii de alții; nici un cusur nu rămâne ascuns, nici un șiretlic nu rezistă. Văzută de departe, caravana este un cortegiu; văzută de aproape, ea este un sat, cu bârfele lui, cu glumele, poreclele, urzelile, conflictele și împăcările lui, cu serile de cântec și de poezie, un sat pentru care toate ținuturile se află pe meleaguri îndepărtate, chiar și acela din care a plecat, chiar și cele pe care le străbate. De o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nostru amiabil. Ăsta e însă necazul cu demnitatea și autorespectul: te costă o grămadă de bani nenorociți. Acum sunt și eu șomer. Ce facem toată ziua? Stăm în grupuri răzlețe pe bordurile murdare. Pavajul seamănă cu un covor ros până la urzeală după un chef dement cu mâncare proaspăt luată de pe foc și băutură grețoasă: aseară zeii vremii și-au înecat amaru-n vin după care au vomitat de la zece mii de metri. Stăm buimaci în parcuri, printre florile umile. Pfiu (socotim noi), greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ea dar era nouă. La rândul său, el era preocupat de muntele necunoscut, cu vârful în nori. Virgil Jones încerca să anime conversația. — Ești de acord, domnule Vultur, că lucrurile de care specia umană se teme cel mai mult sunt urzelile propriei minți? — Da și nu, răspunse distant Vultur-în-Zbor. Domnul Jones se încruntă. Știa că ar fi trebuit să găsească un subiect mai puțin serios, dar nu-i trecuse prin cap nici unul la lumina mohorâtă a lumânării. Erau strânși în jurul mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
La o masă vecină, o fetișcană frumoasă, cu plete lungi negre, bust drept, trapezoidal, cu o bluză de pânză topită albă, sub care i se vede sutienul cu bretele lungi, susținând sânii pietroși, cu sfârcurile spărgând cupele și țâșnind prin urzeală, răsfoiește o colecție din Scânteia. Remarc, peste umărul ei, articole decupate. Mă apropii în treacăt și văd din ce an sunt ziarele: 1960. Văzusem astfel de colecții cu articole decupate din presa țărănistă și legionară. Iată că și comuniștii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acesta păcătos. Fără să mă întreb, în fond, pe mine cine mă manipula? Credeam că sunt prea neînsemnat să fiu mânuit de altcineva. Eram și eu plin, ca mulți alții, de ideea că totul în jurul nostru este conspirație, complot și urzeală de secrete mânuite de alții. Am ajuns acum să nu-mi mai pese de asta. Dar văd că obsesia este puternică la prietenii, la cunoscuții, la majoritatea celor cunoscuți. Viața noastră toată, constat acum, după tot ceea ce se spune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
burghezime și chiaburime. Pentru care și la ei le furase de la popor. S-a stricat când a-nceput românii să fure de la stat. Atunci a zis Securitatea, că ea supraveghea ce și cum se fura, «gata, băieți, s-a încâlcit urzeala, acu’ ăștia nu prea se mai fură între ei, a prins zvâc de-a trecut să ne fure pă noi», că Securitatea era doar statu’, și a intrat la idei că le strică toată construcția. «Tăiați uruioacili cu toată viteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai fură între ei, a prins zvâc de-a trecut să ne fure pă noi», că Securitatea era doar statu’, și a intrat la idei că le strică toată construcția. «Tăiați uruioacili cu toată viteza», a zis Securitatea. Adică păstrăm urzeala bună, ai noștri care știe să fure, devotații, de i-am verificat la statistică, de fură cu plan și metodă, și p-ăialanți, buluciții, la muncă cu ei. Și n-a început românu’ să muncească? Da’ ce muncă-i aia fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a o ține cât mai mult dinainte-i, își întârzia răspunsul , punându-i o sumedenie de întrebări la care ea raspundea cu modestie și apoi, provocarea a fost primită. Imediat după plecarea fetei, Malagigi și-a consultat cartea descoperind întreaga urzeală a vicleanului și păgânului rege Galafron, așa cum am aratat noi mai sus. El a hotărât s-o caute pe domniță și să-i zădărnicească planurile. Pentru aceasta el a pornit în grabă spre locul numit de ea și acolo l-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și voiam să aflu toate detaliile picante direct de la sursă! Mama n-ar fi avut o expresie mai surprinsă nici dacă aș fi bătut-o și am dedus În acele câteva secunde că părinții mei nu citiseră, din fericire, ultimele urzeli ale lui Abby. —Ăă... nu știam că ai un iubit, se bâlbâi ea, simțindu-se fără Îndoială trădată de două ori - nu numai că fiica ei omisese o informație crucială, dar această scăpare a relației mamă-fiică era acum etalată În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
după plecarea profetului Muhammad de la Mecca spre Medina și la încă vreo doi ani de la moartea cuceritorului Lumii, Împăratul Alamgir, un general mugal obscur, pe nume Ala-U-din Khan, se pornise să rătăcească pe dealurile Punjabului, doar cu calul său. Datorită urzelilor de la curtea din Dehli, el a fost trimis la Punjab în misiune, să-i liniștească pe acei căutători ai adevărului care, în pofida acceptării unui număr de constrângeri, cum ar fi tortura și decapitarea celui de al 9-lea guru, refuzaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu mine. Învățătorul cunoștea nu numai franceză și germană, ci o mulțime de alte lucruri, de pildă, filozofie. Amic cu Bachus, pensionarul era plin de înțelepciune ca un butoi. Umbla c-o pălărie spartă și își călca încălțămintea pe ștaif. Urzeala roasă a pantalonilor de velur era băgată în niște ciorapi vrîstați. Mă luase în primire nu ca pe unul ce trebuia îndopat cu franțuzească, ci mai degrabă ca un auditor al filosofiilor sale. - Păpușoiule, hohotea el cu gura largă în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
aplicat miresei două palme sănătoase În chip de anestezie; războiul de țesut la care au lucrat zeci de generații de femei din neamul Comanilor s-a prefăcut brusc Într-o pulbere măruntă ca aceea rămasă În urma carilor, lăsând Întregi numai urzeala și suveicile; domnul agricultor Turcu i-a aplicat soției o sfântă de mamă de bătaie deoarece, pe lângă piper, dafin, usturoi, boabe de muștar, semințe de mărar și frunze de vișin, femeia uitase - sau Îi fusese prea lene să sape după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
suferință. Dar lucrurile s-au Îndreptat oarece vreme mai târziu, când un chirurg fără chip a atins cu bisturiul bărbăția suferindă a omului, i-a Împins mațele la locul lor În burtă, iar mădularul care atârnase bolnav a reintrat În urzeală, topindu-se În ea. Omul care se arătase vesel-milostiv față de durerea țigăncii a rămas să piară de singurătate și neînțelegere În gogoașa de mătase a acelei nedeslușite Întâmplări. Privit de departe, nesfârșitul gard Înalt ce Înconjura colțul de rai vegetal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ne mobilizăm imediat pentru pornirea spre apus. Ni s-a poruncit să atacăm provinciile clanului Mori din Sanin pentru a apăra flancul Seniorului Hideyoshi. Cum am putea pleca la luptă, simțindu-ne astfel? Această situație este un alt exemplu al urzelilor câinelui ăluia turbat de stăpân! — Stăpânește-te! Pe cine faci câine turbat? — Pe Seniorul Nobunaga, unul și același care-l numește încontinuu pe stăpânul nostru „Cap de Kumquat“ în fața celorlalți. Uitați-vă la oameni ca Hayashi Sado sau Sakuma Nobumori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hideyoshi ținea în Kyoto magnifica slujbă pentru Nobunaga, care atrăsese atenția întregii națiuni. Faima crescândă a lui Hideyoshi îl făcea pe mândrul Katsuie să cugete dacă era cazul să acționeze și cât de repede. Dar munții din Echizen nu întâmpinau urzelile lui Katsuie decât cu zăpadă. Plănuia mari campanii, însă nu-și putea urni armata pentru a le pune în aplicare. Pe parcursul consfătuirii, sosise o scrisoare de la Kazumasu, recomandându-i lui Katsuie că strategia cea mai bună era să aștepte până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cuvintele rostite efectiv de Genba. Ca răspuns la sfatul lui Yaso, Genba râsese și chiar își ridiculizase unchiul: — Demult, când oamenii rosteau numele Seniorului Katsuie, îl numeau Demonul Shibata și spuneau că era un general al intrigilor diavolești și al urzelilor misterioase - cel puțin, din câte am auzit eu. Azi, însă, tacticile sale arată o judecată învechită, care a pierdut contactul cu prezentul. În zilele noastre, războiul nu se mai poate purta cu strategii de modă veche. Uite cât teren am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Samson: Pînă acuma ți-ai bătut joc de mine, și mi-ai spus minciuni. Spune-mi cu ce trebuie să fii legat." El i-a zis: "N-ai decît să împletești cele șapte șuvițe de păr din capul meu în urzeala țesăturii." 14. Și ea le-a pironit cu un cui de lemn în pămînt. Apoi i-a zis: "Filistenii sunt asupra ta, Samson!" Și el s-a trezit din somn, și a smuls cuiul de lemn din pămînt cu urzeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
urzeala țesăturii." 14. Și ea le-a pironit cu un cui de lemn în pămînt. Apoi i-a zis: "Filistenii sunt asupra ta, Samson!" Și el s-a trezit din somn, și a smuls cuiul de lemn din pămînt cu urzeală cu tot. 15. Ea i-a zis: "Cum poți spune: "Te iubesc!" cînd inima ta nu este cu mine? Iată că de trei ori ți-ai bătut joc de mine, și nu mi-ai spus de unde-ți vine puterea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
bine din străvechiul covor moștenit de la tatăl său. Ori de câte ori îl privea, țara aceea pierdută se reconstituia în el din aspirația către propria sa origine, din inefabila genealogie păstrată în sângele său, din ofranda vie a tradițiilor. Se simțea parte din urzeala acelui covor, purtat prin pustiuri, prin lanuri cu maci scuturați, prin munți golași, adăpostit, la apusul soarelui, în cortul de o noapte al păstorilor, ascultând susurul poveștilor despre piramidele îngropate, de mult uitate ale Armeniei. Dante Negro stătea de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că cei care trebuiau să-l ducă la termen nu mai există, grupurile de treizeci și șase s-au dizolvat În cursul vreunei catastrofe mondiale. Dar un grup de oameni cutezători care ar avea informațiile exacte ar putea relua firele urzelii. Acel ceva e Încă acolo. Iar eu tocmai caut oamenii potriviți. De aceea vreau să public cartea, pentru a stimula niște reacții. Și, În același timp, Încerc să mă pun În contact cu persoane care m-ar putea ajuta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Îndepărtate. Iar Ciprian se consacră la Delphi lui Apolo și dramaturgiei șarpelui, cunoaște misterele lui Mithra, la cincisprezece ani, pe muntele Olimp, sub Îndrumarea a cincisprezece hierofanți, asistă la riturile de evocare ale Prințului Acestei Lumi, pentru a-i stăpâni urzelile; la Argos este inițiat În misterele Herei; În Frigia Învață mantica hepatoscopiei, și astfel nu mai era nimic pe pământ, În mare sau În aer pe care el să nu-l cunoască, nici apariție, nici obiect al științei, nici artificiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]